Gala Premiilor „Oscar” din acest an, amânată cu două luni față de data tradițională, a fost un eveniment sobru, marcat de tragedia umanității, iar viața planetei dată peste cap. Momentul „In Memoriam” a fost ca o bandă de doliu, când s-a trecut în revistă zecile de valori ale lumii filmului care au plecat dintre cei vii.

Ceremonia de decernare a premiilor „Oscar” a fost transmisă live din două locaţii, din Los Angeles: „Dolby Theatre” şi „Union Station”. Au fost, de asemenea, şi două locaţii internaţionale, una în Marea Britanie, pentru toţi nominalizaţii de origine britanică, şi cea de-a doua, la Paris. Participarea a fost limitată la aproximativ 200 de persoane, câți au numărat nominalizații.

Organizatorii au făcut un efort special ca acest ton grav să fie comunicat printr-o formă narativă, axată pe povești. Prezentatorii, care proveneau dintre cei care au fost premiați cu „Oscar” anul trecut, printre care și Brad Pitt, au găsit în cei nominalizați elemente biografice care să facă din gală o originală istorie a filmului din perspectiva premiilor „Oscar”. Dacă toate celelalte gale „Oscar” erau axate pe umor, chiar pe gaguri, de acestă dată, dominantă a fost povestea lirică, evocativă, dar și discursurile, așa cum a procedat Daniel Kaluuya, onorat cu premiul cel mai bun actor în rol secundar în filmul-manifest „Judas the Black Messiah”.

Cum se știe, Marele Premiu a fost acordat filmului „Nomadland”, care i-a adus şi Oscarul pentru regie și cineastei chineze Chloe Zhao. „Nomadland” a intrat în competiție cu producţiile „The Father”, „Judas and the Black Messiah”, „Mank”, „Minari”, „Promising”,  „Young Woman”, „Sound of Metal” și „The Trial of the Chicago 7”, filmul lui Aaron Sorkin. „Nomadland” primise deja premiile „B.A.F.T.A.” şi „Globul de Aur” la aceeaşi categorie. 

Filmul este o ecranizare a unui roman scris de Jessica Bruder, care spune povestea unei femei de 60 de ani care pierde tot ce avea şi porneşte într-o călătorie prin vestul american, trăind viaţa unui nomad modern. Pentru creația din acest film, actrița Frances McDormand a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal pentru care a concurat cu actrițele Viola Davis („Ma Rainey's Black Bottom”), Andra Day („The United States vs Billie Holiday”), Vanessa Kirby („Pieces of a Woman”) și Carey Mulligan („Promising Young Woman”).

Frances McDormand a devenit prima persoană care câştigă două premii „Oscar” cu acelaşi film („Nomadland”), în calitate de actriţă, dar şi ca producătoare. Ceilalţi producători ai filmului sunt Peter Spears, Mollye Asher, Dan Janvey şi Chloe Zhao. McDormand a mai câştigat două premii Oscar în carieră, tot pentru cel mai bun rol principal feminin, cu producţiile Three „Billboards Outside Ebbing”, „Missouri” (2017) şi respectiv „Fargo” (1996), al fraților Coen. Ea a mai fost nominalizată de trei ori pentru rol secundar în producţiile „North Country” (2005), „Almost Famous” (2000) şi respectiv „Mississippi Burning” (1988).Fața de toți ceilalți premiați, care au vorbit, actrița Frances McDormand a avut ideea „să facă ca lupul”, sunetul scos de ea fiind ca un geamăt în pustie! E strigătul care te înfioară.

Cuvântări cu totul memorabile au ținut majoritatea celor premiați, precum actrița Yuh-Jung Youn, care a câştigat premiul pentru cel mai bun rol secundar feminin, datorită interpretării sale din filmul „Minari”. Ea a spus că se află prima oară la Hollywood și este extrem de emoționată că a avut șansa să-l cunoască pe Bard Pitt, care a prezentat această categorie premială. La fel, ea a transmis marea sa dragoste pentru celelalte nominalizate, staruri ale filmului, precum Glenn Close (Hillbilly Elegy), Olivia Colman („The Father„) și Amanda Seyfried („Mank”). Yuh-Jung Youn, aflată la primul premiu Oscar din carieră, a câştigat şi un premiu BAFTA cu acest rol.

Filmul „Minari”, în regia lui Lee Isaac Chung, care semnează şi scenariul, vorbeşte despre încercările prin care trece o familie coreeană care se mută în Arkansas, unde îşi deschide o fermă, în anii '80.

Sigur, cel mai râvnit premiu a fost pentru cel mai bun actor în rol principal, câștigat de Anthony Hopkins, care a devenit cel mai vârstnic câştigător al premiului Oscar la categoriile de interpretare, pentru rolul din lungmetrajul „The Father”, unde interpretează rolul unui bătrân atins de demență. Scenariștii filmului, Christopher Hampton şi Florian Zeller, care e și regizorul filmului, aici debutează în regia de film, au câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat.

Hopkins, galez de origine, care are 83 de ani, nu a fost prezent la gala de decernare a premiului. Nici nu a apărut pe un ecran filmat. El mai deține un premiu „Oscar” pentru rolul Hannibal Lecter din „Tăcerea meilor” (1991). Acum l-a avut printre concurenți pe un alt vârstnic, Gary Oldman („Mank”),  cu care a jucat în filmul „Dracula” (1992) al lui Fancis Ford Coppola. Hopkins l-a interpretat pe Van Hesling, iar Oldman pe Dracula, în filmul lui Coppola, cu o mare parte din acțiune în Carpații românești.

Și dacă tot am amintit de Carpați, să spunem că este pentru prima oară în istoria premiilor „Oscar” când un film românesc este nominalizat de Academia americană. Noi avem un renume prost în America, de când Marele Premiu al Festivalului de la Cannes i-a fost răpit lui Julien Schnabel de către Cristian Mungiu, prin lucrături de culise. Dar iată că acum filmul românesc pare reabilitat, prin nominalizarea filmului „Colectiv”, în regia lui Alexander Nanau, la două categorii, documentar și film străin. Au câștigat „My Octopus Teacher”, un documentar sud-african, regizat de Pippa Ehrlich și James Reed, considerat un antidot pandemic, căci documentează povestea unui regizor, Craig Foster, care a petrecut un an într-o pădure sud-africană, legând o relație umană cu o caracatiță sălbatică! Iar la categoria film internațional a câștigat filmul danez „Another Round”, regizat de Thomas Vinterberg, care s-a mai concurat cu producții din Hong Kong, Tunisia și Bosnia. Vinterberg a mai fost nominalizat și la premiul pentru cea mai bună regie.

Sigur, e greu să absolvi Premiile „Oscar” de aranjamente sau de omisiuni grave, deși mulți mari actori au fost omiși, ca Brad Pitt, care abia anul trecut a luat un „Oscar” pentru rol secundar în „One upon a time in Hollywood” (2019), iar staruri incontestabile ca Johnny Depp sau Jim Carrey nu au nici un premiu Oscar. Așa cum nu are o încununare supremă nici Stanley Kubrick, cel mai mare regizor al tuturor timpurilor, dar pecetea politică întotdeuna s-a văzut. Gala Oscar este ca o tribună politică specială, care dă un semnal omenirii. În acest an era de neevitat coloratura politică. Dar să ținem seama că Premiile „Oscar” sunt atribuite pe baza voturilor exprimate de aproximativ 9.000 de membri ai Academy of Motion Picture Arts and Sciences (Academiei americană de film).

A fost o gală scoasă de sub umbrela doliului de către artiștii nominalizați prezenți în sălile de la Hollywood, fără mască, la mese, și în aceste condiții, fiecare și-a povestit amintiri esențiale legate de prima lor întâlnire cu filmul. Prin cele 23 de premii acordate, s-a realizat astfel o insolită istorie a cinematografului, cu superbe rememorări, dar cu legături față de evenimentul prezent, cineaștii făcând cu har dovada despre cât de importantă este prezența filmului artistic în viața oamenilor, în mersul bun al omenirii.

Adaptare grafică - I.M.