Evaluare utilizator: 4 / 5

Deunăzi am putut vedea documentarul „Goulag - Une histoire soviétique”, producție franceză, realizat de Patrik Rotman, o amplă frescă a celui mai terorist (concentraționar) sistem din lume. Documentarul are trei părți, numite astfel: 1. Origines (1917-1933), 54 min.; 2. Prolifération (1934-1945), 57  min.; 3. Apogée et agonie (1945-1957), 58 min. Despre Gulag ne-a oferit o descriere monumentală Aleksandr Soljeniţîn, cu romanul Arhipelagul Gulag, în 3 volume. Numele acestui scriitor e sinonim cu ideea de gulag, a dezvăluirii crimelor gualgului sovietic. Am citit cartea lui cu sufletul la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am revăzut de câteva ori filmul lui Martin Scorsese „Aviatorul” (2004), inspirat de cazul faimosului magnat Howard Hughes, realizator de filme, constructor de avioane, mare bogătaș, și m-am mirat de fiecare dată cum de Leonardo DiCaprio nu a luat premiul Oscar! A fost doar nominalizat. Filmul a fost nominalizat la 11 categorii și a obținut doar 5 premii Oscar, pentru decor, costume, montaj, pentru Cate Blanchett, în rolul lui Catharine Hepburn, așa cum Kate Beckinsale o reînvie excelent pe Ava Gardner, dar nu a fost nici măcar nominalizată, și, mai ales, un meritat Oscar pentru imagine...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

După 22 de ani de experiență prin Galeriile americane, după și mai mulți prin galeriile din Anglia, Franța, Spania, Germania, Italia, Israel, Suedia și alte locuri faimoase prin calitatea și atenția acordată artei plastice, nu credeam că mai pot vedea în țara mea o expoziție ca „Reflecții” de la „U-Art Gallery” din București! Se tot spune că artiștii români circulă, sunt în pas cu arta lumii, dar atunci de unde acea îngrămădire de kitsch-uri în spațiul de la etajul 7 al acestei galerii aflate pe bulevardul Iancu de Hunedoara? Mi-e greu să cred că cei 12 expozanți au expus ceea ce ei sunt și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

- În atenția ministrului culturii -

România este o țară a cântecului. Pledoaria mea pentru o secțiune nouă în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, dedicată Predaniei muzicale, tradiției folclorice, este puternic susținută, la modul realizării supreme, de prestația Orchestrei Simfonice „București”, dirijor Andrei Tudor, la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. Concertul oferit de ea s-a numit „Silent Night”.

Chiar în Ajunul Crăciunului, această orchestră, susținută și de alte forțe muzicale, precum Big-Band-ul „Radio”, Grupul vocal „Acapella”, Corul de copii „Sunetul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Concertele de la Târgul Crăciunului s-au întețit în ultima săptămână și ne-au fost anunțate ca fiind opera unor monștri sacri. Veniți, veți auzi ce n-ați mai văzut!, ne tot chema o lătăreață blondă, care vorbește mai mult decât se cântă. Sigur că m-am dus. Nu puteam să pierd un asemenea prilej. Da, am văzut și monștri sacri, după nume, ca Irina Loghin, Fuego, Ștefan Bănică, Ozana Barabancea, Horia Brenciu sau Ovidiu Komornyk, dar ce am ascultat, a fost cam acru. La capitolul „ușoară”, Monștri-s acri. Am avut sentimentul că suntem invadați cu umpluturi. Poate n-ați auzit de „Provincialii”, să...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Festivalul de muzică tradițională și ușoară din acest an de la Tîrgul de Crăciun a marcat un moment de cotitură, de parcă cei care l-au organizat ne-au citit criticile anterioare, de la celelalte ediții. Adică nu a mai existat acea sufocantă imitare a cântecelor și colindelor străine, acea goană nebună și de neînțeles după jazz, după a-i imita pe Frank Sinatra și Ela Fritzgerald, după a prelucra tot ce-i românesc pe ritmuri de jazz, rap și R&B. Parcă soliștilor le era rușine să prezinte un repertoriu românesc! Era un Târg de Crăciun americanizat. Nu exista trupă să nu imite șlagăre americane...

Citeşte articol complet...

Sfârşitul vacanţei Galeriei ieşene de artă „Dana”, prelungită cu mult peste sezonul estival, avea să recompenseze în chip grăitor nerăbdarea statornicilor vizitatori pasionaţi de artă prin reluarea găzduirii pe simezele ei a unei noi şi prestigioase expoziţii cu ştaif artistic a maestrului Sorin Ilfoveanu, un nume de referinţă în arta contemporană românească şi internaţională.  Afişul expoziţiei personale, ce reia una dintre ipostazele edificatoare ale operei autorului, avea să atragă curiozitatea şi interesul avizatului public ieşean în materie de artă, de la maeştri consacraţi la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am dorit mult să văd filmul „Kyra Kyralina” (2014) al lui Dan Pița, să-l includ în ultimul meu volum despre film, carte de curând lansată. Filmul românesc nu există pe piață, el este inexistent la acest capitol. Unde să-l văd? Fiindcă, evident, mi-l imaginam un film erotic, un film de dragoste, după titlu, după sursă și după dorința veche a regizorului de a face așa ceva, încă de când lucram la Casele de filme. Mi-l imaginam rupt nu din Groapa de acasă, nici din ecranizarea lui Pintilie după „D’ale Carnavalului”, nici din „Palilula” lui Purcărete, ci din „Pride and prejudice” al lui Jane...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Istoria omenirii a generat două lumi distincte, lumea în care trăim și lumea în care am vrea să trăim. Filmul este arta care reflectă cel mai pregnant și abuziv această idee. Lumea în care am vrea să trăim are ca suport utopia biblică sau utopiile renascentiste și comuniste. Occidentalii au produs o cantitate imensă de filme utopice religioase, iar utopia comunistă e cel mai bine reprezentată de cinemtografia sovietică și a fostele țări socialiste. Dar asupra lor, americanii au venit cu un bombardament dystopic, care a instautrat domnia unui apocalips al filmului S.F.

Un film despre o lume...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Frankfurt am Main este cel mai liberal oraș din Germania, așa spun localnicii, fiindcă ar avea cel mai mare număr de străini. Oricum, o plimbare sau mai multe prin Frankfurt, câte am făcut eu, mi-au dat senzația că sunt la New York, prin atmosfera stradală, o invazie de străini, un amestec de graiuri, ca și o libertate de mișcare și comunicare. Iar germanii erau... americani. Toți știu limba engleză și au pe chip inconfundabilul Smile. Arabi imens de mulți, tot felul de colorați (nu negri!), ca parabolanii din „Agora”, îți doreai să vezi și niște albi dolofani, cu cârnați și halbe în mâini...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

S-a încheiat și a 24-a ediție a Festivalului „George Enescu”, la fel de bună ca și precedenta, din punct de vedere al aspectului pro domo, al faptului că s-au cântat 35 de piese semnate de George Enescu. Într-adevăr, acum putem vorbi pe deplin de Festivalul „Enescu”, în sensul că este respecat cel care îi dă numele. Fiecare orchestră participantă a prezentat câte o piesă de Enescu. La fel în recitaluri. Și nu e firesc? Firesc era când i se cântau 5-6 lucrări? La Festivalul „Ceaikovski” nu se cântă continuu Ceaikovski? La Festivalul „Mozart”, se cântă numai Mahler? Așa ceva nu am înțeles de ce...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Când m-am apropiat de clădirea unde știam că era fostul Teatru Giulești, am văzut scris pe frontispiciul ei cu litere de-o șchioapă: „Opera comică pentru copii”, dar nu știu de ce am citit „Opera cosmică pentru copii”, poate fiindcă așa îmi imaginez eu viitorul, visez ca viața și educația copiilor români să aibă un zbor cosmic! Am venit aici fiindcă, în cadrul Festivalului „George Enescu”, a fost programat să prezint copiilor filmul „George Enescu - Alesul lui Dumnezeu”. La sfârșitul proiecției, am salutat gazdele și le-am felictat pentru ceea ce am văzut aici. Purtam pe umeri un maraton...

Citeşte articol complet...

Iată o întrebare care mă obsedează, fiindcă nu am încă un răspuns clar, observațiile mele oscilează de la un concert la altul. Deocamdată pot să spun că, față de edițiile trecute, acum există o afluență copleșitoare, ba chiar o invazie, o participare în trombă și în ropot, la această ediție sălile sunt arhipline, iar aplauzele sunt peste limite, toți interpreții sunt aduși la bis de două-trei ori. În unele cazuri, aclamațiile sunt atât de mari, darurile florale atât de multe, încât cu greu pot uita ariștii străini că au fost la București, dar și spectatorii din afara țării, de regulă fani ai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La New York, la Carnegie Hall, am ascultat pentru prima oară opera „Castelul Prințului Barbă-Albastră” de Béla Bartók sub formă de concert, în interpretarea lui The Philadelphia Orchestra, considerată cartea de vizită numărul 1 a simfonismului american, avându-l la pupitru pe Yannick Nézet-Séguin, un fenomen, cel despre care se spune că a creat un nou sunet.  Și acestor formidabili muzicieni li s-au adăugat, ca soliști, mezzo-soprana Michelle DeYoung și basul John Relyea, alți doi valoroși artiști, care au interpretat personajele principale, prințul Barbă-Albastră și Judith, soția sa...

Citeşte articol complet...

În cartea mea intitulată Genius, demonstrez că geniul este deasupra timpului, deasupra oricărui sistem sau bloc politic, deasupra granițelor, deasupra rasei și limbii. După ediția inaugurală a Festivalului „Enescu”, din 1958, de excepție, prin prezența unor mari muzicinei apropiați lui Enescu, o ediție omagiu enescian, când Menuhin și Oistrach au cântat Concertul pentru două viori de Bach, compozitor neagreat de comuniști (concertul a devenit laitmotiv al Festivalului), celealte ediții au fost dedicate compozitorilor ruși și mai ales sovietici. Devenise un festival al blocului socialist...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

A început Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția XXIV, anunțată ca o ediție de excepție, fiindcă, la cele peste 80 de concerte simfonice, adaugă încă sute de evenimente asociate sau adiționale, în care vrea să încorcopeze tot orașul București, de fapt, toată țara și chiar Europa, să realizeze o punte între Capitală și alte orașe ale țării și ale lumii, între oamenii străzii și sălile unde au loc concertele. La conferința de presă care a precedat deschiderea Festivalului, mulți dintre acești adiționiști și-au reiterat promisiunile. Tare sunt curios cum se va desfășura un astfel de...

Citeşte articol complet...

Grație unui bun prieten, Zeno Galea, român stabilit de mulți ani (35) în Germania, am ajuns la Festivalul Elvis Presley, care are loc în fiecare an în stațiunea balneară Bad Nauheim, de lângă orașul Friedberg, la circa 40 de km de Frankfurt am Main. De ce tocmai acolo? Fiindcă la o unitate americană din Friedberg a făcut armata, timp de doi ani, Elvis Presley, marele rocker american, care, avand bani, locuia într-o vilă din Bad Nauheim, nu în blocurile din Friedberg ridicate pentru soldații americani, unde era cazarma. Deși avea un regim privilegiat, Elvis a fost înrolat la o divizie de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Recondiționarea tuturor filmelor scurte ale lui Charles Chaplin (1889-1977), din perioada mută, când lucra la studiourile Keystone ale lui Mark Sennett, este un mare eveniment pentru mine, ca om de film, care am urmărit din studenție opera marelui cineast englez (nu a avut cetățenie americană, ci doar rezidență) și am scris despre ea constant, îndeosebi despre lung-metrajele sale, de la capodoperele mute, „The Kid” (1921), „The Gold Rush” (1925), „The Circus”, (1928) sau City Lights (1931), la ultimele sale creațîi sonore „The Great Dictator” (1940), „Monsieur Verdoux” (1947), „Limelight”...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Muzica simfonică i-a avut ca protagoniști principali, alături de „Mostly Mozart Festival Orchestra”, cu Louis Langrée la pupitru, pe Andrew Manze, Gainandrea Noseda, Pierre-Laurent Aimard, Steven Osborn, Joshua Bell, că și pe tinerii violoniști debutanți Vilde Frang și Pekka Kuusisto. Mari surprize au fost, ca de obicei, ungurii. Aceștia ne uimesc încă o dată cu talentul loc diplomatic, dar și artistic, de a fi în prim-planul unor asemenea evenimente. Astfel, Ivan Fischer a revenit și la această ediție cu „Budapest Festival Orchestra”, interpretând piese de Haydn, Handel, Mozart, iar...

Citeşte articol complet...

Muzica simfonică i-a avut ca protagoniști principali, alături de „Mostly Mozart Festival Orchestra”, cu Louis Langrée la pupitru, pe Andrew Manze, Gainandrea Noseda, Pierre-Laurent Aimard, Steven Osborn, Joshua Bell, că și pe tinerii violoniști debutanți Vilde Frang și Pekka Kuusisto. Mari surprize au fost, ca de obicei, ungurii. Aceștia ne uimesc încă o dată cu talentul loc diplomatic, dar și artistic, de a fi în prim-planul unor asemenea evenimente. Astfel, Ivan Fischer a revenit și la această ediție cu „Budapest Festival Orchestra”, interpretând piese de Haydn, Handel, Mozart, iar...

Citeşte articol complet...

Timp de o lună de zile, mai exact, în perioada 10 iulie - 10 august, a avut loc, în vastul complex al artei „Lincoln Center”, un adevărat Templu al Muzicii și Artei, cu o rețea de săli nemaipomenite, Festivalul Mozart, numit „Mostly Mozart Festival”, care se petrece în fiecare vara. Este cel mai original, cel mai ales festival de muzică și artă al lumii, care include forțe artistice mondiale, dar este și un model pentru ceea ce însemană calitatea organizatorică, implicit spectaculară. Este un festival al tuturor artelor, creat să se manifeste plenar în acest Templu al Culturii, în care...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În România, nu am văzut montată piesă Coriolanus de Shakespeare decât o singură dată, la Teatrul Bulandra, de către Alexandru Darie. Un spectacol memorabil, o viziune tulburătoare sugerată prin ideea de labirint, materializată printr-o originală scenografie, o construcție din lemn de formă unui melc. „Coriolanus” se montează rar, fiindcă este o piesă unică chiar în dramaturgia lui Shakespeare, care s-a inspirat din Plutarh și pentru alte piese: „Antonius and Cleopatra”, „Pericles”, „Timon din Athena”, „Julius Caesar”. Însă „Coriolanus” propune un personaj ieșit din matcă, de neînțeles. Un...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cu totul surprinzător este spectacolul „Much Ado about Nothing” (Mult zgomot pentru nimic) cu care s-a deschis în acest an Festivalul Shakespeare din Central Park - „Shakespeare în the Park”, datorită viziunii regizorale foarte actuale și insolite. Regizorul de culoare Kenny Leon, cu mare experiență pe Broadway, a imaginat o campanie electorală într-un viitor apropiat, anul 2020, cu un candidat iluzoriu, Stacey Abrams, așa cum scrie pe vila unde se petrece toată acțiunea piesei, plasată de Shakespeare la Messina, acum sute de ani, o comedie cu o intrigă de tip commedia...

Citeşte articol complet...

Am urcat din nou în vârful muntelului muzicii mondiale: Carnegie Hall, sala Isaac Stern Auditorium, un Templu al Muzicii, a cărui istorie este fascinantă, derulată în vitrinele sale din holul central, unde se intersectează toate drumurile. Acest templu este dotat cu o sală uriașă pentru orchestrele mari și două studiouri, pentru recitaluri. Aici au loc câte două trei concerte pe zi, într-un regal mondial permanent. Și se cânta muzică de toate felurile, inclusiv jazz combinat cu muzică simfonică, precum concertul lui Isaac Stern cu Benny Goodman și al lui sextet, înregistrare care se...

Citeşte articol complet...

Se petrece un lucru fenomenal când muzica se întâlnește cu biserica. Șansa este să fiu ca la mine acasă la Catedrala St. Jean Baptiste, de pe Lexington Ave, unde muzica este o prezență permanentă în toate momentele liturgice, atât prin orgă sau pian, cât și prin soliști și cor, dar mai ales prin existența unui ansamblu simfonic de prestigiu, „Camerata New York”, care susține varii concerte, iar la începutul verii, în fiecare an, prezintă evenimentul numit „Divine Opera Gala”. Ceea ce înseamnă că asemenea forțe muzicale sunt cerute de enoriași, iar enoriașii țin ca ochii din cap la cei care...

Citeşte articol complet...

La New York există multe galerii dedicate expoziţiilor unor emigranţi. Cum ar fi „Stux Gallery”, unde am văzut de-a lungul anilor expoziţii ale unor artişti din Iran, Siria sau Irak, dar şi din estul Europei, ca Rusia, Bulgaria sau Ungaria. Am scris despre toate întrucât galeristul este român. Dar cred că nu există nici o prejudecată, dovadă că nu există galerie care să nu prezinte și artiști imigranți. De altfel, în țară imigranților nici nu se poate altfel. Cine sunt aici ne-imigranții? Puțini, cei care s-au născut aici și care trăiesc de cel puțin 30 de ani, cum ar fi artiștii americani...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu credeam că „Di Donna Gallery” poate avea aici, la New York, vreo concurență. Și iată că zilele trecute am descoperit o comoară surrealistă la „Heather James Fine Art Gallery”, aflată pe 75 St., în coada lui MET Bauer - ex-Whitney Museum, într-un palat în care intri direct din lift. Și aici ochii mi-au căzut peste minuni suprealiste, pe care nu le-am mai văzut și nu credeam că am să le văd vreodată.

Galeria este mândră prin faptul că deține un celebru tablou al lui Salvador Dali, „Les Yeux Fleuris” (1944), expus și acum, la prețul de 1.400.000 dolari. Multe alte lucrări...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Organizatorii Festivalului de Film de la Cannes au anunțat că în acest an vor să-i ofere premiul „Palme d'Or onorific” pentru întreaga carieră cinematografică celebrului actor francez Alain Delon în vârstă de 83 de ani.  Printr-o  petiție lansată online de organizația americană „Women and Hollywood” (Femeile și Hollywood), fondatoarea grupului, Melissa Silverstein, s-a exprimat că este „foarte dezamăgită de faptul că Festivalul de la Cannes aduce un omagiu unui actor care a afirmat că L.G.B.T. sunt « contra-naturii » și că nu ar trebui să aibă dreptul să aibă sau să adopte copii şi...

Citeşte articol complet...

Uluitoare sărbătoare la „Emmanuel Di Donna Gallery”, de pe Madison Avenue, zona de lux a New York-ului, unde sunt și marile case de modă, de pildă, vizavi de galeria Di Donna, este casa Alexander McQueen. Sărbătoarea se numește „Surrealism în Mexico”. O expoziție fantastică! Și prima imagine care îți apare în față în galerie, aflată și pe coperta Catalogului expoziției și pe pliantele publicitare, este faimosul tablou „La Venadita” (The Little Deer), reprezentând un cerb care aleargă printr-o pădure cu săgeți înfipte în trup, că Sfântul Sebastian. Dar asta nu ar fi nimic, important este capul...

Citeşte articol complet...

O nouă ediție a celui mai important târg de artă europeană în America, The European Fine Art Fair (T.E.F.A.F.), numit și „Spring New York”, s-a desfășurat și în acest an în lipsa României. Amănunte despre acest mare târg am dat în cartea „Artişti români la New York”, unde am făcut o amplă prezentare a lui. Organizatorii au menţinut aceeași ștacheta a rafinamentului ca în anii trecuți, o atmosferă de mare somptuozitate, cu candelabre imense în celebra locație Armory Park, cu pereții acoperiți cu pânze albe, cu revelarea unor noi spații, tot acest fost depozit militar de armament fiind...

Citeşte articol complet...