Se poate intui lesne ce se întâmplă cu un canar care reuşeşte să scape din colivia prizionieratului său, chiar dacă aceasta îi oferise toate condiţiile unei captivităţi excelente, lipsită de grija zilei următoare. Răspunsul este şi el destul de simplu de exprimat: canarul în speţă îşi recâştigă astfel nesperatul deziderat al libertăţii individuale, după care tânjea deseori, ascunzinu-şi-l cum numai el ştia mai bine în trilurile sale frumos cântătoare cu care-şi impresiona stăpânii casei.

Mai mult ca sigur că această metaforă a „scăpatului din colivie” a stat la baza incitantului ei titlu: „Libertatea canarului”, dat recentei sale expoziţii, a 10-a personală, de către pictorul Cristian Diaconescu, a cărei bogată paletă de exprimare artistică este bine cunoscută publicului vizitator al galeriilor de artă ieşene şi româneşti. Cu această nouă expoziţie picturală „Libertatea canarului”, Cristian Diaconescu îşi semnează prezenţa dezinvoltă, pentru a 3-a oară, pe simezele ospitalerei Galerii „Dana”, după succesele expoziţiilor: „UMAN” (2011) şi „Diaconescu Cristian într-o colecţie particulară” (2015), oferind amatorilor de artă încă o posibilitate a aruncării unei „priviri evolutive” asupra creaţiei sale artistice.

Vernisajul acesteia, din 5 noiembrie, avea să confirme numeroasei audienţe inspirata metaforă a „libertăţii canarului scăpat din colivie”; cele 58 de pânze expuse pe simezele de la parterul şi etajul Galeriei „Dana” întărindu-i, toate împreună şi fiecare în parte, mesajul autenticităţii acesteia. Dacă ar fi să o raportăm memorabilelor vorbelor de duh rostite cândva de către regretatul om de spirit, eseist şi filozof, Petre Ţuţea: „Libertatea omului este partea divină din el”, atunci vom putea conchide fără tăgadă că prin această recentă „personală” pictorul Cristian Diaconescu reuşeşte, cu neîngrădită libertate, să scoată la vedere „divinitatea” lui lăuntrică, exprimată laborios în plan material prin formă şi culoare ce reverberează în ochii şi sufletele privitorilor apetenţa spre tot ce înseamnă noutate şi frumos.

De pe simeze se desprinde obsesiv autoportretul pictorului, multiplicat şi dedublat în diverse stări existenţiale ale trăirii şi creaţiei sale, de la liniştea atelierului, la propria-i îngândurare spirituală, de la masca autoapărării, la metamorfoza culorii chipului; fiecare dintre acestea aflându-se în căutarea propriei imagini şi identităţi, a propriului „Eu”.



De altfel, vorbind despre acest subiect, la prezentarea făcută pictorului la vernisaj, doamna Maria Bilaşevschi, reputat critic de artă, avea să sublinieze: „Autoportretele artistului, în care acesta pare a avea ochi ca două peceţi implacabile, emerg ca o întruchipare a unei interogaţii ancestrale. Lupta cu materia picturală este doar rezolvarea unei acerbe lupte cu sine. Cristian Diaconescu nu este preocupat să atingă zonele obscure ale fiinţei, ci se concretizează asupra procesului de schimbare, devoalând interesul pentru interpretarea propriei imagini prin ambiguitate şi tăinuire. Libertatea canarului vorbeşte despre amintiri, vise, obsesii, un theatrum mundi, unde în centrul atenţiei întâlnim portrete evocatoare, anticipative şi chiar deziderative, o creaţie esenţial autobiografică.”

Pe lângă autoportrete mai aflăm pe pânzele artistului şi alte figuri complementare, poate a unei fiinţe dragi, poate a unor cunoştinţe, dar şi cele care fac trimitere spre „canarul” tematic ce se opreşte tocmai pe capul stăpânului înainte de a-şi lua „zborul libertăţii”. Compoziţional, pânzele de mari dimensiuni care alcătuiesc expoziţia, impresionante printr-o cromatică expresivă în care predomină galbenul canarului cântător angajat înspre albastrul cerului libertăţii sale, se succed privirii într-un accentuat dinamism vizual ce produce emotivitatea şi revelaţia unei arte autentice. În „caietul de sală”, realizare grafică deosebită a doamnei Smaranda Bostan / curator, aceeaşi doamnă Maria Bilaşevschi avea să sintetizeze, cu recunoscuta-i autoritate în materie, faptul că: „Arta lui Cristian Diaconescu poate fi definită ca un portret al discreţiei, expresie superioară a nostalgiei, ecou al efemerului. Contextura figurală sau informală dictează ritmurile subiective ale creaţiei şi receptării acesteia. Cristian Diaconescu reuşeşte să impună o viziune coerentă rezultată dintr-un efort analitic împins spre expresionism şi investit cu noi virtuţi care se clădesc de la icon la simbol într-un posibil manifest al eliberării, al resemnificării sinelui creator.”

Despre pictorul Cristian Diaconescu şi noua lui producţie picturală a vorbit la fel de autorizat şi domnul prof.univ.dr. Hortensiu Aldea, unul dintre apreciaţii colecţionari de artă ai Cetăţii ieşene, foarte bine cunoscut în rândul artiştilor plastici şi a colecţionarlor din toată România. În anul 2009, la Editura Dana art, domnia sa şi-a făcut cunoscute numeroasele şi preţioasele sale achiziţii de artă în reuşitul album „Colecţia Hortensiu Aldea”, foarte bine primit în rândul iubitorilor de frumos din Iaşi şi de pretutindeni. Fiind impresionat de talentul etalat în lucrările din expoziţie de către deja consacratul pictor Cristian Diaconescu, pe care, ca un bun cunoscător, l-a elogiat, în cuvântul său domnul H.Aldea s-a arătat la fel de interesat (nota bene!) şi în achiziţionarea câtorva pânze ale artistului.

Cu prilejul vernisajului expoziţiei „Libertatea canarului” a fost lansat complementar şi albumul de artă frumos intitulat: „Cristian Diaconescu / zbor, tăcere, gol”, autor Florin Petrachi, realizat în condiţii excelente de tehnoredactare de către Editura Dana art, 2018. Cu cele 136 de pagini şi cele 117 de imagini foto reuşite ale pânzelor artistului, cu adnotările de esenţă ale unor valoroşi critici de artă, între care: Petru Bejan (un pictor al contrastelor), Maria Bilaşevschi (sugestiile lăuntricului), Adina Scutelnicu (pictorul asaltat de îngeri), Cristian Nae, Theodor Haşegan şi Valentin Ciucă, albumul în speţă, de format mare, poate fi considerat o preţioasă „achiziţie” pentru cei ce fac din pictură un adevărat hobby. În finalul albumului este prezentată o succintă „carte de vizită” a pictorului: absolvent în 2001 al Univiversităţii de Arte ieşene, clasa profesor Corneliu Ionescu, membru U.A.P. din 2002, numeroase premii şi diplome la Saloane şi Festivaluri de artă, 10 expoziţii personale, multiple participări la expoziţii colective, tabere şi simpozioane de creaţie. Concluziv: un tânăr şi talentat pictor ieşean, a cărei creaţie în plină afirmare se individualizează prin stilistică, inteligenţă şi profunzime, despre care, desigur, vom mai auzi numai de bine.

La lansare, întocmai ca şi în prezentarea din album, autorul Florin Petrachi, şi el recunoscut om de artă, avea să conchidă definitoriu: „Nu-l putem defini pe artistul Cristian Diaconescu într-un cuvânt deoarece nu putem cuprinde toată încărcătura pe care o transmite şi nici tot universul pe care l-a creat, însă putem spune că prin arta sa vivace s-a devotat pânzei şi publicului, s-a lăsat călăuzit din interior şi a reuşit să-şi transpună personalitatea în ceea ce numim noi artă.” Nelipsit de la vernisajele Galeriei „Dana”, pot aprecia şi această nouă manifestare artistică ca fiind o reuşită deplină, meritând toate felicitările. Cât despre „libertatea canarului scăpat din colivie”, n-avea să-mi „scape” nici de această dată o „remarcă” a privitorului statornic ce mă consider: Scăpând din colivia lui cea tristă,/ Canarul-artist vrea să demonstreze/ La Galeria Dana pe simeze/ Că libertatea lui, iată, există! Şi chiar că există!