Americanii au o traditie colosala in arta fotografiei. Ea este, as putea spune, cu un pas inaintea filmului. Toate inovatiile in film vin de la arta fotografiei. Iar marii cineasti au fost intai fotografi, precum Victor Fleming. Dar si Martin Scorsese in Hugo (2011) a dovedit ca stapaneste acest subtil secret dintre fotografie si film. Dominante in galeriile newyorkeze sunt expozitile fotografice. Dar si marele Metropolitan Museum of Art organizeaza constant expozitii ale unor mari fotografi, muzeul detinand colectii imporante, cum este colectia Alfred Stieglitz. Iar in aceste zile a dedicat spatiile de noutati la doi mari artisti francezi, sculptorul Jean-Baptiste Corpeaux (1827 – 1875), prezent si cu picturi foarte moderne, precum autoportretele sale, si fotografului Charles Marville (1813-1879), doua retrospective fantastice, doi colosi ai artei.

In expoziţia lui Charles Marville, supranumit „fotograful Parisului”, sunt expuse şi fotografii ale altor artişti, cum au vazut şi ei Parisul. Printre acestia se afla şi Edward Steichen, cel care l-a invatat pe Brancusi arta fotografiei, alaturi de Man Ray, dar care i-a si achizitionat primele lucrari. Steichen e prezent cu fotografia Studios on Impasse Ronsin, care datează din anii ’20, iar în ea apare, evident, şi Coloana fara sfarsit, pe care o va achizitiona pentru locuinta lui de la Voulangis. Am mai descoperit şi alti doi artisti, care au atingere cu Romania: Barssai, artist maghiar născut la Braşov, şi Eli Lotar (1905-1969), fiul lui Arghezi facut cu invatatoarea Constanta Zissu. El a invatat arta fotografiei de la germanul Krull si ungurul evreu André Kertész, si el prezent in expozitie.

Evident, afluenta la expozitia lui Marville se datoreaza calitatii imaginilor, a fortei lor de document, realizate intr-o vreme cand aparatele de fotografiat abia se rodau, daca ne gandim ca dagherotipul tine de anul 1839, data oficiala a inventiei fotografiei. Forta alb-negru a acestor imagini este inestimabila. Nu e de mirare ca filmul a imprumutat aceste calitati primare realizate de fotografii timpului. De la Daguerre la Lumière nu a mai fost decat un pas. Iar tot acest pas a fost acoperit de revolutia adusa de acesti nazdravani fotografi ai timpului, cum este mai ales George Eastman, care in 1884 realizeaza primul negativ flexibil, cunoscut cu denumirea „roll film”. Tot Eastman va inventa si pelicula de film care ii poarta numele.

Iar azi e un fapt obisnuit sa vezi ingemanarea dintre fotografie si film. Mai mult, la celebrul International Center of Photography (I.C.P.), vedem o ingemanare a fotografiei cu pictura si sculptura. Aici se afla leaganul experimental al artei fotografice. Orice tanar care vrea sa practice aceasta arta trebuie sa treaca pe aici.

Cele mai noi tehnici de inregistrare ale miscarii se pot vedea in efecte de neimaginat altadata. Cei mai buni artisit experimentalisti se intrec in a ne arata altfel lumea. I.C.P. a organizat o expozitie cu un titlu simplu, didactic: What is a Photograph? / Ce este o fotografie? Si ne introduce in experimentarea creativa a anilor ’70, cand a dominat curentul “conceptual art”, cu aplicatii in toate artele, inclusiv in fotografie. Un curent de contestare si de innoire. O noua generatie de artisti, cu vocatie picturala, s-a aventurat in explorarea limitelor acestei arte, vrand sa afle ce avanteje estetice exista prin revolutionarea mijloacelor tehnice. Ei au cercetat fotografia in sine, studiind varii efecte de lumina, culoare, compozitie, exploatand calitatea materialeleor, investigand noi teme si subiecte. Si asa s-a ajuns la ceea ce curatorul numeste reinventarea fotografiei („reinvented photography”), in tot spectrul ei grafic, de la fotografia instantanee Polaroid la fotografia digitala, cu efecte de colaj nemaipomenite.

Artistii reuniti se demonstreze acest miracol reprezinta toate rasele: Matthew Brandt, Marco Breuer, Liz Deschenes, Adam Fuss, Owen Kydd, Floris Neusüss, Marlo Pascual, Sigmar Polke, Eileen Quinlan, Jon Rafman, Gerhard Richter, Mariah Robertson, Alison Rossiter, Lucas Samaras, Travess Smalley, David Benjamin Sherry, Kate Steciw, Artie Vierkant, James Welling, Christopher Williams, Letha Wilson. Fiecare dintre ei aduce ceva nou, nemaicunoscut. Spectacoloul este apropiat de efectele SF, de pictura abstracta, de sincretismul vizual. Cu aceasta varsta a fotografiei ne desprindem total de ceea ce este ea la temelie, definita prin natura de fotocopiere cat mai exacta a realitatii, prin calitatea de imortalizare si document.

In acest sens, la I.C.P. am participat la vernisajul expozitiei Capa in color. O retrospectiva a fotografiilor color ale celebrului fotograf Robert Capa, caruia I.C.P. i-a serbat anul trecut centenarul nasterii. Robert Capa, nascut la Budapesta in 1913, cu numele real Endre Friedman, este unul dintre cele mai respectate nume ale artei fotografiei in secolul 20. Adolescent precoce, el a fost exilat din Ungaria in urma protestelor sale impotriva antisemitismului maghiar. A plecat la Berlin, unde a studiat jurnalismul, apoi fotografia. A lucrat la o agentie de jurnalism, iar prima sa misiune a fost sa fotografieze un exilat rus, Leon Trotsky. Ascensiunea lui Hitler la putere l-a facut sa plece la Paris, lucrand pentru Frontul Popular. Reputatia internationala a venit in urma uni reportaj despre razboiul Civil din Spania, in 1936. A mers apoi pentru a fotografia rezistenta chineza in fata invaziei japoneze (1938). A urmat toate tarile Europei implicate in cel de-al doilea razboi mondial, in special Italia, Gemania, Anglia, Franta. A fotografiat si razboiul israelian de independenta (1948), sfarsind in Indochia, unde a calcat pe o mina si a fost ucis la 25 mai 1954. La sfarsitul anilor ’40 si inceputul anilor ’50, Capa a calatorit in jurul lumii, fiind corespondentul agentie Magnum Photos, pe care a fondat-o in 1947 impreuna cu la fel de faimosul fotograf Henri Cartier-Bresson, caruia MoMA i-a dedicat nu de mult o retrospectiva. S-au alaturat apoi si fotografii Chim, Vandivert, Rodger. In paralel cu imaginile de front, Capa a creat si un număr mare de imagini care surprind stari mai fericite, ca momente de plajă și schi, curse auto, precum și portrete ale unor prieteni, artisti plini de farmec și de succes, printre care Ingrid Bergman, Ava Gardner, John Huston, Ernest Hemingway, John Steinbeck și Pablo Picasso. Vocea lui este conservata doar pe o singura inregistrare, un interviu radio din 1947. El vorbea curent, in afara de maghiara, limba natala, germana, franceza, spaniola si engleza, care dupa 1941 a devenit limba dominanta. Una din fotografiile sale celebre este aceea a unui soldat american ucis in Leipzig de un lunetist german. Balconul unde a fost ucis se afla la o casa care a fost azi restaurata si numita „Capa-Haus”. La I.C.P. se prezinta pentru prima oara fotografiile color realizate de Capa din 1940 si pana la moartea sa. Majoritatea au fost publicate in revistele timpului, care sunt prezentate intr-o serie de vitrine ale expozitiei. Pana acum i s-au cunoscut numai fotografiile alb-negru, ale fotojurnalistului de front. Expozitia prezinta insa un nou Capa, un univers fascinant, cuprinzand peste o suta de fotografii color de pe tot mapamondul. E o adevarata arta de documentarist, o preocupare pentru efecte estetice, fata de preocuparile sale anterioare, cand a acoperit momente de razboi si conflicte politice. Dimpotriva, Capa color se refera la perioada postbelica. El a inceput fotografia color pe pelicula Kodak. Lui ii datoram numeroase documente din Istrael, Mexic, China, Japonia, Vietnam, Africa, Italia, Franta, cu accente speciale asupra oraselor Roma si Paris. Rolul primordial al fotografiei este de a imortaliza viata, de a fixa in memoria peliculei ceea ce este trecator, clipa instantanee. O dovedeste geniul lui Robert Capa. El a colindat tot pamantul si ne-a lasat urme ale vietii pamantenilor din toate colturile lumii. Evident, nu lipsesc imagini cu marile persoanlitati pe care le-a imortalizat, cum am semnalat mai sus. E formidabila o imagine a lui Ingrid Bergman cu Roberto Rossellini. Dar tot ce vedem in sectiunea “Roma” pare extras din La dolce vita. Imagini vesele, compozitii pline de umor, a realizat iarna, in celebrele statiuni Biarritz si Deauville. Tot lui Robert Capa ii datoram imaginile insolite cu John Steinbeck, cand l-a insotit pe acesta in calatoria in URSS.