În anii '60, pe când avea 21 de ani, studentul și viitorul fizician al universitățîi din Cambridge, Stephen Hawking, are o criză. Se prăbușește pe caldaramul curții interioare a universității, dar este salvat în extemis de colega și prietena lui, Jane Wilde. Diagnosticul care i se pune: Boală neuronului motor (B.N.M.). Deși paralizat, totuși dragostea dintre el și Jane se transformă în căsătorie. Dar boală se agravează. Jane îl ajută cu mare fidelitate, fiindcă și ea este cercetătoare, fizician și este cucerită de ideille lui. Împreună vor reuși să emită câteva ipoteze științifice revoluționare. Într-o zi, îi procură un scaun cu rotile, fapt care îl va ajută foarte mult. Ajunge să trăiască numai în acest scaun și să se exprime cu ajutorul unui computer sofisticat, conceput special pentru el de către un prieten.
Este formidabilă bătălia cu boală. În ciuda paraliziei generale - și cu Jane alături -, Stephen începe un studiu ambițios al timpului, poate constrâns și de faptul că medicul său nu-i mai dă decât doi ani de viață. El și Jane sfidează prevestirile negre și deschide orizonturi noi în domeniul medicinei și științei, obținând rezultate care îi impresionează și pe cel mai renumiți savanți ai Angliei. Toate acestea le aflăm din filmul „The Theory of Everything" (2014), care aduce în prim plan un caz de excepție, unic în istoria omenirii: cazul savantului englez Stephen Hawking, director al Centrului de cercetare cosmologică a Universitățîi din Cambridge, recunoscut în toată lumea pentru teoriile sale, dar și mai cunoscut prin imaginea să, a unui om diform cu ochelari, cu un cap sucit, într-o poziție nenorocită, imobilizat într-un cărucior cu roțile. În tinerețe, a suferit, cum am arătat, o paralizie generală, dar care nu i-a afectat creierul. Și nici potența sexuală. Este un adevărat miracol, dat fiind legătură ce există între creier și organism, toate organele noastre fiind dependente de creier. Cum e posibil că trupul să fie total afectat și creierul sănătos? Numai Dumnezeu poate să țină în viață un asemenea cadavru viu, fiindcă El are o socoteală neștiută cu un astfel de om, i-a încredinţat un mesaj mai înalt.
Îi cunosc teoriile. În ultima mea carte am și scris despre Stephen Hawking cu manie chiar, atutidinea mea fiind prvocata de afirmația lui că nu există Dumnezeu, că în știință nu trebuie amestecat Dumnezeu, idee împărtășită și de alți savanți, precum Peter Higgs, autorul teoriei bosonului, element numit de unii „particula lui Dumnezeu", fapt respins vehement de el. Capitolul din cartea mea se numește „Gaura neagră și marginea ei". Ideea e legată de Teoria Universalului Limitrof (T.U.L.), pe care mi-am lansat-o în studenție și am publicat-o în câteva cărți, „Țară originilor", „Gridophania" și ultima versiune în romanul de anticipație „Armaghedon revelat", unde se află și capitolul mai sus pomenit. T.U.L. include și teoria găurilor negre, fără s-o numesc așa, fiindcă Hawking crede că orice informație de pe pământ nu dispare, ci este conservată la marginea unei găuri neagre, care are rolul s-o treacă în alt univers. Dacă Hawking ar fi cunoscut teoria mea, ar fi spus că universul funcționează datorită
spațiilor limitrofe, care fac legăturile dintre universuri.
Referitor la Dumnezeu, mi-e greu să cred că nu există în cazul lui Hawking, fiindcă numai o putere supranaturală îl putea ține în viață, să trăiască până la 76 de ani, să fie de două ori căsătorit, să aibă de la prima soție trei copii frumoși și să emită teorii revoluționare, ba în utimii ani ai vieții să poată să scrie la computer și o carte celebră, „A Brief History of Time", care s-a vândut în 10 milioane de exemplare! Și aceste lucruri de necrezut sunt prezentate în filmul „The Theory of Everything" (Teoria întregului), în care actorul Eddie Redmayne face un rol de antologie, pentru care a primit premiul Oscar. Hawking avea 72 de ani când s-a făcut filmul, deci el a avut șansă să-și vadă viață și în acest film! O șansă extraordinară, dată tot de Dumnezeu. Lucru pe care îl confirmă și regizorul James Marsh.
Spre finalul filmului, când Stephen Hawking își lansează cartea „A Brief History of Time", există o secvență doveditoare: unul dintre participanți la lansare îl întreabă: „Ați susținut anterior că Dumnezeu nu există, va mai mențineți această părere?". Și atunci se întâmplă ceva: unei tinere din primul rând îi cade din mâna un pix. Stephen, care se află pe scenă, vede. Privește pixul și are puterea să se ridice din scaunul cu roțile și să coboare cele câteva trepte ale podiumului, să ajungă la picioarele fetei, unde se află pixul, să-l ia și să i-l dea. Acesta este răspunsul lui, răspunsul cineastilor, numai o putere supranaturală l-ar fi făcut să meargă din nou. Este că în parabolă slăbănogului, când Iisus îi spune: „Ridică-te! Ia-ți patul tău și umblă!".
Paralizia îl face pe Hawking urât, schimonosit, greu de suportat, dar el are șansa să fie iubit de o frumusețe, Jane (Felicity Jones), care îi face și trei copii, care a scris și cartea după care s-a făcut filmul de față. Ea a rezistat 30 de ani lângă soțul ei nevolnic, condamnat la paralizie, răstignit o viață într-un cărucior. Iar când alege să rămână cu Jonathan (Charlie Cox), un muzician care se ocupă de corul bisericii, la care cânta și ea, o găsește pe Elaine Mason (Maxine Peake), în momentul când Hawking are un atac respiratoriu și suferă o operație pe gât, ca să poată respiră. Toți credeau că se pierde, însuși doctorul care îl îngrijea nu mai avea speranța, dar Jane îi poruncește să-i facă operația, fiindcă Stephen trebuie să trăiască! Încrederea ei în mintea lui sclipitoare a fost totală. Dar avea și ea dreptul la o altă viață. Și acum intră în rol Elaine, care era psiholog și ajunge să-l îngrijească la fel de frumos că Jane, învață să-i ia locul, ceea ce se și întâmplă în realitate, căci Elaine a devnit a două soție a lui Hawking. Și ea îl va învață cu aceeași răbdare ca Jane să distingă culorile, să vorbească, să-și scrie cartea la computer, îl însoțește în călătoria pe care o întreprinde în America, altfel spus, îi da o nouă viață.
E un film-miracol, care ne face să trăim din miracol în miracol. Tot ceea ce se întâmplă este ne necrezut și totuși a fost real, s-a întâmplat cu adevărat. Acesta este iar un miracol, pe care omul, doar cu puterile lui, nu-l poate crea. E nevoie de o forță supranaturală, de Dumnezeu, ca el să existe.
Dumnezeu este viață. Filmul „The Theory of Everthing" este o dovadă că Dumnezeu există.
Corespondenta de la New York