Evaluare utilizator: 5 / 5

Speranța Ștefănescu, critic de artă - Călătorii prin lumile de vis ale lui Costin Brăteanu

Costin Brăteanu ne sugerează prin pictura sa o călătorie într-un spațiu imaginar ce are ca sistem de referință frumusețea naturii , aleasă ca posibil sens al vieții si creației, aceasta constiuind un pretext de inspirație în care se regăsește,un spatiu al exprimării ideilor si sentimentelor. Imaginea plastică e deconstruită și reconstruită prin suprapuneri și transgresii de planuri , dispersia vizuală,  modul inedit în care jonglează cu tehnici și procedee foarte variate,compun imaginea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu cred că există personaje mai mediatizate ca Bonnie și Clyde, celebrii spărgători de bănci ai Americii, care îi concurează în popularitate pe marii bandiți de tip Al Capone, Lucky Luciano, Dillinger sau Corleone, pentru simplul motiv că erau inocenți. Toate răufăcătoriile pe care le fac, le săvârșesc cu nonșalanța unor copii.  Ei nu vor să facă rău și crimele lor sunt absolut întâmplătoare și provocate, din nevoia de a se apăra, fiindcă societatea, respectiv poliția, se mobilizează și acționează asupra lor cu o violență de neimaginat, așa cum este uciderea lor, un adevărat masacru! Cel...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cred că am greșit. Anterior am scris că dintr-o mie de filme americane, dacă unul este fără pistol, viol, răpiri, schizofrenii. Iată că în aceste zile de „primăvară în ianuarie”, am văzut trei filme normale, să le zic așa. Și secretul se datorează faptului că ele au în centrul loc nevoia de iubire. Cred că această nevoie, căutată cu răbdare, face omul mai bun și mai frumos. În fond lumea vrea povești. Și cele mai frumoase sunt, categoric, poveștile de iubire. Iar când nimerim și o iubire romeojulietană, chiar că suntem cuceriți total. Așa este pelicula „Letters to Juliet” (Scrisori către...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Câtă măreție și explozie de entuziasm în înălțarea camerei de filmat deasupra unui superb oraș în filmul marelui, generos și smerit regizor Vasile Bogdan în colaborare cu partenerul său, tânărul Grațian Gâldău. Să nu uităm că Vasile Bogdan e și un renumit scriitor, lucru foarte important pentru un bun cineast pentru a reuși să dezvolte o măsură esențială și chibzuită în a nu da mai mult decât strictul necesar spectatorului. Doar astfel, vizionarea filmului devine o plăcută călătorie narativă. Pe parcursul derulării firului documentar, spectatorul este luat de mână, purtat cu îndemânare...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Un as al stilului crazy, pe care îl recunoști dintr-o mie, este regizorul francez Luc Besson, fiindcă el stăpânește atât de bine stilul crazy încât îl parodiază. Toate filmele sale sunt parodii, folosindu-se de acest stil ca să le dea lecții americanilor, deși el însuși este bine americanizat. Orice gen este abordat în acest fel, fie că atacă o temă delicată, controversată, ca mitul Ioanei D`Arc, pe care îl demitizează, fie genul S.F., ca antologicul „Al cincilea element”, fie zona paranormalului și a tehnologiei abisale, ca în Lucy. El este la fel de nebun ca Tarantino et co., dar are în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Există un film japonez pe care ar trebui să-l vedem sau să-l revedem în această perioadă de „pandemie”. Titlul, în limba engleză, este   „The Ballad of Narayama”. Filmul, realizat de Shohei Imamura, după o nuvelă de Shichiro Fukazawa, a impresionat profund, în 1983, juriul Festivalului de la Cannes şi a obţinut recompensa supremă - „Palme d’Or”.

Povestea din film este inspirată, s-ar părea, din fapte reale: în secolul al XIX-lea, în unele regiuni foarte sărace ale Japoniei, când bătrânii împlineau 70 de ani şi nu mai puteau munci, erau invitaţi să plece benevol de acasă, de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

„Odesa în flăcări”, capodopera cinematografică româno-italiană din anul 1942 cu marea soprană româncă Maria Cebotari originară din Basarabia în rolul principal.

Filmul care arată ororile bolşevice și drama românilor din Basarabia după răpirea ei pe 28 iunie 1940 și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost distinsă cu Marele Premiu al Festivalului de Film de la Veneţia în anul 1942. „Odesa în flăcări”, cunoscut şi sub numele „Cătuşe roşii”, a fost realizat de regizorul italian Carmino Gallone iar scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiriţescu. Cel care a avut însă ideea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu filmul, evoluția/involuția lui, se află la originea stilului crazy, ci muzica, în special muzica rock, care a produs cele mai sălbatice manifestări muzicale ale secolului 20. Începând cu Elvis Presley, numeroase trupe și-au manifestat nebunia, într-o concurență care a dominat viața planetei. Sigur, muzica modernă a acestor trupe este foarte complexă, de la genul baladesc la cel simfonic, pe care l-au dus la apogeu moguli ca Jay-Z și Kanye West, rapperi ai stilului R&B. Nimeni nu a rămas indiferent la manifestarea unor formații ca „The Beatles”, „Queen”, „Metallica”, „The Rolling Stones”...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O cantitate uriașă de filme americane are ca sursă rubrica de cazuri diverse, în special cazuri cotidiene oferite de poliție ziariștilor sau scenariștilor, care însăilează după ele povești nemaipomenite.  Niciodată realitatea nu mai seamănă cu ficțiunea. Oricum, ca unul care a trăit mulți ani în America, vă spun că realitatea americană este foarte, foarte diferită de cea din filme! Nu după filmele ei trebuie să judecați America.  Așa este și cazul lui „The Place Beyond the Pines” (Locul de dincolo de pini - 2012), care circulă la noi cu titlul „Destine la răscruce”, care pornește de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Un monstru sacru al filmului american este Robert Benton (n. 1932, Texas). A studiat la Universitatea Columbia din New York. A fost apreciat și a obținut multe premii pentru filmele „Bonnie și Clyde” (1967), „Superman” (1978), „Kramer contra Kramer” (1979), pentru care a luat premiul Oscar la categoria Cel mai bun regizor și Oscar la categoria Cel mai bun scenariu adaptat, „Places in the Heart” (1985). Filme unul și unul. A mărturisit că i-a venit ideea pentru scenariul filmului „Bonnie și Clyde” de la tatăl său, Ellery Douglas Benton, care a participat la funeraliile lui Bonnie...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Printre aceste piese celebre pentru valoarea lor artistică şi istorică se numără şi podoabe de doamne şi domniţe, obiecte personale şi bijuterii ale reginelor României.

Regina Maria a României era descendentă a două mari familii imperiale: era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi nepoata Ţarului Rusiei, Alexandru al II-lea. Regina Maria, Una dintre cele mai frumoase şi mai elegante femei ale vremii sale, era nu numai regină, ci şi creatoare de artă, designer şi fotomodel.

Îşi elabora ţinute rafinate, cu veşminte şi bijuterii renumite, pe măsura frumuseţii şi nobleţei sale. În Tezaur...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Într-o țară mediteraniană din Europa, înainte de alegeri, are loc o lovitură de stat, iar armata preia puterea. Se interzic arta modernă, muzica populară, romancierii de avangardă, matematica modernă, filosofii clasici și moderni și utilizarea simbolului „Ζ” (în greacă: zíta) care înseamnă: „El trăiește”. Așa se încheie filmul algeriano-francez „Z” din 1969, regizat de Costa-Gavras, cu un scenariu de Gavras și Jorge Semprú, bazat pe romanul cu același nume din 1966 al lui Vassilis Vassilikos. Filmul este o relatare a evenimentelor din jurul asasinării politicianului grec Grigoris Lambrakis în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Privite de la distanță și în ansamblu, lucrările de artă plastică (de dimensiuni mijlocii și mici), create în ultimul timp de cunoscutul pictor timișorean Costin Brăteanu, inițial par să exprime un univers haotic și bizar. Dar, odată cu apropierea discretă de fiecare tablou în parte și contemplarea cu atenție și un timp mai îndelungat ( în pofida crizei de timp) descoperim că haosul sesizat la o primă și rapidă vedere, ușor se transfigurează chiar în fața noastră și uimiți descoperim un spațiu bine organizat, dar și o lume cunoscută, însă nu atât de familiară, încât să ne putem imediat...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ediția a 94-a a Premiilor „Oscar” - 2022, nu a mai avut un limbaj pandemic. Adică s-a desfășurat fără măști. Și fără prezența lui Volodimir Zelenski pe scena ei. Anterior, actorul Sean Penn declarase că vine la gală și își rupe în fața tuturor cele două statuete „Oscar” pe care le-a primit, dacă Zelenski nu este invitat pe scenă să vorbească. Nu a fost. Nici el nu a fost văzut rupându-și trofeele. Cred că, pentru ceea ce s-a întâmplat în această gală, prezența lui Zelenski nu-și avea rostul. Nu trebuia ca o gală artistică să fie politizată atât de radical. Bine că acest „incident” nu s-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

De la început declar că sunt vinovat de blasfemie. În nemernicia mea, citesc în continuare pe Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Babel, Pasternak, Soljenițîn și alții, ascult în continuare Glazunov, Tchaikovsky, Rahmaninov, Prokofiev etc. Toți ruși și, prin urmare, putiniști. Mai grav este că am să recomand și o melodie a unui grup rusesc.

Grupul „Lumen” (despre el este vorba) este otrupă rusă de rock din Ufa, fondată în 1998. Totul a început în 1996, când bateristul Denis Shakhanov s-a mutat în zona rezidențială Sipailovo din orașul Ufa, într-un bloc în care locuia chitaristul Igor Mamaev. Ei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cu totul originală, insolită, este viziunea lui Joe Wright din ecranizarea  romanului „Anna Karenina” de Lev Tolstoi. Filmul este realizat în 2012 și este o producție engleză, cu actori de primă mână: Keira Knightley în Anna și Jude Law în Karenin, iar Joe Wright este faimos pentru filmul despre Churchill, cu Gary Oldman, dar mai ales pentru ecranizările „Pride & Prejudice” (2005) și „Atonement” (2007), în care protagonistă este tot Keira Knightley. Aceste personalități sunt încununate cu zeci de premii internaționale, inclusiv cu Oscar. În primul rând trebuie să semnalăm că sceanriul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Vă mai aduceți aminte de monstrul Hannibal din „Tăcerea mieilor” (1991), un psihopatic, un ucigaș în serie, jucat de Anthony Hopkins, care reușește să evadeze din închisoarea specială în care era ținut și bine păzit, ca în final să-l vedem pe o stradă aglomerată, printre oameni, liber, cum se pierde în mulțime? Nu-l mai recunoaștem, confundându-se cu lumea, confirmându-se ideea că monstrul e printre noi! Ceva asemănător se petrece și în filmul S.F. „Ex-Machina” (2014), debutul regizorului englez Alex Garland, care a scris și scenariul, fiind nominalizat pentru el la Oscar, iar filmul a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Prin raportare la vremea creației, cele șase autoportrete abordează o tematică cu mesaj latent reprezentând forma de rezistență intelectuală a unui artist conștient de perioada nefastă a istoriei pe care o trăia. Împreună, sunt expresii ale unei realități transpuse în formatul imaginilor proprii în diverse momente din perioada socialismului multilateral dezvoltat, fiind o formă de protest individual asumat și o dovadă a vocației spre arta liberă.

Fără prejudecăți, idei preconcepute sau compromisuri Doru Brăteanu a cultivat subtil va-loarea discrepanței când uniformizarea constituia regula...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Acum, de Sărbători, cred că nu este nimic mai potrivit decât să scriu despre femei, care sunt sufletul sărbătorilor de iarnă, mame, iubite, gospodine. Fără ele nu ar exista nici omul, nici omenirea. Dar mai presus de orice, femeia este simbolul iubirii, implicit al maternității și al virtuții. Fiecare popor are o concepție despre cum trebuie să fie femeia ideală, dar cred că nu există popor mai obsedat de această idee ca poporul englez, respectiv ca scriitorii lui.

În istorie, modele au rămas femeile din dinastiile monarhice, în primul rând Regina Fecioară, dar și soțiile decapitate ale lui...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Creștinii sunt în Postul Craciunului, pregătindu-se pentru marea sarbatoare – Nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos. Exact în aceste momente, „progresiștii iconoclaști”, cei care demolează statui, ideologizează știința și rescriu istoria după cum le convine, s-au gândit să ne tulbure liniștea sufletească. Un Comisar European și-a permis să emită o recomandare internă prin care interzice folosirea termenilor de Crăciun, Fecioara Maria etc., un ambasador U.E. maculează simboluri sacre creștine și, paradoxal, nu sunt sancționați. Faptul că acea recomandarea a fost retrasă nu constituie decât o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am avut ocazia să văd filmul „Mother!” (2017) al lui Darren Aronofsky, un regizor de excepție, de fapt, singular, care produce numai experimente, filmele sale compun o operă unicat, dar nu în felul lui Kubrick, de pildă, ale cărui filme unicat au totuși o deschidere spre comercial, ci, dimpotrivă, sunt anti-filme, experiențe încă neabordate de nimeni. Dovadă că Premiile Oscar îl ocolesc, el este cel mai semnificativ caz de ignorare, dar este aclamat la Veneția, la „Sundance Festival” sau la „Independent Spirit Awards”.

Abia când ne întâlnim cu opere ca „Mather!”, ne dăm seama cât de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pandemia ne-a băgat în casă ca pe broaște. O baltă de broaște masacrate. După ce mai zilele trecute ne-a arătat un senator român care înfulecă și vomită melci, a venit rândul broaștelor, din filmul lui Silviu Purcărete „Undeva la Palilula” (2012), să ne scârbească de viață. Personajul principal din acest film surrealist, consumat doar la nivelul limbajului teatral, este broasca râioasă, o orătanie scârboasă, gheboasă, agresivă, cu picioarele din spate lungi, care o ajută să facă salturi, cu pielea acoperită cu negi, cu scrofulă, cu gura largă și ochii bulbucați, care în final îl înghite pe...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

A vorbi despre plastica lui Costin Brăteanu este ca şi cum te-ai angaja în explicarea unei poezii postmoderniste. Ticluirea cuvântului este o explozie internă de sentimente ce intră în rezonanţă cu frazarea. Metafora e doar un boboc în desfacere pentru a zidi imaginea creaţiei. Fiecare cuvânt se aliniază sprijinindu-se reciproc pentru o construcţie sublimă. Expresiile sunt rezultatele, dar şi ele devin doar o verigă într-un lanţ de nestemate.

Vizual, creaţiile lui Costin Brăteanu sunt metafore. A le înţelege pe deplin e o muncă sisifică, pentru că rezultatul nu poate fi obţinut decât prin...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Un film foarte apreciat, foarte comentat, mult aplaudat, deși nu are nici un premiu Oscar, este „Meet Joe Black” (Întâlnire cu Joe Black -1998), fiindcă îi are protagoniști pe Brad Bitt, Anthony Hopkins și Claire Forlani, care fac roluri de nota 10. Sigur, unii au spus că e prea romantic și siropos și, dacă nu ar fi fost acești mari actori, să dea viață unor himere, filmul nu ar fi avut un asemenea succes.

Desigur, însuși titlul este banal, ca o povestire de pe Broadway, care nu trădează că este vorba în acest film despre o temă faustică, de întruparea Morții într-un tânăr frumos, care...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Un film foarte apreciat, foarte comentat, mult aplaudat, deși nu are nici un premiu Oscar, este „Meet Joe Black” (Întâlnire cu Joe Black -1998), fiindcă îi are protagoniști pe Brad Bitt, Anthony Hopkins și Claire Forlani, care fac roluri de nota 10. Sigur, unii au spus că e prea romantic și siropos și, dacă nu ar fi fost acești mari actori, să dea viață unor himere, filmul nu ar fi avut un asemenea succes.

Desigur, însuși titlul este banal, ca o povestire de pe Broadway, care nu trădează că este vorba în acest film despre o temă faustică, de întruparea Morții într-un tânăr frumos, care...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În sfârșit, în avalanșa de producții americane, reluate de posturile TV la disperare, din lipsă de suport pentru premiere, a fost difuzat și un film rusesc, un film de artă, desigur: „Jucătorii de cărți” (2007), în regia lui Pavel Ciuhrai, fiul faimosului Grigori Ciuhrai, autorul filmelor de referință „Al 41-lea” și „Balada soldatului”. „Jucătorii de cărți” este o comedie, o ecranizare după piesa cu același nume de Gogol! Gogol, un autor fără de asemănare. Simbol al satirei parabolice. „Jucătorii de cărți” seamănă până la un punct cu „Revizorul”. Aceeași idee a substituirii, a înșelăciunii, a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În România, genul numit „filmul de actualitate” are ca punct de plecare filmul „Reconstituirea” al lui Lucian Pintilie. Acolo există metafora sistemului idiot, a dictaturii, în care adevărul caută să fie prins așa cum câinele se învârte să-și prindă coada. Orice fapt prin reconstituire devine ridicol, iar când se exagerează,  devine tragic. Cercul vicios al realității este puternic scos în evidență. El generează haos, o lume haotică, din care valorile dispar, nimic nu mai e normal, dreptatea e o justiție oarbă, iar iubirea, o utopie.

Pe acest calapod central, cu nuanțele de rigoare...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ultimele trei transmisii efectuate de TVR 3 (nici măcar închiderea Festivalului nu a fost transmisă pe TVR 1), au fost de la Sala Palatului. Total neinspirat. Greu de suportat. De ce? Fiindcă programele s-au axat pe șlagărul simfonic, pe partituri răscântate. Adică au fost concerte de rutină. Iar finalul a fost o cădere valorică. Astfel, Orchestra Română de Tineret, sub bagheta lui Cristian Mandeal, a interpretat piese populare, respectiv „Rapsodia nr. 2” de Enescu, „Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră” de Beethoven, la pian Alexei Volodin, și „Patetica” (Simfonia nr. 6) de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Serviciul de presă al Festivalului „George Enescu”, zis  „OaMA”, ne bombardează cu zeci de informații despre concerte, muzicieni, lansări de discuri și cărți, discuții, interviuri, participări nemaipomenite, ca prezența lui Iohannis, care s-a întâlnit cu dirijorul Măcelaru și au făcut o înțelegere de abator pe zece ani, adică au măcelărit bine Templul Muzicii, toate bune și frumoase, dar cum au loc aceste evenimente? Uită să ne spună că au loc cu masca pe figură și între vaccinați, deși, după tam-tamul inițial, ce a precedat deschiderea Festivalului, când efectiv ne-a împroșcat cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Muzica de sub cupola Ateneului Român se simte ca la ea acasă. Totul e pur și minunat, mai ales când nu există proeicții.  Transmisiile TV de la Ateneu au salvat Festivalul, fiindcă nu au avut ca scop decât să transmită ce se cântă, nu și ce se vede pe pereți. Nici ce se vede în sală, unde mascații nu contau, mai ales că multe locuri erau goale, sala era departe de a fi plină, infirmând sloganul „cu toate biletele vândute”. Și se mai vedea și câte un rătcit care intra în sală în timpul concertului. Cine îi dădea drumul? D-na Marinescu, era vaccinat? Categoric, lumea nu merge la un act de...

Citeşte articol complet...