Cu totul surprinzător este spectacolul „Much Ado about Nothing” (Mult zgomot pentru nimic) cu care s-a deschis în acest an Festivalul Shakespeare din Central Park - „Shakespeare în the Park”, datorită viziunii regizorale foarte actuale și insolite. Regizorul de culoare Kenny Leon, cu mare experiență pe Broadway, a imaginat o campanie electorală într-un viitor apropiat, anul 2020, cu un candidat iluzoriu, Stacey Abrams, așa cum scrie pe vila unde se petrece toată acțiunea piesei, plasată de Shakespeare la Messina, acum sute de ani, o comedie cu o intrigă de tip commedia dell’arte, asemănătoare cu a altor comedii. Regizorul a plasat acțiunea în sudul Americii, de aceea toate personajele sunt jucate de actori de culoare.
Nucleul piesei este foarte simplu: o vizită de prietenie. Comandantul Don Pedro, victorios într-o bătălie, vine să-l viziteze pe Leonato, guvernatorul Messinei, a cărui casă este plină de fete nemăritate. Iar Don Pedro vine cu o limuzină modernă și cu garda lui de ofițeri, printre care chipeşii Claudio și Benedick, care, normal, le cuceresc pe fete, după încurcăturile de rigoare, pe care Shakespeare le aplică după aceleași șabloane, ca în alte comedii, dar mai ales ca în „Poveste de iarnă”.
De fapt, apare o intrigă amoroasă prin care este pusă la îndoială castitatea lui Hero, fiica lui Leonato. Don Pedro însceneaza însă moartea lui Hero, pentru a-i face inima praf lui Claudio, care o acuzase pe Hero că l-a înșelat, în timp ce Beatrice, verișoara lui Hero, simbol al spiritului feminin shakespearian, împărtășește dragostea lui Benedick, după încrucișări strălucite de spade ale spiritului. Dar când căsătoriile sunt puse la cale, o veste îi cheamă pe ostași la datorie. Și ei pleacă încolonați cum au venit, cu pancardele electorale în spinare, iar fetele din curtea vilei lui Leonato privesc peste gard la ei cum mărșăluiesc încolonați și cântând, exact cum avea să procedeze și Cehov în „Trei surori”. Soldații vin și pleacă, iar fetele rămân.
La Shakespeare însă, căsătoriile au loc. Dar parcă e mult mai frumos finalul imaginat de Kenny Leon, foarte aclamat de public. Evident, există o stimă enormă aici pentru Shakespeare, pentru fiecare cuvânt din textul lui. Dar trebuie să recunoaștem că intrigăraia de tip commedia dell’arte este fără substanță. Se poate renunţa la ea sau se pot actualiza sensurile, cum a făcut Leon. De ce totuși a pus Shakspeare titlul „Much Ado About Nothing” (Mult zgomot pentru nimic”? La noi piesă se joacă cu titlul „pentru nimic”. Mult zgomot, da, vedem, există, dar de ce pentru nimic? Ce este nimic aici? Faptul că moartea lui Hero a fost aparentă, o glumă? Faptul că Nimic este moartea pentru care unii își dau viață? Sau Nimic este Totul?
Kenny Leon a ales pentru acest spectacol numai staruri de tip Broadway, precum Danielle Brooks, în Beatrice, încnunată cu premii „Grammy” și „Tony”, fiindcă ea dansează și cânta excepțional, apoi Margaret Odette, în Hero, o adevărată perla neagră, ultraexperimentată în roluri off-Broadway, ca și Jeremie Harris (Claudio) și fantasticul Grantham Coleman (Benedick), foarte rodat în roluri shakespeariene, aici realizând un fel de Arlechino. Dar toți actorii, toată trupa, cu o impresionantă figurație, aveau în sânge ritmul Broadway, al unei muzici foarte ritmate compuse de Jason Michael Web, dansurile de o mare varietate fiind create de celebra Camille A. Brown.
Dansului și muzicii li s-au alăturat gagurile, din plin, folosindu-se tot decorul, precum gagul unui fel de-a v-ați ascunselea, când Benedick se ascunde după tufele din prim-plan sau escaladeaza balaconul vilei, care are două etaje și unde se petrec acțiuni simultan, apoi e rândul lui Beatrice să se ascundă. Ea alege amfiteatrul, printre spectatori, ba, la un moment dat, da la o parte o spectatoare, se așează ea în locul ei, iar domana respectivă, care nu mai are unde să stea, este luată de Beatrice în brațele ei. Deghizamentul este total. Actorii joacă cu mult aplomb toate ghiduşeriile care apar pe parcurs, încercând să fie la înălțimea replicilor shakespeariene, iuți și acide, căci avem în esență un spectacol de replici. S-a pus în joc multă imaginație spre bucuria spectatorilor şi, fără îndoială, ținând seama de experiență lui Kenny Leon și a actorilor, elemetele muzicalului de tip Broadway și-au pus ampenta pe acest spectacol.