Una dintre galeriile sigure privind evenimentul artistic este „Pace”, o galerie care, de 10 ani de când o urmăresc, expune numai lucruri demne de luat aminte. Când primesc o chemare de la „Pace Gallery”, sunt sigur că nu voi avea decepții, că voi vedea ceva demn să fie comentat. Așa este și ultima expoziție, care se vrea un mare eveniment al artei fotografice, fiindcă invitat să expune la etajele doi și nouă ale galeriei de pe 57 St. a fost artistul englez Richard Learoyd (n. 1966, Nelson, Lancashire, England). Vernisajul a fost o mare sărbătoare, a venit lume multă să vădă un fenomen, fiindcă Learoyd s-a prezentat cu noutăți absolute.
În primul rând cu fotografii surprinse cu „large-scale gelatin silver prints”, cum nu s-a mai văzut. El a depășit toate limitele atinse până acum. Fotografiile sale, fie peisaje, fie portrete sau naturi moarte, au atins dimensiuni de 223 x 167 cm. Am văzut un nud de mare frumusețe, naturi statice cu buchete de flori ofilite, dar și seria de mașini arse, o fenomenală imagerie a acestor dinozauri moderni, mașini de curse arse, surprinse în starea lor finală. Cadavre de mașini. Această tehnică fotografică la scară foarte largă a făcut posibilă redarea fantastică a detaliilor dintr-un peisaj montan sau oceanic. Ceva incredibil, să poți vedea ca în palmă peisaje luate din cosmos, să vezi pe o stancă, de pildă, și pomişori, și iarbă, tot ce există acolo, în natură. Este impresionant când simți că Natura este adevăratul artist, care a avut nevoie de om să o pună în evidență într-o asemenea rafinată măsură.
Richard Learoyd și-a numit expoziția „Curious”, care corespunde cu operele expuse. De altfel, a fi artist înseamnă a fi curios, mai ales când ești și artist-fotograf. Curiozitatea ține de natură creației, de observare. Sunt elemente dinamice. Observi fiindcă ești curios să vezi, să afli. Dar Learoyd a ambiționat mai mult. Cel puțin pentru mine a fost o adevărată revelație să văd o replică dată peste timp, peste mai bine de 150 de ani, celebrului studiu locomotor al lui Edward Muybridge, considerat părintele fotografiei în mișcare, al anticipării cinematografului, cel care a fotografiat pentru prima oară cai în alergare, creând iluzia mișcării. Aparatul inventat de el, în 1877, se numește zoopraxiscope și este un disc pe care se află imprimați caii care, prin mișcarea discului, aleargă. Am văzut invenția la Muzeul filmului din Astoria, New York.
Dar Learoyd a realizat nu o alergare, ci o mișcare de dresaj: 7 fotografii ale unui cal alb care se ridică treptat cu picioarele din față până la o poziție verticală. Această scară de mișcări ne da senzația că frumosul animal execută această figura de dresaj, descriind astfel frumusețea unui cal majestic din perioada Victoriană a Angliei.
Nu întâmplător, lucrările lui Learoyd se află la Victoria & Albert Museum din Londra, dar și la Paul Getty Museum din Los Angeles, la Metropolitan Museum din New York, la MoMA, la Tate Modern, la muzeele din San Francisco, Kansas City, Barcelona și zeci de alte muzee importante ale lumii.
Evident, pentru seria calului majestic, „Pace Gallery” i-a pus la dispoziție artistului tot spațiul de la etajul doi, lungimea întregii galerii, pentru că dimensiunile fotografiilor se apropie de mărimea naturală, ceea ce ne duce din nou la gândul că ambiția dintotdeuna a omului a fost să concureze natură. Și expoziția lui Richard Learoyd ne arată acest adevăr uimitor, că Natură este cel mai mare artist al lumii, așa cum o considera și Brâncuși, atunci când a avut șansa să concureze muzeul milenar în aer liber, respectiv sculpturile naturale, de la Costești.