Evaluare utilizator: 5 / 5

Cu totul surprinzător este spectacolul „Much Ado about Nothing” (Mult zgomot pentru nimic) cu care s-a deschis în acest an Festivalul Shakespeare din Central Park - „Shakespeare în the Park”, datorită viziunii regizorale foarte actuale și insolite. Regizorul de culoare Kenny Leon, cu mare experiență pe Broadway, a imaginat o campanie electorală într-un viitor apropiat, anul 2020, cu un candidat iluzoriu, Stacey Abrams, așa cum scrie pe vila unde se petrece toată acțiunea piesei, plasată de Shakespeare la Messina, acum sute de ani, o comedie cu o intrigă de tip commedia...

Citeşte articol complet...

Am urcat din nou în vârful muntelului muzicii mondiale: Carnegie Hall, sala Isaac Stern Auditorium, un Templu al Muzicii, a cărui istorie este fascinantă, derulată în vitrinele sale din holul central, unde se intersectează toate drumurile. Acest templu este dotat cu o sală uriașă pentru orchestrele mari și două studiouri, pentru recitaluri. Aici au loc câte două trei concerte pe zi, într-un regal mondial permanent. Și se cânta muzică de toate felurile, inclusiv jazz combinat cu muzică simfonică, precum concertul lui Isaac Stern cu Benny Goodman și al lui sextet, înregistrare care se...

Citeşte articol complet...

Se petrece un lucru fenomenal când muzica se întâlnește cu biserica. Șansa este să fiu ca la mine acasă la Catedrala St. Jean Baptiste, de pe Lexington Ave, unde muzica este o prezență permanentă în toate momentele liturgice, atât prin orgă sau pian, cât și prin soliști și cor, dar mai ales prin existența unui ansamblu simfonic de prestigiu, „Camerata New York”, care susține varii concerte, iar la începutul verii, în fiecare an, prezintă evenimentul numit „Divine Opera Gala”. Ceea ce înseamnă că asemenea forțe muzicale sunt cerute de enoriași, iar enoriașii țin ca ochii din cap la cei care...

Citeşte articol complet...

La New York există multe galerii dedicate expoziţiilor unor emigranţi. Cum ar fi „Stux Gallery”, unde am văzut de-a lungul anilor expoziţii ale unor artişti din Iran, Siria sau Irak, dar şi din estul Europei, ca Rusia, Bulgaria sau Ungaria. Am scris despre toate întrucât galeristul este român. Dar cred că nu există nici o prejudecată, dovadă că nu există galerie care să nu prezinte și artiști imigranți. De altfel, în țară imigranților nici nu se poate altfel. Cine sunt aici ne-imigranții? Puțini, cei care s-au născut aici și care trăiesc de cel puțin 30 de ani, cum ar fi artiștii americani...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu credeam că „Di Donna Gallery” poate avea aici, la New York, vreo concurență. Și iată că zilele trecute am descoperit o comoară surrealistă la „Heather James Fine Art Gallery”, aflată pe 75 St., în coada lui MET Bauer - ex-Whitney Museum, într-un palat în care intri direct din lift. Și aici ochii mi-au căzut peste minuni suprealiste, pe care nu le-am mai văzut și nu credeam că am să le văd vreodată.

Galeria este mândră prin faptul că deține un celebru tablou al lui Salvador Dali, „Les Yeux Fleuris” (1944), expus și acum, la prețul de 1.400.000 dolari. Multe alte lucrări...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Organizatorii Festivalului de Film de la Cannes au anunțat că în acest an vor să-i ofere premiul „Palme d'Or onorific” pentru întreaga carieră cinematografică celebrului actor francez Alain Delon în vârstă de 83 de ani.  Printr-o  petiție lansată online de organizația americană „Women and Hollywood” (Femeile și Hollywood), fondatoarea grupului, Melissa Silverstein, s-a exprimat că este „foarte dezamăgită de faptul că Festivalul de la Cannes aduce un omagiu unui actor care a afirmat că L.G.B.T. sunt « contra-naturii » și că nu ar trebui să aibă dreptul să aibă sau să adopte copii şi...

Citeşte articol complet...

Uluitoare sărbătoare la „Emmanuel Di Donna Gallery”, de pe Madison Avenue, zona de lux a New York-ului, unde sunt și marile case de modă, de pildă, vizavi de galeria Di Donna, este casa Alexander McQueen. Sărbătoarea se numește „Surrealism în Mexico”. O expoziție fantastică! Și prima imagine care îți apare în față în galerie, aflată și pe coperta Catalogului expoziției și pe pliantele publicitare, este faimosul tablou „La Venadita” (The Little Deer), reprezentând un cerb care aleargă printr-o pădure cu săgeți înfipte în trup, că Sfântul Sebastian. Dar asta nu ar fi nimic, important este capul...

Citeşte articol complet...

O nouă ediție a celui mai important târg de artă europeană în America, The European Fine Art Fair (T.E.F.A.F.), numit și „Spring New York”, s-a desfășurat și în acest an în lipsa României. Amănunte despre acest mare târg am dat în cartea „Artişti români la New York”, unde am făcut o amplă prezentare a lui. Organizatorii au menţinut aceeași ștacheta a rafinamentului ca în anii trecuți, o atmosferă de mare somptuozitate, cu candelabre imense în celebra locație Armory Park, cu pereții acoperiți cu pânze albe, cu revelarea unor noi spații, tot acest fost depozit militar de armament fiind...

Citeşte articol complet...

Mi-a făcut o deosebită plăcere să o cunosc pe Laura de Santillana, o faimoasă artistă italiană, aflată într-un turneu mondial cu expoziția „Moon. From Kyoto to New York”. La New York a expus în Ippodo Gallery, o galerie japoneză, director Shoko Aono, care i-a făcut artistei legătură între Japonia și America, dat fiind că galeria să este o punte între cele două țări. Galeria se află pe 86 St, în apropiere de „Metropolitan Museum of Art”, într-o clădire ca un labirint, un simbol al forței dolarului. Atmosfera din galerie purta o amprenta japoneză, iar tinerele japoneze care întrețineau...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

Nu cred că am fost vreodată la un eveniment cultural al Institutului Ucrainean din America, să nu fiu uluit de ceea ce prezintă. Nu spun că mi-aș visa să pot participa și la I.C.R. New York la un eveniment similar, lucru imposibil, nu din lipsa de artiști valorosi, ci din lipsă de organizare și empatie. Anul acesta am fost la evenimente organizate de institutele culturale din Cehia, Austria, Italia și Coreea, dar la fiecare era o abundență de lume, fiindcă aceste institute, și altele că ele, și-au creat un văd, cum se spune, o populartitate, care face să fie asiduu și dens populate. Și la...

Citeşte articol complet...

Una dintre cele mai puternice instituțîi de învățământ din America este Lycée Français de New York, care este un fel de stat în stat, având o mare independent și având locația pe 74 St într-o clădire veche impunătoare, total modernizată, dotată cu tot ce-și visează învățământul modern, de la săli de sport la săli de computer sau Fitness. Evident, sumele care se plătesc pentru a urmă cursurile acestei școli, cu clase de la preșcolari la clasa a XII-a, sunt amețitoare (circa 40 de mii de dolari pe an). Dar nu despre acest lucru scriu, ci despre faptul că Liceul are un Centru Cultural, care...

Citeşte articol complet...

În volumul „Sanctuar” am lansat un nou gen de poezie, poezia cântată, idee pe care o dezvolt într-un volum special pe care vreau să-l lansez în septembrie la Festivalul „George Enescu”. Însă această lansare mi-am propus să o fac cu o exemplificare, să prezint un poem cântat. Am scris unor compozitori din tară, revistei „Artă sunetelor”, conducerii Festivalului „George Enescu”, Uniunii Compozitorilor, unor regizori și actori, dar nimeni nu s-a angajat cu nimic. Cei mai mulți nu mi-au răspuns. Mai rămâne să mă adresez și studenților de la Conservator, cu speranța că cineva se va incumenta...

Citeşte articol complet...

Una dintre galeriile sigure privind evenimentul artistic este „Pace”, o galerie care, de 10 ani de când o urmăresc, expune numai lucruri demne de luat aminte. Când primesc o chemare de la „Pace Gallery”, sunt sigur că nu voi avea decepții, că voi vedea ceva demn să fie comentat. Așa este și ultima expoziție, care se vrea un mare eveniment al artei fotografice, fiindcă invitat să expune la etajele doi și nouă ale galeriei de pe 57 St. a fost artistul englez Richard Learoyd (n. 1966, Nelson, Lancashire, England). Vernisajul a fost o mare sărbătoare, a venit lume multă să vădă un fenomen...

Citeşte articol complet...

În perioada 13-23 martie a avut loc evenimentul „Asia Week”. De la câteva zile în urmă cu câțiva ani, un început timid, „Asia Week” se întinde acum nu pe 7 zile, cum îi este numele, ci pe o durata de aproape două săptămâni, cu evenmente de o mare densitate, care cuprind că o caractatiţă a artei focarelor artistice newyorkeze, ba s-a extins şi în alte orașe, ca Philadelphia, Staten Island, Newark, Princeton, New Haven, anunțând un viitor şi mai extins. Evenimentele artistice au fost concentrate pe arta chineză, indiană, japoneză, coreană, din Himalaya și Sud-estul Asiei.

Asia Week...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În Frankfurt, pe malul râului Main, vezi de la distanță un zgârie-nor singuratic (e un hotel) și alături, pe strada Mailander, un bloc ecologic sub formă de trepte, ca o navă comică. Într-unul din apartamentele acestei construcții cu totul speciale, o arhitectură a viitorului, cum numai la New York am mai văzut, în special în zona Chelsea, în High Line, locuiește familia Marlene și Nicolae Marinescu, plecați din România in anul 1969, deci in urmă cu 50 de ani. Soții Marinescu pot fi socotiți un fel de pionieri moderni ai românilor germanizați. De altfel, românii de aici sunt bine germanizați...

Citeşte articol complet...

Soarta unui critic de artă este foarte grea în America, fiindcă presupune capacitatea de a te adapta la toate experiențele. Gustul tău estetic nu trebuie să prevaleze în față diversității. Nu există o demarcație între genuri artistice, nu există o tendință sau direcție care să aibă legătură cu tradiția. Cultura însăși este bulversată de căutările experimentale, care nu au legătură cu arta, iar negustoria transformă opera de artă în marfă. Mereu, la fiecare pas, te întrebi ce e arta? Niște scaune rupte și aruncate într-un colț de galerie, care nu seamănă cu nimic din ceea ce știm că arată o...

Citeşte articol complet...

Față de vioară, nai, oboi, acordeaon şi celelalte instrumente muzicale create de om, orga pare un instrument care nu e din lumea aceasta. Si totusi este o constructie muzicală, o maşinărie care a presupus multă inventivitate. E ca un zgârie-nor faţă de casele obişnuite. Indiscutabil, orga este instrumentul lui Dumnezeu, dovadă că ea se potriveşte perfect cu slujbele religioase şi face parte din construcţia bisericilor catolice, este chiar sufletul lor.

Cele mai frumoase concerte de orgă din viaţa mea le-am ascultat la Biserica Neagră din Braşov, unde mă simţeam ca acasa, fiindcă de acolo îşi...

Citeşte articol complet...

O invitație primită de la Pace Gallery, m-a făcut martorul unui eveniment insolit: vernisajul „Pace Staff Exhibition”, o expoziție a personalului galeriilor „Pace” din întreagă lume. Au particpat peste 60 de artiști din staff-ul „Pace”, având sediile la New York (trei galerii), o galerie la Londra, una la Geneva, una la Palo Alto, în California, una la Beijing, două la Hong Kong și una la Seoul. Ni s-a oferit șansa să aflăm că personalul acestor galerii este bogat în oameni înzestrați, care practică artă, putând fi considerați pe drept cuvânt artiști.

Am văzut peste 80 de lucrări de...

Citeşte articol complet...

Gala premiilor Oscar din acest an confirmă tradiția care a făcut ca filmele premiate să fie un reper pentru direcția pe care trebuie să meargă filmul mondial, dar și viață politică a lumii. Deși previziunile și clasamentele dădeau că victorioase, la categoria cel mai bun film, pelicule ca „Roma”, universal aclamat și cu 10 nominalizări la Oscar, „Bohemian Rapsody” și „A Star Is Born”, surpriză a fost de proporții, marele premiu a fost obținut de „Green Book”, un film am putea zice normal, care nu are nimic spectaculos, nici un fel de efecte speciale, nici decoruri și costume...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Celebrul regizor englez Ridley Scott (n. 1937), autor printre altele al filmelor „”Alien, „Hannibal”, „”„Robin Hood”, „Prometheus”, „The Martian”, „Gladiator”, „Black Hawk Down”, a realizat și o altă performanță, filmul „American Gangster” (2007), o adevărată saga de aproape 3 ore (157 min.), o replică la filmele cu mafia ale lui Francis Ford Coppola și Martin Scorsese, abordând frontal cazul unui gangater negru din Harlem, Frank Lucas, care a depășit în fapte criminale și imaginație mafia italiană. Frank a reușit să aducă în America droguri pure din Asia de sud-est, în primul rând din...

Citeşte articol complet...

Am scris despre rolul fanteziei în film, dar există și filme în care lupta se dă cu fantezia, adică se caută ca înregistrarea vieții să fie cât mai fidelă cu realitatea. În multe cazuri însă se cade în cealaltă extremă, a fanteziei negative. Așa este filmul „Time out of Mind” (Pauza minții - 2014), în regia lui Oren Moverman (1966, Jaffa, Tel Aviv), cu Richard Gere în rolul unui homeless, care și-a piedut familia (soția a murit, fiica l-a părăsit) și casa, nu mai are nici un adapost, devine un om al străzii, care se luptă să ocupe un pat într-un adăpost pentru homeless-i. E un om al nimănui...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Ceea ce m-a atras spre spectacolul „Treapta a noua", după piesa lui Tom Ziegler, în regia Ancăi Maria Colțeanu, a fost garanția Teatrului Bulandra, vârful de lance al teatrului românesc și ideea din titlul piesei. Mă întrebam: oare voi vedea o transpunere mistică, a scării lui Iacob sau a lui Ioan Scărarul? Sau poate a contemplării lui Dumnezeu? Nu, acest gând l-am eliminat, fiindcă pe acest drum nu există decât trei trepte. Când am făcut filmul despre Ion Creangă, la Mănăstirea Sihăstria l-am cunoscut pe Părintele Cleopa, care mi-a vorbit de cele trei trepte ale contemplării lui Dumnezeu...

Citeşte articol complet...

Idealul în artă este atunci când valoarea estetică este egală cu valoarea de piață. Așa este cazul tabloului „Salvator Mundi" al lui Leonardo da Vinci, al sculpturii „La jeune fille sophistiquée" de Brâncuși, capodopere care au atins recorduri pe piața vânzărilor. Sigur, de regulă prevalează latura comercială. Mai ales în film se vede cel mai bine acest aspect, unde există o goană nebună către succesul de casă, boxoffice-ul este criteriul principal pentru fabrica de vise de la Hollywood. Dar vin artiștii adevărați, care strică acest clasament, această tendință de uniformizare a producțiilor...

Citeşte articol complet...

Într-o zi de toamnă cum numai la Muzel Satului se poate întâmpla, unde se concentrează esența spirituală a României, tot ce are țara mai sfânt ca legământ cu tradiția, iar natura nu poate fi decât bună, ideală, divină, multicoloră, unde arareori cade câte o frunză, când se întâmplă să treacă pe acolo vreo pisică, din frumoasa zestre motănească a muzeului, a avut loc vernisajul expoziției „Frunze căzătoare", susținut de un grup de artiști români, mai mult sau mai puțini cunoscuți, precum: Ion Nicodim, Ariana Nicodim, Dorina Horătău, Elena Scutaru, Sergiu Chihaia, Bogdan Vlăduță, Marcel...

Citeşte articol complet...

Filmul american a adus în viața oamenilor o realitate paralelă sau o supra-realitate, cu rezolvări care țin de arta surrealistă. Uman mai este doar umorul. Și dominantă este producția S.F. Elemente de umor există și în cele mai teroriste filme, precum „Biohazard Damnation", „Resident Evil": Osânda (2012), unde conflictul se petrece în Republica Slavă, care nu poate fi învinsă nici dacă se aliază America și Rusia, cele două mari puteri ale lumii. Omenirea trăiește într-un adevărat bio-harazd. Este condamnată la o existență aleatoare, fiindcă zombi omoară tot ce întâlnesc în...

Citeşte articol complet...

Într-o cronică anterioară, am arătat ce rol joacă efectul comic într-un film de acțiune. Dar dacă aceste genuri de filme, în special americane, au o latură de artificialitate, fiind construite cu rigoare tehnică, după șabloane hollywoodiene, o marcă de ambalaj inconfundabil, filmele rusești sunt la extrema cealaltă. Evident, viața noastră este populată la tot pasul de filmul american, iar când vedem un film rusesc ni se pare că vine de pe altă planetă. Și așa și este. Într-o carte întreagă, „I'm sorry, America" (2009), am făcut această paralelă și am arătat ce mi se pare a face diferența...

Citeşte articol complet...

Cele mai bune filme de acțiune, filme polițiste (genul thriller), sunt cele care au un „Verfremdungseffekt", cum ar spune Brecht, adică un efect de distanțare. Iar acest efect este umorul. Americanii au introdus acest element și în cele mai tensionate momente, în stări limită, unde deodată apar replici detensionate între adversari, care, deși se bat pe viață și pe moarte, parcă ar fi doi amici într-un bar. Contrastul dintre acțiunea proximă, tesnsionată, și dialogul banal, banalitarea replicii, plină de rumoare, potolește violența, are darul să ne anunțe că suntem la un film, că trebuie să...

Citeşte articol complet...

Sperând în obiectivarea admirației estetice, aproape firesc, previzibil și necesar chiar, după apariția albumului de artă, „George Enescu în constelaţia muzicii universale", într-o ediție bilingvă română-franceză, din anul 2005, la editura RAO, cunoscându-l pe generalul de brigadă și juristul Vasile Doroș, se putea previziona continuarea demersului creativ, intuind că nu putea lăsa fără pereche, volumul amintit. Colecția grafică de maximafilie „George Enescu în suita marilor muzicieni europeni", a avut privilegiul de a fi expusă în mari expoziții ale Europei, iar la Expoziția Mondială de...

Citeşte articol complet...

Când cunoșteam America numai din filme, eram uimit de ce vedeam: violență, crime și violuri cât cuprinde în filmele polițiste sau de acțiune; dezastre, cataclisme, dystopii în filmele S.F. Bietul New York, era mereu invadat de ocean și de extratereștrii, toată viața de noapte a orașului era sfâșiată de acțiuni ale mafiei, de declasați, nimfomani, plină de zeci de crime, de întâmplări odioase. O Americă bolnavă, bântuită de spectre, de fantome, de zombie! Până și Casa Albă era loc de dezastru, țintă a mafiei ruse sau a atacurilor teroriste, cu președinți americani sechestrați, umiliți...

Citeşte articol complet...