Evaluare utilizator: 5 / 5

Una dintre cele mai bune galerii din București, care m-a impresionat prin spiritul ei deschis către nou, „Kulterra”, a ajuns să expună kitsch-uri. Adică să intre în „normalitate”, fiindcă aceasta este „normalitatea”: arta kitsch.

Kitsch-ul s-a instalat la putere în arta americană, pe linia deschisă de Andy Warhol cu pop-art. Această tendință devenită realitate a fost inevitabilă întrucât toată lumea vrea să facă artă, amatorismul a devenit dominant, datorită și faptului că valorile de prim rang au cam dispărut, lumea artei nu mai prea cunoaște genii, iar talentele sunt pe toate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În data de 16 noiembrie, ora 18 la Galeria Brăteanu, situată pe strada Lucian Blaga Nr. 8 din Timişoara în prezența unui numeros public a avut loc vernisajul expoziției „Caractere” a familiei Drinceanu, membrii ai U.A.P.R. Filiala Iaşi. Au luat cuvântul: Gabriela Robeci şi Maria Bilaşevschi, preşedinte al U.A.P.R., Filiala Iaşi.

Gabriela Robeci remarca: „Expoziția „Caractere” a artiștilor Drinceanu ne introduce într-un univers creativ ce se axează în cadrul acestei serii pe un element al antropicului, însuși corpul uman. Trupul, înțeles la o primă considerare drept învelișul lumesc al unui...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cronos își devorează proprii copii. Și Adevărul la fel, face victime din cei care îl slujesc sau îl dezvăluie. Este și cazul australianului Julien Assange, care în 2006 a lansat site-ul WikiLeaks, menit să publice scurgeri de informații din surse anonime. Asaange este la bază matematician și specialist în programarea calculatoarelor.  El a creat o rețea care și-a propus să dezvăluie corupția care domină în marile bănci, în marile corporații, în guverne, publicând sute de mii de documente care dezvăluiau fraude și activități guvernamentale ilegale. Mișcarea sa a avut un impact uluitor. A...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Majoritatea pieselor expuse în expoziția „Freak Show” de la Galeria Kulterra, au ca subtitlu expresia populară „second hand”. Artistul care expune, Cristian Moldovan, este un om cultivat, a terminat pedagogia artei la Universitatea Națională de Arte și știe ce face și spune. E corect, nu minte privitorul, fiindcă piesele sale sunt confecționate din rebuturi, din jucării de „mâna a doua” față de originale, cele mai multe fiind producții americane, cum este personajul laitmotiv Vader, creat de George Lucas în „Star Wars”, dar Cristian îi dă o nouă viață, îl confecționează din tot felul de piese...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

A 12-a ediție a Salonului de Grafică Românească, o amplă expoziție ce are loc în aceste zile la Căminul artei, îmi confirmă ideea că orice manifestare, ca să fie bună și ca să dureze, depinde de sufletul ei, de cel care se angajează să o facă. În acest caz este vorba de curatorul-artist plastic Ioan Cuciurcă, organizator sufletist, dublat de un grafician de marcă, dar și de un artist complet, aș zice, dacă mă gândesc la serialele fotografice pe care le realizează curent, ca și la poezia pe care o scrie. El expune și la acest Salon două lucrări, număr care reprezintă baremul participării, de o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În viață, pentru a fi fericit, este suficient să iubești și să fii iubit. Suficient și destul. Dar nu este ușor. Dimpotrivă, această cale este foarte grea de urmat, fiindcă din toate direcțiile vin nori negri, blocaje, invidii, ură, crimă. Așa se întâmplă în formidabila poveste de dragoste pe care Baz Luhrmann a imaginat-o în filmul „Moulin Rouge”, unde povestea de iubire dintre Satine (Nicole Kidman) și Christian (Ewan McGregor) se termină tragic.

Așa cum se termină și povestea lui Romeo și a Julietei sale. Baz Luhrmann este specialist în aceste subiecte, și ecranizarea sa după Shakespeare...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Este o întrebare retorică. Nu am cunoscut nicio persoană căreia să nu-i placă muzica. Nu același gen de muzică, dar aceasta este o percepție individuală și trebuie să acceptăm preferințele fiecăruia. Eu ascult orice gen de muzică și nu am ifosele celor care condamnă în public o anumită muzică pentru ca apoi să o „savureze” în privat. Așa că, am să vă prezint o muzică pe care o ascult cu plăcere pentru ca, în final, să pun întrebarea corectă: Vă place muzica pe care o promovez?

Sper să primesc răspunsul după 30-40 de audiții. Astăzi, încep cu patru...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu credeam s-o văd și pe asta, un paranghelist care prezintă vernisajul unui eveniment plastic de elită la Athénée Palace.

După evenimentele din decembrie 1989, a apărut pe piața de vitrină a plasticii românești o categorie de indivizi ciudați, o faună nouă, ținută la obroc de comuniști. Am numit-o invazia parangheliștior (de la grecescul paranghelia - pomana, chef, distracție). I-am și dedicat o carte acestui fenomen, am numit-o chiar „Parangheliștii” (2006). Este clasa veleitarilor culturii, a rataților în acest delicat domeniu, a cerșetorilor în frac. Nu exista eveniment plastic...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La Luvru, publicul mai caută, încă, „Mona Lisa”, la Prado, „Los Memnos” a lui Velasques, peste puţină vreme, poate, publicul va căuta în muzee portretele pictoriţei Aureliei Rogojinaru, cu întreaga lor încărcătură: structură, sinteză, creştere, tensiune cromatică, emoţie pură. Privind în magma portretele  am avut pentru o clipă sentimentul că dinaintea ochilor mei se desfăşoară o pînză uriaşă de Rembrandt van Riji. Da, portretele Aureliei Rogojinaru, cu esenţializarea chipului, sînt ca nişte şoapte care se dilată în convingere, ne înfioră pînă la insuportabil, sînt o nemurire de stări, o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ce înseamnă forța și personalitatea unei galerii de artă? Să descopere talente și să le impună. Asta face Galeria „Kulterra”, cea mai tânără galerie din România (înființată în 2021), dar care realizează evenimente care nu pot fi concurate de nici o activitate a U.A.P. și a altor instituții de cultură, pentru simplul fapt că acestea sunt instituții de gașcă, osificate, iar „Kulttera” este o galerie privată, cu o amploare și ambiție care mă face să spun că ea reprezintă speranța culturală a țării, oricum, a devenit simbolul capitalismului românesc.

Toate evenimentele ei sunt unicat. Artiști...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am scris despre artiștii basarabeni, care trec prin România, am scris despre artiștii români la New York, de ce n-aș scrie una și despre basarabenii care expun curent în România?  Încă nu cunosc prea mulți, dar suficient ca să-mi dau seama de fenomen, pe care l-am aflat tot la New York, în zona Chelsea, de la o galeristă din România, cu nume caragialesc, care expunea îndeosebi moldoveni, cică sunt cei mai talentați, iar pentru ei România nu este decât o poartă spre lumea largă. Este adevărat. Dar contează rădăcinile.

Brâncuși a ajuns universal fără să-și renege rădăcinile, dimpotrivă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„După furtunile sufletului, ca și după cele ale naturii, învie flori pe care le credeam moarte”  (Nicolae Iorga).

Întrebare retorică de actualitate: să fie o simplă coincidenţă similitudinea „neînţelepciunii” şi a prostului gust dintre creaţiile promovate de dadaism, „operele de artă” expuse pe simezele de așa-zisă artă modernă şi inepţiile obsedant-pornografice ale unor aşa-zişi „poeţi” și „artiști plastici” hip-hop de conjunctură?

Sunt din ce în ce mai rari românii care nu renunță la apartenența lor și la valorile  acestui neam aflat, de mii de ani „la poarta furtunilor și a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

A doua seară de Eurovision a fost o palmă pe obrajii propagandei pidosnice. Și nu pe aia de la spate, cum le place lor.

Prima calificată. Albania. Albania a rupt gura târgului! Voce frumoasă, costum sexy fără să fie vulgară și backing vocals - o familie de patru meseriași. Nu înțelegeam o iotă, dar mi-a venit să plâng.

Pe locul doi, cipriotul Andrew Lambrou (Andreas Lambrou) - un pui de grec cipriot (cu rădăcini în Paphos și Lemnos), frumos ca un Adonis, cu o voce ușor catifelată, dar plină de forță și volum. Mai are și mușchi pe el - și mai e și ditamai animalul. Când ne-a spus ca nu putem...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am plecat de la premiera documentarului de lung metraj „Ținutul Anei”, ținutul misterelor, ce a avut loc săptămâna trecută la cinema „Luceafărul”, mai neștiutor decât istoricul-regizor Leonardo Tonitza, care a încercat timp de 127 de minute să ne prezinte un ținut al misterelor, zona sacră din Munții Buzăului, numită Athosul românesc, dar un Athos depopulat, deși abundă schiturile rupestre!, să lămurească însemnele lăsate din moși strămoși pe bizarele pietre ale acestui ținut, care își conservă și azi sălbăticia.

Temă fundamentală și încercare temerară de a afla răspuns la toate misterele...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Pentru mine, acest proiect reprezintă o cale a desăvârșirii, o condiție a spiritualității, o armonie deplină a rostului meu pe acest pământ” (Miruna Ionescu).

„Sunt conștient că nu cânt perfect și nici nu îmi doresc acest lucru… Eu doar încerc, prin muzica mea, să fac oamenii să viseze frumos și măreț de oare ce atunci când visăm, totul devine posibil” (Valentin Albeșteanu).

„Concept unic, apreciat atât de specialiști cât și de publicul larg, spectacolul «Povestea Bucureștiului de odinioară» este un gest de reverență, un omagiu pe care protagoniștii îl aduc memorieicompozitorilor...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Agnes Andrei face parte dintre artiștii vizuali care pictează în fiecare zi. Dialogul său plastic este clar, un spectacol al frumosului, idiferent dacă e pesagistică, portretistică sau natură statică. Unele lucrări par reveniri repetate, dar sînt propriile-i reevaluări de-a lungul timpului. Florile ei trăiesc, au parfumuri și sînt gata să plece în pas de menuet. Formele sînt delimitate direct în culoare. Flori, fructe, vegetații, cerul, norii, pădurea, se înscriu printre preferințele pictoriței, dar mai ales macii o fascinează și ne fascinează, oferind o anumită savoare.

Un nor, o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Speranța Ștefănescu, critic de artă - Călătorii prin lumile de vis ale lui Costin Brăteanu

Costin Brăteanu ne sugerează prin pictura sa o călătorie într-un spațiu imaginar ce are ca sistem de referință frumusețea naturii , aleasă ca posibil sens al vieții si creației, aceasta constiuind un pretext de inspirație în care se regăsește,un spatiu al exprimării ideilor si sentimentelor. Imaginea plastică e deconstruită și reconstruită prin suprapuneri și transgresii de planuri , dispersia vizuală,  modul inedit în care jonglează cu tehnici și procedee foarte variate,compun imaginea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu cred că există personaje mai mediatizate ca Bonnie și Clyde, celebrii spărgători de bănci ai Americii, care îi concurează în popularitate pe marii bandiți de tip Al Capone, Lucky Luciano, Dillinger sau Corleone, pentru simplul motiv că erau inocenți. Toate răufăcătoriile pe care le fac, le săvârșesc cu nonșalanța unor copii.  Ei nu vor să facă rău și crimele lor sunt absolut întâmplătoare și provocate, din nevoia de a se apăra, fiindcă societatea, respectiv poliția, se mobilizează și acționează asupra lor cu o violență de neimaginat, așa cum este uciderea lor, un adevărat masacru! Cel...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cred că am greșit. Anterior am scris că dintr-o mie de filme americane, dacă unul este fără pistol, viol, răpiri, schizofrenii. Iată că în aceste zile de „primăvară în ianuarie”, am văzut trei filme normale, să le zic așa. Și secretul se datorează faptului că ele au în centrul loc nevoia de iubire. Cred că această nevoie, căutată cu răbdare, face omul mai bun și mai frumos. În fond lumea vrea povești. Și cele mai frumoase sunt, categoric, poveștile de iubire. Iar când nimerim și o iubire romeojulietană, chiar că suntem cuceriți total. Așa este pelicula „Letters to Juliet” (Scrisori către...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Câtă măreție și explozie de entuziasm în înălțarea camerei de filmat deasupra unui superb oraș în filmul marelui, generos și smerit regizor Vasile Bogdan în colaborare cu partenerul său, tânărul Grațian Gâldău. Să nu uităm că Vasile Bogdan e și un renumit scriitor, lucru foarte important pentru un bun cineast pentru a reuși să dezvolte o măsură esențială și chibzuită în a nu da mai mult decât strictul necesar spectatorului. Doar astfel, vizionarea filmului devine o plăcută călătorie narativă. Pe parcursul derulării firului documentar, spectatorul este luat de mână, purtat cu îndemânare...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Un as al stilului crazy, pe care îl recunoști dintr-o mie, este regizorul francez Luc Besson, fiindcă el stăpânește atât de bine stilul crazy încât îl parodiază. Toate filmele sale sunt parodii, folosindu-se de acest stil ca să le dea lecții americanilor, deși el însuși este bine americanizat. Orice gen este abordat în acest fel, fie că atacă o temă delicată, controversată, ca mitul Ioanei D`Arc, pe care îl demitizează, fie genul S.F., ca antologicul „Al cincilea element”, fie zona paranormalului și a tehnologiei abisale, ca în Lucy. El este la fel de nebun ca Tarantino et co., dar are în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Există un film japonez pe care ar trebui să-l vedem sau să-l revedem în această perioadă de „pandemie”. Titlul, în limba engleză, este   „The Ballad of Narayama”. Filmul, realizat de Shohei Imamura, după o nuvelă de Shichiro Fukazawa, a impresionat profund, în 1983, juriul Festivalului de la Cannes şi a obţinut recompensa supremă - „Palme d’Or”.

Povestea din film este inspirată, s-ar părea, din fapte reale: în secolul al XIX-lea, în unele regiuni foarte sărace ale Japoniei, când bătrânii împlineau 70 de ani şi nu mai puteau munci, erau invitaţi să plece benevol de acasă, de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

„Odesa în flăcări”, capodopera cinematografică româno-italiană din anul 1942 cu marea soprană româncă Maria Cebotari originară din Basarabia în rolul principal.

Filmul care arată ororile bolşevice și drama românilor din Basarabia după răpirea ei pe 28 iunie 1940 și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost distinsă cu Marele Premiu al Festivalului de Film de la Veneţia în anul 1942. „Odesa în flăcări”, cunoscut şi sub numele „Cătuşe roşii”, a fost realizat de regizorul italian Carmino Gallone iar scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiriţescu. Cel care a avut însă ideea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu filmul, evoluția/involuția lui, se află la originea stilului crazy, ci muzica, în special muzica rock, care a produs cele mai sălbatice manifestări muzicale ale secolului 20. Începând cu Elvis Presley, numeroase trupe și-au manifestat nebunia, într-o concurență care a dominat viața planetei. Sigur, muzica modernă a acestor trupe este foarte complexă, de la genul baladesc la cel simfonic, pe care l-au dus la apogeu moguli ca Jay-Z și Kanye West, rapperi ai stilului R&B. Nimeni nu a rămas indiferent la manifestarea unor formații ca „The Beatles”, „Queen”, „Metallica”, „The Rolling Stones”...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O cantitate uriașă de filme americane are ca sursă rubrica de cazuri diverse, în special cazuri cotidiene oferite de poliție ziariștilor sau scenariștilor, care însăilează după ele povești nemaipomenite.  Niciodată realitatea nu mai seamănă cu ficțiunea. Oricum, ca unul care a trăit mulți ani în America, vă spun că realitatea americană este foarte, foarte diferită de cea din filme! Nu după filmele ei trebuie să judecați America.  Așa este și cazul lui „The Place Beyond the Pines” (Locul de dincolo de pini - 2012), care circulă la noi cu titlul „Destine la răscruce”, care pornește de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Un monstru sacru al filmului american este Robert Benton (n. 1932, Texas). A studiat la Universitatea Columbia din New York. A fost apreciat și a obținut multe premii pentru filmele „Bonnie și Clyde” (1967), „Superman” (1978), „Kramer contra Kramer” (1979), pentru care a luat premiul Oscar la categoria Cel mai bun regizor și Oscar la categoria Cel mai bun scenariu adaptat, „Places in the Heart” (1985). Filme unul și unul. A mărturisit că i-a venit ideea pentru scenariul filmului „Bonnie și Clyde” de la tatăl său, Ellery Douglas Benton, care a participat la funeraliile lui Bonnie...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Printre aceste piese celebre pentru valoarea lor artistică şi istorică se numără şi podoabe de doamne şi domniţe, obiecte personale şi bijuterii ale reginelor României.

Regina Maria a României era descendentă a două mari familii imperiale: era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi nepoata Ţarului Rusiei, Alexandru al II-lea. Regina Maria, Una dintre cele mai frumoase şi mai elegante femei ale vremii sale, era nu numai regină, ci şi creatoare de artă, designer şi fotomodel.

Îşi elabora ţinute rafinate, cu veşminte şi bijuterii renumite, pe măsura frumuseţii şi nobleţei sale. În Tezaur...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Într-o țară mediteraniană din Europa, înainte de alegeri, are loc o lovitură de stat, iar armata preia puterea. Se interzic arta modernă, muzica populară, romancierii de avangardă, matematica modernă, filosofii clasici și moderni și utilizarea simbolului „Ζ” (în greacă: zíta) care înseamnă: „El trăiește”. Așa se încheie filmul algeriano-francez „Z” din 1969, regizat de Costa-Gavras, cu un scenariu de Gavras și Jorge Semprú, bazat pe romanul cu același nume din 1966 al lui Vassilis Vassilikos. Filmul este o relatare a evenimentelor din jurul asasinării politicianului grec Grigoris Lambrakis în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Privite de la distanță și în ansamblu, lucrările de artă plastică (de dimensiuni mijlocii și mici), create în ultimul timp de cunoscutul pictor timișorean Costin Brăteanu, inițial par să exprime un univers haotic și bizar. Dar, odată cu apropierea discretă de fiecare tablou în parte și contemplarea cu atenție și un timp mai îndelungat ( în pofida crizei de timp) descoperim că haosul sesizat la o primă și rapidă vedere, ușor se transfigurează chiar în fața noastră și uimiți descoperim un spațiu bine organizat, dar și o lume cunoscută, însă nu atât de familiară, încât să ne putem imediat...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ediția a 94-a a Premiilor „Oscar” - 2022, nu a mai avut un limbaj pandemic. Adică s-a desfășurat fără măști. Și fără prezența lui Volodimir Zelenski pe scena ei. Anterior, actorul Sean Penn declarase că vine la gală și își rupe în fața tuturor cele două statuete „Oscar” pe care le-a primit, dacă Zelenski nu este invitat pe scenă să vorbească. Nu a fost. Nici el nu a fost văzut rupându-și trofeele. Cred că, pentru ceea ce s-a întâmplat în această gală, prezența lui Zelenski nu-și avea rostul. Nu trebuia ca o gală artistică să fie politizată atât de radical. Bine că acest „incident” nu s-a...

Citeşte articol complet...