Am scris despre rolul fanteziei în film, dar există și filme în care lupta se dă cu fantezia, adică se caută ca înregistrarea vieții să fie cât mai fidelă cu realitatea. În multe cazuri însă se cade în cealaltă extremă, a fanteziei negative. Așa este filmul „Time out of Mind” (Pauza minții - 2014), în regia lui Oren Moverman (1966, Jaffa, Tel Aviv), cu Richard Gere în rolul unui homeless, care și-a piedut familia (soția a murit, fiica l-a părăsit) și casa, nu mai are nici un adapost, devine un om al străzii, care se luptă să ocupe un pat într-un adăpost pentru homeless-i. E un om al nimănui...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Ceea ce m-a atras spre spectacolul „Treapta a noua", după piesa lui Tom Ziegler, în regia Ancăi Maria Colțeanu, a fost garanția Teatrului Bulandra, vârful de lance al teatrului românesc și ideea din titlul piesei. Mă întrebam: oare voi vedea o transpunere mistică, a scării lui Iacob sau a lui Ioan Scărarul? Sau poate a contemplării lui Dumnezeu? Nu, acest gând l-am eliminat, fiindcă pe acest drum nu există decât trei trepte. Când am făcut filmul despre Ion Creangă, la Mănăstirea Sihăstria l-am cunoscut pe Părintele Cleopa, care mi-a vorbit de cele trei trepte ale contemplării lui Dumnezeu...

Citeşte articol complet...

Idealul în artă este atunci când valoarea estetică este egală cu valoarea de piață. Așa este cazul tabloului „Salvator Mundi" al lui Leonardo da Vinci, al sculpturii „La jeune fille sophistiquée" de Brâncuși, capodopere care au atins recorduri pe piața vânzărilor. Sigur, de regulă prevalează latura comercială. Mai ales în film se vede cel mai bine acest aspect, unde există o goană nebună către succesul de casă, boxoffice-ul este criteriul principal pentru fabrica de vise de la Hollywood. Dar vin artiștii adevărați, care strică acest clasament, această tendință de uniformizare a producțiilor...

Citeşte articol complet...

Într-o zi de toamnă cum numai la Muzel Satului se poate întâmpla, unde se concentrează esența spirituală a României, tot ce are țara mai sfânt ca legământ cu tradiția, iar natura nu poate fi decât bună, ideală, divină, multicoloră, unde arareori cade câte o frunză, când se întâmplă să treacă pe acolo vreo pisică, din frumoasa zestre motănească a muzeului, a avut loc vernisajul expoziției „Frunze căzătoare", susținut de un grup de artiști români, mai mult sau mai puțini cunoscuți, precum: Ion Nicodim, Ariana Nicodim, Dorina Horătău, Elena Scutaru, Sergiu Chihaia, Bogdan Vlăduță, Marcel...

Citeşte articol complet...

Filmul american a adus în viața oamenilor o realitate paralelă sau o supra-realitate, cu rezolvări care țin de arta surrealistă. Uman mai este doar umorul. Și dominantă este producția S.F. Elemente de umor există și în cele mai teroriste filme, precum „Biohazard Damnation", „Resident Evil": Osânda (2012), unde conflictul se petrece în Republica Slavă, care nu poate fi învinsă nici dacă se aliază America și Rusia, cele două mari puteri ale lumii. Omenirea trăiește într-un adevărat bio-harazd. Este condamnată la o existență aleatoare, fiindcă zombi omoară tot ce întâlnesc în...

Citeşte articol complet...

Într-o cronică anterioară, am arătat ce rol joacă efectul comic într-un film de acțiune. Dar dacă aceste genuri de filme, în special americane, au o latură de artificialitate, fiind construite cu rigoare tehnică, după șabloane hollywoodiene, o marcă de ambalaj inconfundabil, filmele rusești sunt la extrema cealaltă. Evident, viața noastră este populată la tot pasul de filmul american, iar când vedem un film rusesc ni se pare că vine de pe altă planetă. Și așa și este. Într-o carte întreagă, „I'm sorry, America" (2009), am făcut această paralelă și am arătat ce mi se pare a face diferența...

Citeşte articol complet...

Cele mai bune filme de acțiune, filme polițiste (genul thriller), sunt cele care au un „Verfremdungseffekt", cum ar spune Brecht, adică un efect de distanțare. Iar acest efect este umorul. Americanii au introdus acest element și în cele mai tensionate momente, în stări limită, unde deodată apar replici detensionate între adversari, care, deși se bat pe viață și pe moarte, parcă ar fi doi amici într-un bar. Contrastul dintre acțiunea proximă, tesnsionată, și dialogul banal, banalitarea replicii, plină de rumoare, potolește violența, are darul să ne anunțe că suntem la un film, că trebuie să...

Citeşte articol complet...

Sperând în obiectivarea admirației estetice, aproape firesc, previzibil și necesar chiar, după apariția albumului de artă, „George Enescu în constelaţia muzicii universale", într-o ediție bilingvă română-franceză, din anul 2005, la editura RAO, cunoscându-l pe generalul de brigadă și juristul Vasile Doroș, se putea previziona continuarea demersului creativ, intuind că nu putea lăsa fără pereche, volumul amintit. Colecția grafică de maximafilie „George Enescu în suita marilor muzicieni europeni", a avut privilegiul de a fi expusă în mari expoziții ale Europei, iar la Expoziția Mondială de...

Citeşte articol complet...

Când cunoșteam America numai din filme, eram uimit de ce vedeam: violență, crime și violuri cât cuprinde în filmele polițiste sau de acțiune; dezastre, cataclisme, dystopii în filmele S.F. Bietul New York, era mereu invadat de ocean și de extratereștrii, toată viața de noapte a orașului era sfâșiată de acțiuni ale mafiei, de declasați, nimfomani, plină de zeci de crime, de întâmplări odioase. O Americă bolnavă, bântuită de spectre, de fantome, de zombie! Până și Casa Albă era loc de dezastru, țintă a mafiei ruse sau a atacurilor teroriste, cu președinți americani sechestrați, umiliți...

Citeşte articol complet...

Filmul celui mai acalamt și premiat regizor mexican, Alejandro Gonzáles Iñárritu, „The Revenant" (Răzbunarea - 2015), care a circulat la noi cu titlul „LegendA lui Hugh Glass", este deja cunoscut, o lecție de cinema, recunoscută și de Academie, care l-a încununat cu trei premii Oscar din 12 nominalizări! Premiile au revenit lui Leonardo diCaprio, pentru cel mai bun actor, Emmanuel Lubezki, pentru cea mai bună imagine și, evident, Alejandro G. Iñárritu, pentru cea mai bună regie, după ce, cu un an înainte, îi dăduse marele premiu pentru Birdman (2014)! Revăzând acest film de senzație, inspirat...

Citeşte articol complet...

În galeriile din Manhattan ne întâlnim cu experiențe noi, cu priviri originale, cu înțelesuri nealterate ale istoriei, ale civilizației. Este și cazul spaniolului Guillermo Muñoz Vera, care a expus la elegantă galerie „Forum", de pe Park Avenue, o serie de lucrări fotografice de mari dimensiuni, care sunt expresia unei idei prețioase. În toate tablourile sale, artistul a surprins un contrast dintre cum a fost percepută istoria omenirii, ca o forță a creației divine, ca un parcurs natural, lipsit de urme distopice, și șocul actual, produs de civilizația industrială. Așa vedem oceanul, având în...

Citeşte articol complet...

Cred că toată lumea cultivată cunoaște povestea unui om puternic, pe care gelozia îl face să-și piardă mințile, să cadă în plasa unor intrigi cusute cu ață albă, și să ajungă să-și ucidă iubita, apoi să-și pună și sieși capăt zilelor! Mai ceva ca în finalul lui „Romeo și Julieta", fiindcă plasa de intrigi nu este pusă de istorie, de dușmănia epocală a două familii nobile rivale, aici intriga o brodează Iago, slujitorul omului puternic, gelos pe Cassio, care a fost numit căpitan și nu el. Ca să parvină, caută să se înalţe în ochii lui Othello, pentru a-și nimici adversarul. Și așa îi descoperă...

Citeşte articol complet...

Titlul filmului „Wonder Woman" (2017) te duce cu gândul la superproductiile puerile cu supereroi din categoria DC Comics, gen Superman, Batman, Catwman etc. Și aici avem o „femeie minunată", o super-eroina, dar filmul ambiționează să fie mai mult decât o poveste cu supereroi, este un film inocent despre puterea păcii și a iubirii, despre soluția de a opri războaiele. Numai americanii puteau imagina și produce așa ceva, să vezi o eroina din mitologia greacă, prințesă Diana, regina amazoanelor, care primește misiunea să lupte cu Ares, zeul războiului, identificat cu Kaizer-ul german, și să-l...

Citeşte articol complet...

Seria de licitații de la Christie's, din luna mai, care s-a soldat numai la New York cu vânzări record, de aproape două miliarde de dolari! (sau peste, dacă includem și licitațiile online), m-a pus serios pe gânduri. Imaginați-va o coală ordinară de maculator pe care sunt schițate două femei nud șezând (Deux Nus), un desen colorat cu creionul care s-a vândut la Christie's cu 3.372.500 milioane dolari. Nu avea nici o valoare decât că era semnat de Picasso, care garanta cu geniul lui demonstrat prin alte lucrări terminate. Fiindcă din cele circa 5 mii de lucrări realizate de Picasso în timpul...

Citeşte articol complet...

Unul dintre filmele reper pentru ceea ce înseamnă revoluția limbajului cinematografic este „Pulp Fiction" (1994), realizat de Quentin Tarantino, care și-a pregătit încă de aici revoluția din „Kill Bill" (2004), ducând mai departe modul nonconformist de a povești. Filmul a luat Palme d'Or la Cannes și Oscarul pentru scenariu original. Evident, se dovedește încă o dată în filmul american importantă hotărâtoare a scenariului. Limbajul este folosit deliberat împotriva modului convențional de a povesti, împotriva șabloanelor lansate de filmele de succes. Altfel spus, nimic nu se derulează normal...

Citeşte articol complet...

De ani de zile astept evenimentul pe care l-am trait deunazi la Casa de licitatii Christie's: „Latin American Art". De artistii latino-americani m-am lovit mereu, in galerii, in muzee, pe strada sau in marile magazine si centre culturale, precum Lincoln Center, unde te intalnesti in holul mare cu gigantica pereche umana a lui Fernando Botero, „Adam & Eve". Esti socat de dimensiunile impresionante ale acestor sculpturi, spui ca ele se potrivesc cu monumentalitatea Americii, a zgarie-norilor, a impresionantelor ei cladiri. Si Botero se afla peste tot, in marile intersectii si aglomerari ale...

Citeşte articol complet...

Deunăzi, la biblioteca mea preferată, Barnes & Noble, la sectorul de reivste, mi-a atras atenția șocant figura unei femei tunsă scurt, baieteste, aflată pe coperta celebrei reviste „Vanitiy Fair". Era noul look al actriței Rose McGowan. Revista a pus-o pe coperta și i-a luat un amplu interviu tocmai pentru a sublinia curajul acestei actrițe de a-l demască pe Harvey Weinstein, temutul producător hollywoodian, acuzându-l de hărțuire sexuală și de viol. Cazul ei l-a expus și într-o carte de memorii. După ea, o serie de alte actrițe, cum ar fi Gwyneth Paltrow, au ieșți la rampă și l-au acuzat pe...

Citeşte articol complet...

Există o literatură a claustrării. Și după ea s-au inspirat multe filme. Un astfel de film tulburător este „Room" (Camera - 2015), în regia irlandezului Lenny Abrahamson (n. 1966, Dublin), bazat pe romanul omonim al Emmei Donoghue, care a scris și scenariul. Filmul a primit patru nominalizări Oscar, printre care și pentru cel mai bun film, că și pentru cea mai bună regie, la concurență cu „Revenant", care i-a adus lui Leonardo DiCaprio mult așteptatul premiu Oscar. Dar actrița Brie Larson, mai puțIn cunoscută, a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun rol feminin, rolul mamei unui copil de 5...

Citeşte articol complet...

O demonstrație de putere, de bogăție, de sfidare a oricăror limite estetice, este marele târg anual T.E.F.A.F. New York Spring, un târg al ambițiilor deșarte, i-aș spune, fiindcă ceea ce am văzut acum, la acesta ediție, am văzut exact și la ediția precedentă. Cf. „Banchetul suprarealist” (I, II), unde am arătat că „T.E.F.A.F.” este târgul cel mai cuprinzător de artă modernă și antichități din lume. Înființat în 1988 la Helvoirt, Olanda, el pomovează, așa cum scrie în statut, „arta de cea mai bună calitate de-a lungul veacurilor, creând o comunitate a dealerilor și experților din întreaga...

Citeşte articol complet...

Comunitățile străine din America aduc mereu un suflu nou. Deși suferă un tanspant de naționalitate, în timpul adaptării la nouă realitate, total deosebită de locul de baștină, totuși unii nu-și pierd specificul, ceea ce este propriu identitățîi lor spirituale. Și acest fapt se vede cel mai bine în artă. De altfel, simbioza dintre străini și autohtoni a șters orice demarcație, fiindcă mulți dintre noii veniți s-au adaptat puternic, și-au făcut un nume aici, chiar o școală. Am arătat ce înseamnă fenomenul „Asia Week", asiaticii dovedind cea mai mare implementare americană, dar fără să-și piardă...

Citeşte articol complet...

Cred că prin expoziția „Moon Dancers: Yup'ik Masks and the Surrealists", Di Donna Gallery, de pe Madison Avenue, s-a instalat de departe în fruntea celor care reprezintă plenar la New York acest curent imbatabil al artei, mereu viu, mereu surprinzator. De data aceasta, Emmanuel Di Donna (n. 1971), care este specializat la Paris, unde s-a născut, în locul unde s-a fost zămislit şi acest curent, a avut ideea să meargă la rădăcina lucrurilor şi să ne prezinte chiar secretul mişcării, care este masca „Yup'ik", masca unui trib din Alaska, din centrul peninsulei. Pentru aceasta idee, Di Donna a...

Citeşte articol complet...

În anii '60, pe când avea 21 de ani, studentul și viitorul fizician al universitățîi din Cambridge, Stephen Hawking, are o criză. Se prăbușește pe caldaramul curții interioare a universității, dar este salvat în extemis de colega și prietena lui, Jane Wilde. Diagnosticul care i se pune: Boală neuronului motor (B.N.M.). Deși paralizat, totuși dragostea dintre el și Jane se transformă în căsătorie. Dar boală se agravează. Jane îl ajută cu mare fidelitate, fiindcă și ea este cercetătoare, fizician și este cucerită de ideille lui. Împreună vor reuși să emită câteva ipoteze științifice...

Citeşte articol complet...

O fantastică replică la „Armory Show" a dat-o Association of Internațional Photography Art Dealers (A.I.P.A.D.), nu atât prin faptul că evenimentul s-a desfășurat în aceeași impresionantă locație, „Pier 94", ci prin faptul că a fost un feneomen care a cuprins toată lumea, cu excepția României, iar operele expuse au întrecut toate așteptările. Adică te așteptai să vezi numai lucrări ale artiștilor fotografi, dar am descoperit o prezență masivă a artiștilor plastici ca fotografi, a unor mari artiști plastici. Desigur, România a fost reprezentată ca de obicei de același stâlp infinit și...

Citeşte articol complet...

În spiritul tradiţiei împământenite în Cetatea legendară, de istorie, cultură şi spiritualitate a Ieşilor, nu este de mirare că atingerea „bornei de hotar 75" a vieţii şi cea a „Jubileului" operei Pictorului, Profesorului şi Omului Liviu Suhar este marcată la ceas aniversar după cuviinţă, aducându-i-se consacratului Maestru omagiul binemeritat al celor ce, de-a lungul anilor, i-au cunoscut şi apreciat zbaterile cromatice şi luminoase, sedimentate cu mult har cumpănitor profesional pe pânzele sale. Iar ca preţuirea să-i fie deplină la nivelul „Dulcelui Târg", două prestigioase galerii de artă...

Citeşte articol complet...

Inspirația, salvarea umanității

Vlad Țepeș are o soție fără de asemănare, frumoasa Dora, întruchiparea inspiraţiei divine, care îi dă har, putere, frumusețe, care îl face fericit. Dar în urma unei lupte grele pe care oastea lui Vlad o dă cu turcii, aceștia o ucid pe Dora. Pierderea ei echivalează pentru Vlad cu pierderea Inspirației, ceea ce îl face să ia Crucea, să o transforme în Țeapă și să loveasca în Icoane, în altare, în imaginea lui Dumnezeu, să se umple de mânie, de ură, iar prin pactul pe care îl semnează cu Lucifer, asemenea lui Faust, să se transforme în Vampir. Și Vlad începe să...

Citeşte articol complet...

Nu mai este un secret pentru nimeni: premiile Oscar au o coloratură politică, nu mai prevalează demult esteticul. Iar după acest clișeu s-au luat și festivlurile europene, precum cele de la Cannes și Berlin, și au dat-o pe de lături, pe jocuri de culise. Nici măcar plăcerea spectatorului de a se destinde nu mai este respectată.

Dovadă și ediția cu nr. 90 a Premiilor Oscar, în care au predominat filme second hand, însuși marele premiu este un film modest, „The Shape of Water", în regia mexicanului Guillermo del Toro. Iar premiile de interpretare nu au fost o supriză pentru nimeni, fiind...

Citeşte articol complet...

Cum se știe, Van Gogh și-a creat Valoarea în afara Succesului, a goanei nebune după vânzări, pe care începuseră să o practice asiduu colecționarii timpului. El nu a vândut în viață lui decât un tablou, fratelui său, care l-a cumpărat ca să-i încurajeze munca. Succesul de piață a apărut postum, i l-au stabilit treptat colecționarii și casele de licitații. Azi, toți care îl imită pe Van Gogh câștigă mai mult decât a visat el vreodată că va câștiga, dacă a visat așa ceva. Dar nu se gândea la bani, nu s-a gândit nicodată să vândă mai mult decât să-și asigure un acoperiș și masa...

Citeşte articol complet...

Romanul lui Guy de Maupassant „Bel Ami" (1885) a marcat tinerețea generației mele, alături de „Rouge et Noir" de Stendhal, dar și de alte romane sociale, ale lui Balzac, în primul rând, ca „Père Goriot", apoi cărți ca „Portretul lui Dorian Gray", „Madame Bovary" sau „Barry Lyndon", fiindcă în toate este vorba despre ascensiunea unui tânăr sărac și fără perspective, dar seducător, care prin farmecul său reușește să ajungă în vârful societății în care trăiește. Se poate chiar afima că literatura secolului 19 stă sub semnul acestei teme sociale, parvenirea prin amor. Temă care devine laitmotiv...

Citeşte articol complet...

În istoria cinematografiei românești, filmul „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu" (1980) este o operă cu totul aparte. Față de filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu, în care conflictele și vitejia sunt dominante, față de toate filmele istorice în general, axate pe acțiuni militare, războinice, acest film al Malvinei Urșianu vine cu o replică pe plan intelectual, pe un registru introspectiv, fiind o dramă a puterii interioare. Vodă Lăpușneanu, jucat magistral de George Motoi, care face aici creația vieții lui, este un personaj mistuit, chinuit de spectre, face parte din familia eroilor...

Citeşte articol complet...