România profundă priveşte spre Eminescu sărbătorit de „Gigel”
Când spui Eminescu, spui exigenţă. Eminescu a fost cel mai exigent scriitor român. Evident, cu sine însuşi şi cu alţii. E antologic ce le spunea el lui Caragiale şi Slavici, ucenicii săi de la ziarul „Timpul”, despre cele trei lacăte ale vorbei, despre răspunderea de a da drumul la o frază tiparului. Avându-l reper pe Eminescu, suntem datori să-l urmăm. Am fost invitat de Ministerul Culturii la Ziua Culturii Naţionale, serbată la Ateneul Român şi pusă sub steaua lui Eminescu. O astfel de zi ar fi trebuit să fie de o exigenţă maximă...
Filmul „A Touch of Sin” (2013) a primit la Cannes premiul pentru scenariu, dar el merita în primul rând premiul pentru viziune, pentru curajul de a aborda tema violenţei în China contemporană. Filmul este inspirat din tragedii reale, iar formidabilul regizor Jia Zhangke (n. 1970), prezent pentru a treia oară în competiţia canneză, pe care l-am admirat anterior pentru „Still Life” (2006), încununat cu Leul de Aur la Veneţia, ni le prezintă într-o manieră foarte originală, îmbinând patru întâmplări, de fapt, mai multe fire narative, ca în „Rashomon”, pentru a crea o imagine globală asupra...
Tendinţa dominantă în competiţia canneză a fost filmul realist, cu probleme sociale şi politice.
Sărbătoarea „Les films de Cannes à Bucurest” a început cu retrospectiva Maurice Pialat, cu un film al acestuia, mult visat, Van Gogh (1991), având o durată de aproape trei ore. Celebrul pictor nu a mai fost subiectul unui film de la realizarea lui Vicente Minnelli din 1956, cu Kirk Douglas şi Anthony Quinn, care fac creaţii memorabile în Van Gogh şi Paul Gauguin, roluri pentru care au obţinut Globul de Aur şi respectiv un Oscar. Maurice Pialat (1925-2003) este un cineast cvasi-necunoscut în România, dar o voce cu totul originală în Franţa şi în lume. A debutat la 43 de ani şi a realizat 11...
Anabolism şi catabolism
Deunăzi, graţie unui mare meloman, Iancu Zuckerman (91 de ani), un ferment pentru tinerii muzicieni, unii superdotaţi, pe care îi îndruma, am fost invitat la o comemorare a lui Iosif Sava (1933-1998), „după cincisprezece ani” de la plecarea sa într-o lume mai bună, eveniment organizat de Fundaţia ACCUMM, la Palatul Şuţu. În fapt, a fost o serată muzicală, un spectacol extraordinar, la care au participat Ion Bogdan Ştefănescu (flaut), Isabela Ghergu (violoncel), Costin Soare (chitară), Diana Jipa (vioară) şi Verona Maier (pian), care a fost şi gazda evenimentului, o distinsă amfitrioană. Sala...
Leonard Cohen a transformat o banală seară de sâmbătă într-o seară de poveste
Americanii, poate ca toţi pământenii, au o atracţie specială spre multiplu, spre evenimentele de grup, multinaţioanale. O vreme au oscilat între unicitate şi multiplicitate, dar de ceva vreme, există o tendinţă de evadare din solitudinea artistică. Foarte multe galerii, inclusiv Gagosian, marile galerii, desigur, au cultivat numai expoziţiile solo. Artişti remarcabili, unicate. Galeriile mici, în schimb, precum cele de pe Orchard, Norfolk, Suffolk, Rivington sau Hester, s-au axat pe expozitii de grup, prelungind galeria În stradă. Arta a devenit „artă”. Un pretext pentru ca mari grupuri să se...
E toiul verii şi galeriile din New York încă nu sunt în vacanţă, ard la propriu de evenimente şi vizitatori, aflaţi în mari călduri.
Am să vă spun un secret, un mare secret care ar trebui să fie regula nr. 1 în Poetica artei: americanii abordează pe toate căile povestea eternă. Noi, europenii, am fost crescuţi cu obsesia originalităţii în faţă. Să fii original cu orice preţ, asta e sarcina principală a unui artist. Un autor e mai valoros decât altul dacă e mai original. Criteriul originalităţii este criteriul valorii. La un revelion, în casa unuia dintre doctorii săi, discutam cu Marin Preda această idee, cu consecinţa că poate să se nască un scriitor genial în fiecare sat, să avem atâtea voci originale câte sate sunt...
Privit de aproape, Vida Gheza este un artist al doinirii în forme plastice a ţăranului, muncitorului şi minerului cu tot universul lui tradiţional şi modern, cu lumea magică a alchimiei misterelor subpământene. Este omul formelor artistice situate între epiderma şi esenţa lucrurilor. El plasează universul său plastic, ba în virtualitatea seminţei (duhuri, ştime, animale, păsări şi personaje fantastice), ba la suprafaţa manifestării, a fizionomiei şi epidermei, a formelor sau a veşmântului simplu al ţăranului, al minerului, a dezvăluirii materiei în intimitatea substanţei. Vida Gheza...
Faptul că scrie pe o fotografie „Now" sau „Here", nu e nici o invenţie
Întotdeauna spiritele discrete şi-au trădat în opera lor, fără voie, frumuseţea naturii proprii. Se poate afirma acelaşi lucru despre pictoriţa de origine venezuelană, Yasmina Moscovici, un artist plastic apreciat, care trăieşte nobil şi tăcut, parcă pe un preludiu de Bach, la marginea Cetăţii Domneşti. La fel de spectaculoasă şi dinamică se întoarce pe simezele Muzeului Municipal Curtea de Argeş, de această dată, într-o formă aproape academică, surprinzînd cu atît de frumos „cioplite" nuduri, într-un limbaj pictural desăvîrşit, care atrage spre arta sa ca o magie. Parcă dăruind pînzelor...
Skyfall
Mă uit adesea la programul filmelor care se difuzează pe piaţa românească. Sunt numai filme americane, cu premiere sincron. Adică tot ce se găseşte pe piaţa americană, tot ce se produce aici, se poate vedea şi la noi, la cinematografele din Bucureşti şi din ţară. Nu mai vorbesc de televiziuni, pline de filme americane non-stop. Nici în plin stalinism filmele ruseşti nu se bucurau de o asemenea răspândire şi comercializare, pentru simplul motiv că nu exista libertate şi, implicit, atâtea Mall-uri şi televiziuni. Nu existau deloc. Dar îndoctrinarea sovietică, timp de peste 50 de ani, prin film...
Galeria pictorilor valoroşi
Vestea morţii lui Sergiu Nicolaescu m-a uluit. El era „nemuritorul". De când am lucrat cu el ca producător delegat la filmul „Viraj periculos", Sergiu Nicolaescu tot murea şi invia, ca eroii din filmele sale poliţiste. Ţin minte că pleca din timpul filmărilor şi zicea că se duce până în Germania, dar revenea a doua zi şi continua filmările. În acest interval am aflat ca a fost la „Elias", unde a făcut o operaţie de hemoroizi. Şi timp de 30 de ani, cât l-am cunoscut îndeaproape, Nicolaescu se interna, se opera şi reînvia. El era mereu „Supravieţuitorul". Şi acum, de curând, alunecase pe...
Când beizadeaua Titus s-a dus la taică-său să i se plângă că întreaga Romă clonţăne pe seama taxelor puse de împărat pe closetele publice pentru scoaterea ţării din criză, Vespasian a luat un dinar şi i l-a băgat sub nas să se convingă cât de inodor era : „Non olet" – de unde a şi rămas până în ziua de azi zicătura „Banii n-au miros". Eu totuşi cred că tatăl vespasienelor va fi avut atunci nasul înfundat, pentru că, iată, la Slatina, când cu Zilele Eugen Ionescu de-am fost la inaugurarea noului centru cultural, a Teatrului şi a monumentului, mirosea, măre, mirosea a bani de trăznea. Şi nu e...
Miturile omenirii sunt un fel de istorie depozitată simbolic în straturi, scufundată în mâlul fertil al inconştientului colectiv, aşa cum defineşte Jung acest termen, mâl care însă ascunde nu numai miturile genezei omenirii şi a faptelor sale, ci mituri ale matricei simbolice ale substanţelor primordiale, aşa cum demonstrează întreaga aventură a alchimiei medievale. Miturile, de aceea, pot să exprime şi zeităţile unor arbori, a unor locuri, pietre, munţi etc. În acest context s-a născut în omenire, poate mai înainte, dar şi paralel cu epoca pietrei, o epocă a lemnului care a însoţit preistoria...
Cînd tot mai mulţi creatori contemporani, în încercarea de a concura „cultura" occidentală, îşi îndreaptă atenţia spre efecte şi mesaje şocante, Nicu Dumitrescu, un artist plastic ivit din nu ştiu ce buclă de Univers, fascinează lumea prin caligrafia şi forţa de impact a obiectelor-subiect. Compoziţiile domniei sale de mare virtuozitate sînt metafore nemişcate, sînt „vise sculptate în sticlă", după cum spunea Baudelaire. Pentru că artistul gîndeşte sticla poetic, esenţa emoţiei pe care o simţim în faţa lucrărilor de mare fineţe, este dată de saltul estetico-cognitiv în schimbare de perspectivă...
Este în plină desfăşurare evenimentul „Les films de Cannes à Bucarest", ediţia a treia. Când citiţi aceste rânduri, deja am vizionat o duzină din filme. Din capul locului o spun, valoarea filmelor prezentate în acest an la Tribeca Film Festival este cu mult peste cea a filmelor de la Cannes. T.F.F. este un festival dominat de filme experimentale. Şi ceea ce văd aici, în selecţia de la Bucureşti, imită filmele de la T.F.F., despre care am scris pe larg. De pildă, chiar filmul de gală, „7 Days in Havana", proiectat după o întârziere nepermisă, datorată unui scapete, deşi avea un microfon, este...
Scenograf la Teatrul de Stat din Reşiţa, preşedinte al U.A.P, filiala Reşiţa, artist plastic cu imaginaţie debordantă, pictor de şevalet, Ion Bobeică, reuşeşte să creeze în manieră personală, dintr-un firesc-nefiresc, o lume magnifică situată între curentele începutului de secol XX - expresionism, impresionism, cubism. „Teatrul este o lume şi lumea un teatru”, spunea Shakespeare, iar clasicul şi modernul din cele peste o sută de piese din repertoriul românesc şi universal, puse în scenă de maestrul Ion Bobeică, trimit în lucrările sale corespondenţe din lumea teatrului. Pe lîngă expoziţiile...
