
Frumoasa pictoriţă Ioana Teodora Duţă şi maestrul-sculptor Traian Duţă, artişti plastici de incontestabil prestigiu, au fost vinerea trecută protagoniştii itinerariului „Structuri umane" - expoziţie de pictură şi sculptură în bronz, găzduită de Muzeului Municipal din Curtea de Argeş. Ce prilej de bucurie şi de cinstire a efortului creator putea fi mai expresiv decît prezenţa unui public numeros în faţa unui carusel de valori! O expoziţie de pictură şi sculptură marca Ioana Teodora Duţă şi Traian Duţă este fără îndoială un eveniment mai puţin obişnuit în peisajul cultural. Personalitatea ambilor artişti plastici, tată şi fiică, mustind de vitalitate creatoare, nu poate trece niciodată neobservată. Treizeci de picturi pe simezele muzeului, cu adevărat piese de muzeu ca valoare, alte douăzeci de sculpturi extrase din inima bronzului, cu măiestria pe care numai Traian Duţă o stăpîneşte, atrag din nou atenţia. Traversate de noi şi vechi dimensiuni axiologice, de noi şi vechi coordonate de exprimare, ele pun în valoare forul estetic al celor doi maeştri. Am spus maeştri? Sigur ca da. Şi Ioana Teodora Duţă, cea care trăieşte din copilărie cu sentimentul că are de îndeplinit un destin artistic, este un maestru care continuă să impresioneze prin nobleţea şi acurateţea picturii. Modelul artistic al tatălui i-a stîrnit Ioanei nu numai admiraţia, ci şi pasiunea pentru pictură. Pasiune care i-a hotărît viitorul. Ioana nu mai tatonează demult. Este pictorul de sine stătător, valoros şi autoritar, care are în spate un deceniu şi jumătate de pictură, un palmares bogat de expoziţii în ţară şi în străinătate, de medalii, diplome, recunoaşteri şi critici favorabile.
Mai presus de toate, Ioana Teodora Duţă este autorul unui proiect singular în România. La vîrsta majoratului s-a angajat ca timp de un an să picteze cîte un tablou în fiecare zi. A expus treizeci de lucrări în fiecare lună, iar la finele unui an de muncă asiduă, cortina a căzut peste aplauzele de succes. Multe din lucrări au luat cale străinătăţii, achiziţionate în colecţii private şi de stat, altele au intrat în casele şi birourile iubitorilor de artă din ţară. Ioana Teodora Duţă uimeşte din nou! Prezentele lucrări, ca de altfel întreg patrimoniul artistic, ating acel spectaculos cult şi inteligibil, efectuează o rebotezare, o (re)scufundare în sinele său creator, în harul dăruit de Dumnezeu, pentru a mărturisi lumii, iarăşi şi iarăşi, despre valoare. Încă de la primele expoziţii Ioana Teodora Duţă a reuşit deschiderea unui orizont de magie pentru public, dar, totodată, a cîştigat un gen de demnitate şi onoare de breaslă. Incredibila vitalitate şi puterea ei de creaţie au impus-o rapid, faima sa creşte de la etapă la etapă, pătrunzînd în cercurile cele mai rafinate ale vremii. Evoluţia sa a impresionat mereu prin stilul unic valorificat în compoziţiile sale şi a obţinut un interes accentuat din partea colecţionarilor de artă.

Reliefări convingătoare, dublate de raportul armonios între structură şi organicitate, lucrările celor doi maeştri au tot mai mult succes. Harul, talentul, efortul practic şi intelectual au făcut ca în supra-dimensiunea lor de artişti, cei doi să puncteze, de-a lungul vremii, performanţă după performanţă. Şi demersul „structurii umane" ţine de valoare, de planul creaţiei împlinite, marchează treapta de sus a creaţiei lor. Este o confesiune a profunzimii şi a calităţii, care vorbeşte despre consecvenţă faţă de reperele artistice autentice. Mînuit cu mereu înnoită fantezie, dar cu respectul cuvenit reperelor valorice, bogatul vocabular plastic al „structurilor umane", al formelor-tip (fie că este vorba despre sculptură sau tablou) relevă un stil meticulos, în contur sau culoare. Captarea energiei ce animă trupul uman, în speţă nudurile, portretele şi sculpturile, înţeleasă drept componentă spirituală, trăsătură de penel, sau arcuire de bronz, este condiţie sine qua non, ce funcţionează cu putere de lege. Opere de maturitate, respirînd forţă şi nobleţe, nu doar reuşite indiscutabile ale genului, lucrările celor doi maeştri se constituie în veritabile puncte de reper pentru ceea ce azi, dar şi mîine, se poate înţelege prin valoare.
