Sfârşitul vacanţei Galeriei ieşene de artă „Dana”, prelungită cu mult peste sezonul estival, avea să recompenseze în chip grăitor nerăbdarea statornicilor vizitatori pasionaţi de artă prin reluarea găzduirii pe simezele ei a unei noi şi prestigioase expoziţii cu ştaif artistic a maestrului Sorin Ilfoveanu, un nume de referinţă în arta contemporană românească şi internaţională.  Afişul expoziţiei personale, ce reia una dintre ipostazele edificatoare ale operei autorului, avea să atragă curiozitatea şi interesul avizatului public ieşean în materie de artă, de la maeştri consacraţi la învăţăceii acesteia, de la renumiţi colecţionari la doritorii de frumos, care a dat cu toţii „năvală” la vernisaj; numele maestrului Sorin Ilfoveanu fiind o chezăşie a unui eveniment artistic de mare prestanţă.

Dar, pentru cei care nu-l cunosc încă, e bine să-i parcurgem mai întâi, fie şi succint, impresionanta sa „carte de vizită”: Născut în 1946 la Câmpulung-Muscel, în perioada 1964-1970 urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, după care, un an mai târziu, în 1971, pe baza talentului şi prestaţiei artei sale  etalate în timpul studenţiei, este primit în U.A.P. din România. Din această postură, dovedindu-şi ataşamentul faţă de locurile baştinei, în 1975, mijloceşte înfiinţarea filialei Piteşti a U.A.P., în cadrul căreia se remarcă prin talent şi hărnicie artistică cu numeroase expoziţii personale la Piteşti, Bucureşti, Atena şi Olanda, participări la expoziţii de grup, atât în ţară, la Galeria Nouă, Orizont şi Ateneul Român, cât şi în afară, la Berlin, Beijing, Praga, Teheran, Moscova, Bratislava, Oslo, Sofia, Atena, Londra, cum şi participări la simpozioane internaţionale de artă din Polonia, Norvegia, Italia, Chile, Franţa. Pe baza acestei recunoaşteri internaţionale, în 1987 primeşte meritat Bursa U.S.A., care-i deschide noi perspective creaţiei sale artistice. N-a fost de mirare faptul că în 1990 este chemat să predea pictura la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, unde şi-a continuat o prodigioasă carieră universitară: ca Şef al catedrei de pictură a Facultăţii de Arte Plastice (1992), ca Decan al acesteia (1996) şi ca Rector al Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti (2004), împletită armonios cu o prolifică creaţie artistică.

În îndelungata carieră artistică de până acum a obţinut numeroase diplome, ordine şi mari premii, între care şi Premiul pentru Artă „Constantin Brâncuşi” acordat de Academia Română şi Marea Lojă Naţională din România pentru expoziţia personală deschisă în 2011 la Sala Dalles. Expoziţia personală „Ilfoveanu” de la Galeria Dana a expus pe simezele ei de la parter şi etaj un număr de 65 de lucrări de pictură şi grafică ale maestrului, unele de dimensiuni impresionante, toate fiind panotate în ordinea lor numerică. Vizitatorii care au reuşit să le parcurgă, fie şi fugitiv, „numerotaţia” lor firească  au avut plăcuta surpriză de descoperi pe simeze un adevărat „discurs artistic ilfovean” situat în zona înaltă a percepţiei umane, trezind în subconştientul privirii viziuni şi interogaţii despre menirea omului trecător prin istorie.

La vernisaj, prezentarea expoziţiei Ilfoveanu avea să revină celor doi curatori, Smaranda Bostan, inimoasa organizatoare a manifestărilor culturale de la Galeria „Dana” şi Vlad Nedelcu, tânărul universitar şi critic de artă ieşean.

Spicuim din cuvântul lor: „Sorin Ilfoveanu este un reper fundamental în artele vizuale românești, palmaresul artistic și pedagogic conturând profilul complet al maestrului a cărui operă stă, în orice clipă, alături de marii artiști ai artei europene. Amprenta artistică a maestrului Sorin Ilfoveanu este inconfundabilă. Repertoriul impresionant de personaje, elaborate în creuzetul propriei matrici stilistice, după un canon sedimentat de-a lungul celor peste patru decenii de activitate artistică, reducerile la nivelul recuzitei, abrevierile și extracțiile, solitudinea personajelor, evocă un univers atemporal, fără de început și fără de sfârșit. [...] Sorin Ilfoveanu alege să concentreze acțiunea, lăsând spații libere pe pânză, spații în care vidul acționează ca un catalizator asupra ființelor, oferindu-le posibilitatea de a se autodefini în raport cu repertoriul gestual. [...] Sorin Ilfoveanu triumfă cu autoritatea unui maestru, a cărui creație cuprinde file din viitorul manuscris al întregii ființe umane, dinspre trecut, spre viitor”. (Smaranda Bostan).

„Prezenţa la Iaşi a maestrului Ilfoveanu reprezintă un regal pentru noi, toţi acei ce într-un fel sau altul suntem atraşi de valorile artei. Domnia sa, ca autoritate tutelară, domină de peste 40 de ani inepuizabilul fenomen al artei româneşti, pe care îl racordează cu amprentă proprie la cel european, impunându-se printr-o inconfundabilă compoziţie şi stilistică a picturii şi graficii sale”. (Vlad Nedelcu).

Un fapt demn de remarcat la vernisajul acestei expoziţii de mare relevanţă artistică a fost cel al prezenţei primarului municipiului Iaşi, Mihai Chirica; acesta exprimându-şi bucuria de a-l avea ca oaspete a „dulcelui Târg” pe vestitul maestru Sorin Ilfoveanu, oferindu-i în semn de preţuire un admirabil album al Cetăţii ieşene.

În finalul vernisajului expoziţiei sale de la Galeria Dana, maestrul Sorin Ilfoveanu a declarat: „mă aflu pentru a 2-a oară la Iaşi, prima dată prin 2000, la Galeria Cupola şi acum a 2-a oară, dar tot prima dată, la Galeria « Dana », fiind foarte bucuros pentru invitaţia de a mă afla aici în faţa unui public cald şi numeros, căruia îi mulţumesc din tot sufletul pentru prezenţă. Aceleaşi deosebite mulţumiri le aduc Galeriei « Dana » - distinsă gazdă primitoare -, precum şi domnului primar, Mihai Chirica. ”

În stilul ospitalier al Galeriei „Dana”, la sfârşitul vernisajului participanţii au fost invitaţi pe terasa incrizantemată la tradiţionalul „pahar de vin”, care avea să declanşeze firescul apetit al schimburilor de impresii şi păreri între participanţi.   Din reuşitul „program de sală” al expoziţiei Ilfoveanu, realizat după un concept grafic deosebit al aceleaşi talentate Smaranda Bostan, s-au putut desprinde din selecţia textelor cuprinse şi alte „consideraţii critice” revelatoare ale unor reputaţi „condeieri” ai genului.

 

„Liric şi oniric, în desenul său larg şi autoritar convertit adesea în pictură, Sorin Ilfoveanu rămâne credincios unui repertoriu cu siluete solitare şi votive respirând parcă Bizanţul - războinici, muzicanţi păsărari - cu zeci de alcătuiri feminine rugătoare sau lascive, însoţite de ambiguitatea licornului, cu îngerii Raiului plutind deasupra desfătărilor pământeşti, cu un bestiariu al vietăţilor de gingaşă şi exotică eleganţă - de la libelule la păuni -, dar şi de aspră totemică pregnanţă, precum capetele de lup, arhetipuri vizuale şi semne plastice care îl definesc exemplar”. (Acad. Răzvan Theodorescu).

„Animalele lui Ilfoveanu sunt respiraţii. Lighioanele aparent domestice locuiesc în siluete umane, emană din personaje, le exhibă identitatea telurică. Pe un traseu ascendent al chakrelor, locul predilect al animalului este pe creştetul stăpânului său. Zooforii – atlaşi, purtători de animale pe creştet, sunt mucenicii păgâni ai veacurilor de singurătate pe care le desenează mâna povestitoare a chirografului. [...] Această tăblie a creştetului se poate întinde pat îndrăgostiţilor.” (Aurelia Mocanu, scriitor)

Despre faptul observabil al „tăcerii” desenelor maestrului Sorin Ilfoveanu, însuşi consacratul scriitor şi publicist Andrei Pleşu avea să noteze cu deosebită luare aminte: „Sorin Ilfoveanu e mai aproape, cu un pas, de absolutul muţeniei. Conturul se instalează sintetic, pe mari suprafeţe pustii, animate doar de o preparaţie savantă care să sugereze vechimea. Pe pânze cu aspect de zid patinat, desenul înscrie siluete necomunicative, monade singuratice, închise sub pecetea singurătăţii lor. Mişcările sunt încetinite până la suspensie, gesturile îngheaţă hieratic, ca la o poruncă atemporală, ochii tind să coboare pleoapa. Melancolia devine extatică, rituală aproape, bântuită de amintiri bizantine. Personajele -  desprinse din eterul halucinant al Levantului - au elementaritatea marionetei. [...] Totul se desfăşoară sub un teleghidaj somnambulic, întrerupt din când în când, de strigătul scurt şi decis al unei diagonale, al unei acute încrucişări de axe sau al unui  amănunt dilatat brusc, pe fond de generalitate gregoriană”.

Având „atuul” incontestabil al recunoaşterii valorii creaţiei sale artistice, pânzele,  grafica şi desenele maestrului Sorin Ilfoveanu au fost deseori achiziţionate în colecţii muzeale sau private din ţară şi străinătate; în prezent acesta continuând a fi invitat la prestigioase expoziţii ale unor celebre case de licitaţii ale lumii.

Cu autoritatea „privitorului de pânze”, cu „state” îndelungate prin expoziţii şi muzee de artă, după vizionarea acestei noi expoziţii - eveniment de la Galeria Dana, pot conchide concis şi fără echivoc: Ilfoveanu - o expoziţie cu ştaif!

Felicitări, maestre Ilfoveanu! Mulţumim, Galerie „Dana”!