Se petrece un lucru fenomenal când muzica se întâlnește cu biserica. Șansa este să fiu ca la mine acasă la Catedrala St. Jean Baptiste, de pe Lexington Ave, unde muzica este o prezență permanentă în toate momentele liturgice, atât prin orgă sau pian, cât și prin soliști și cor, dar mai ales prin existența unui ansamblu simfonic de prestigiu, „Camerata New York”, care susține varii concerte, iar la începutul verii, în fiecare an, prezintă evenimentul numit „Divine Opera Gala”. Ceea ce înseamnă că asemenea forțe muzicale sunt cerute de enoriași, iar enoriașii țin ca ochii din cap la cei care fac muzica în biserică, dovadă că îi sponsorizează. Lista cu donatori este neîncăpătoare, iar la concertele Cameratei biserica, cu sute de locuri, este plină.

Așa a fost și în acest an, când Gala a triumfat realmente prin prestația muzicienilor, respectiv a orchestrei și a soliştilor. Orchestra este alcătuită din 45 de muzicieni, din tot atâtea națiuni. Printre ei se află și un român, clarinetistul Alexandru Negruță. Sufletul acestui eveniment este Richard Owen, dirijor, organist și fondatorul Cameratei, altături de soția să, Kate Owen, care este violoncelistă în orchestră și glasul îngeresc al liturghiilor de la Catedrală. Ei au trei băieți, care toți dovedesc înclinații muzicale.

Programul Galei a fost foarte pretențios, cu piese dificile, dar care au avut parte de soliști de mare calitate, precum soprana Amy Shoremount, solista de la Metropolitan Opera, unde a cântat în opere de Mozart, Verdi, dar și în rolul Leonora din „Fidelio” de Beethoven; a urcat și pe scenă lui Carnegie Hall, unde a cântat în „Simfonia a 9-a” de Beethoven, și pe multe alte scene, unde a intrepretat de regulă arii din operele lui Puccini. Și aici vioara întâi a fost Puccini, unde Amy Shoremount a cântat din „Tosca”, susţinând duetul din Actul I cu Mario Cavaradossi, avându-l că partener pe tenorul Riad Ymeri de la Opera de Stat din Albania, care s-a achitat bine de rolul său foarte dificil, după ce și-a făcut intrarea cu o arie de forță, piesă turnantă în repertorul oricărui tenor: aria „Recondita Armonia” din „Tosca”. Duetul a implicat și biserica, momentul când Tosca se roagă la altar. Floria Tosca este o celebra cântăreață îndrăgostită de pictorul Mario Cavaradossi, care pictează biserica. Dar o serie de intrigi, puse la cale de baronul Scarpia, șeful poliției, duc la moartea eroilor. Acțiunea se petrce la Roma, într-o biserică. Duetul surprinde gelozia Florei, când vede că model pentru portretul Madonnei nu este ea, ci o marchiză. Este cel mai amplu duet din opera lui Puccini, ca un labirint, cu momente de fortissimo și pianissimo, amintind de valurile muzicii wagneriene.

Trebuie spus că orchestra era instalată în spațial dintre altar și băncile enoriașilor, iar soliștii se aflau pe platforma din față altarului, suficient de încăpătoare, care să le permită și un joc de scenă. Eu am avut șansa să stau în preajma ochestrei, în partea de lângă altar, de unde am putut urmări toate mișcările soliştilor, prestația instrumentiștilor și a dirijorului. Parcă m-am aflat în chiar sufletul spectacolului.

Concertul a debutat cu Uvertura operei „Normă de Bellini”, urmată de celebra arie „Castă Diva”, interpretată de Amy Shoremount, o arie foarte dificilă, în care marea preoteasă a druizilor, Norma, invocă zeii, ca să-i susțină dragostea, prima ei iubire, ea fiind îndrăgostită de un roman, tatăl copiilor ei, care o trădează. Aria este însoțită și de participarea corului, format din cinci soliști. Acțiunea operei se petrece la templul sacru al Galilor. Este o opera mistică, o tragedie, plină de suflu romantic, fiindcă esență ei este iubirea.

Partea a două a concertului a debutat cu preludiul Actului I al operei „Lohengrin” de Wagner, urmat imediat de aria „Einsam în trüben Tagen” (Singur în zilele întunecate), cântată de Amy Shoremount, care ne-a făcut dovada că este o puternică voce wagneriana. A urmat celebrul „Intermezzo Sinfonico” din opera „Manon Lescaut” de Puccini, susținut de orchestră, după care am avut supriza unei mezzosoprane, Anna Viemeister, cu o fișă de roluri impresionantă, cântăreață curentă a Bisericii St. Jean Baptiste, care a cântat dificila arie „Senza Mamma” din opera „Suor Angelica” de Puccini. Programul a fost însoțit de textele ariilor, pentru a putea urmări trăirile exprimate de soliști.

Ca finalul concertului să fie cu adevărat triumfal, s-a cântat finalul Actului I din opera „Tosca”, aria lui Scarpia, care are loc chiar în biserică, așa cum a gândit-o Puccini. Aici există și corul, echipat în veștminte albe, care îi dă replici lui Scarpia în latină. Mai mult, rolului malefic al lui Scarpia îi dă replică și un înalt prelat al bisericii, îmbrăcat în odăjdii și însemne catolice, însoțit de ajutoare cu o cădelniță, care vin și par că-l afurisesc pe Scarpia. Acesta care cade în genunchi și-și cere iertare, pocăindu-se.

Rolul lui Scarpia a fost interpretat de baritonul Andrew Cummings, un cântăreț de o mare prestanță, una dintre cele mai valoroase voci ale Americii, care s-a impus de-a lungul timpului în roluri ca Rigoleto, Macbeth, Kurwenal din „Tristan și Isolda”, Contele din „Capriccio” de Strauss, în Lieduri de Mahler sau a fost solist în celebrul „War Requiem” de Benjamin Britten, pe care l-am putut audia în premieră la ediția 2017 a Festivalului Enescu. Acest Finale din „Tosca” a fost momentul culminat al concertului, fiindcă a justificat prezența lui în Biserica St. Jean Baptiste. De fapt, momentele din operele programate au fost alese numai în funcție de prezența bisericii, care a jucat un rol mai mult decât viu.

Este un privilegiu ca muzică simfonică și muzică de operă să fie cântată într-o catedrală atât de măreață. Aici sunetul este de o mare acurateță și amploare, având un ecou cu totul special, de parcă s-ar cânta într-o peștera cosmică. Nemaivorbind de faptul că prezența Altarului este copleșitoare. Ai sentimentul că însuși Iisus, de pe crucea pe care este răstignit, participă la concert, ca și Maica Domnului și ceilalți sfinți, ca și toată suflarea divină. Într-adevăr, putem cânta o dată cu corul Cameratei: Te Deum laudamus!