Evaluare utilizator: 5 / 5

Filmul de artă este tot mai rar în această lume a consumismului, în care arta a șaptea este considerată cea mai rentabilă marfă. Iar pandemia a devenit o mană cerească pentru televiziuni, care au acum un cobai nesperat, milioane de oameni obligați la izolare. Și ce poate să facă omul în cușcă, departe de lume, decât să deschidă cutia magică. De unde se revarsă, pe sute de canale, cantități incredibile de marfă amestecată, de filme de duzină, reluate la infinit. Nimic nou. Sunt scoase de la naftalină toate vechiturile cinematogtrafice. Pentru industria cinematografică, pandemia este foarte...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Piesa „Eureka!” este titlul noului hit de pe Broadway -

„Indiggo Twins” au lansat noul lor videoclip „Eureka!”! din seria de pe Broadway, „Wicked Clone the Cinema Musical” - „Broadway World”. Un amestec unic de film și teatru muzical, o poveste despre darul inspirației care a trezit mii de inimi la „Davenport Theatre”, „Theatre of Actors american”, „The Black Box Theatre” din Live Nation, ajutându-i să-și găsească adevăratul scop în viață și să-și domine „clona rea”:

„« Eureka! » este dansul războinicilor și al înţelepţilor învingători, a celor care dansează și merg mai departe în ciuda...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Actorul irlandez Johnatan Rhys Meyers s-a impus defintiv cu rolul Henric al VIII-lea din serialul „Dianastia Tudorilor”, poate cel mai bun serial istoric creat vreodată. El face acolo un rol pentru eternitate, un model de tiran luminat, amestec de duritate și gingășie, de ură și iubire, de răzbunare și prietenie, de războinic și om de cultură, armonizând genial toate contrastele umane. Datorita unui geniu ca Michael Hirst, scenaristul și co-producătorul serialului, Dinastia Tudorilor este total reabilitată, inclusiv contestata Anne Boleyn, și iese în față ca perioada cea mai măreață a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

De 15 ore regina stă în picioare nemișcată și de trei săptămâni nu a mâncat nimic, spune o servitoare, când șeful guvernului, Robert Cecil, o întreabă cum se mai simte regina. El încearcă să-i vorbească, dar cu un gest scurt ea îl îndepărtează, apoi merge în dormitorul ei, se întinde pe pat și îi spune servitoarei, fato, cheamă un preot, fiindcă am decis să mor.

Acesta este sfârșitul celei mai strălucite femei a Angliei și a lumii, regina Elizabeth I, cel puțin după varianta pe care ne-o oferă regizorul Tom Hooper și scenaristul Nigel Williams în mini-serialul „Elizabeth I” (2005),  cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am cunoscut-o pe Uma Thurman tocmai în perioada când terminase prima serie la Kill Bill și când acest film avea un succes enorm, o impusese ca un mare star al Americii. O văzusem anterior în alte filme, în „Nimphomaniac”, „Bel Ami”, „The Producers”, „Pulp Fiction”, „Vatel”, „Dangerous Liaisons”, filme seducătoare, dar ce a făcut în „Kill Bill” era o mare surpriză.  De altfel, acest film era anunțat de Quentin Tarantino, regizorul filmului, în stilul atipic din „Pulp Fiction”, filmul său de debut, care a obținut Palme d’Or la Cannes, și unde Uma face  un rol incredibil, soția unui...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu o dată am scris despre vechiul cartier evreiesc din New York, zona Soho, pe care l-am străbătut de zeci de ori, mai ales de când am aflat că noii veniți, chinezii, își întind ocupația, altfel spus, de când Chinatown a invadat Soho. Cei care au citit corespondența mea de la New York, au aflat multe amănunte. Cartierul vechi avea viață. Acum au mai rămas doar câteva Sinagogi, care sunt părăsite, în ruine, o imagine despre care nu s-a făcut încă nici un film. Cum de evreii și-au părăsit cuibul, pe care l-au clădit cu sacrificii, începând cu primii emigranți evrei din Europa? Au vrut să...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Puține filme se pot lăuda ca „Chicago” (2002) cu 13 nominalizări Oscar, dintre care 6 câștigate. Poate fi pus alături de „Forrest Gump” (1994), care a avut însă 9 victorii din tot atâtea nominalizări, 13. Filme rarisime, mult iubite și aclamate. Acum vom vorbi despre „Chicago”, în regia lui Rob Marshall, un regizor-artist, mare creator de spectacole muzicale, un spirit de mare deschidere și cu mult umor. Filmele sale sunt antologice. Tot ce am văzut este memorabil, precum „Nine”, „Memoirs of a Geisha” (Memoriile unei gheişe), „Pirates of the Caribbean” (Piraţii din Caraibe) sau „Mary Poppins...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Unul dintre cei mai prolifici artiști ai lumii, dacă nu cel mai prolific, este spaniolul Pablo Picasso, care a realizat peste 5 000 de lucrări, de toate genurile, ulei, gravură, desene, sculptură, ceramică, instalații, și în toate a fost genial. Gândiți-vă că Brâncuși este autorul doar a 232 de lucrări, opera de maturitate (1911-1943) fiind considerată perfectă, desăvârșită. După „Țestoasa zburătoare”, din 1943, el n-a mai sculptat nimic până la moarte, datorită unei mari depresii în iubire, poate fiindcă nu se mai credea în stare să termine o lucrare, fiindcă pe unele le șlefuia câte 17...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Barcelona este unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. I-am cunoscut bine frumusețea, am vizitat orașul de câteva ori, admirâdu-i arta religioasă, superbele grădini, atmosfera marina și culturală, fantasticele muzee, fenomentala biblioteca a Cataloniei, bogăția creată de marii navigatori, un miracol al Spaniei și al lumii. Este orașul lui Antoni Gaudi, creatorul faimoasei biserici Sagrada Familia, este orașul lui Juan Miró și al lui Picasso. Nu departe, spre Costa Brava, este și muzeul Dali. Totul este magnific în acest oraș rafinat, așa cum l-a perceput și Woody Allen în filmul „Vicky...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Omisia filmului „Cloud Atlas” (Atlasul norilor - 2012) de la Premiile Oscar pe anul 2013 a fost o veste primită cu uimire și aspru criticată de toată lumea, poate pentru că filmul este o producție  Germania, țară unde a obținut toate premiile posibile ale Filmului german. Plus sute de alte primii, care îl fac poate unul dintre cele mai premiate filme din lume. Noi îl comentăm la categoria experiment, fiindcă nu-l putem trece cu vederea într-o istorie care nu este înrobită Premiilor Oscar, ba, pentru a simți mai bine pulsul filmului mondial, ținem seama și de ceea ce Academia a omis...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În serialul „The Tudors” (Dinastia Tudorilor), cel mai bun serial din câte există, care ne oferă revelația unui nou Shakespeare, scenaristul Michael Hirst, există un episod (Ep. 7, Sezon 1) dedicat molimei de pe timpul lui Henric al VIII-lea, o molimă numită „boala sudorii” sau „sudoarea englezească”, fiindcă se manifesta prin sudoare, la început, dureri stomacale, vomă, apoi prin slăbirea trupului și cădere. Ciudata boală își secera victimele rapid, în numai două săptămâni. Bolnavul simtea frisoane, amețeli, dureri de cap, de gât și junghiuri în tot corpul. După trei ore, se instala setea și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ne-au năpădit filmele cu viruși! Tot ce au prevăzut cineaștii S.F., se aplică acum la realitate. Ei au anticipat realitatea virotică, fiindcă ea a exista mereu, istoria omenirii e plină de epidemii și de lupta cu ele. S.F.-ul există în realitate. Iar viitorul... normal că este virotic și epidemic, fiindcă omul nu mai așteptă „mila” naturii sau a cerului, să-i mai trimită câte un virus, produce el în  laborator, umple lumea de viruși atomici și biologici. Iar omenirea, societatea, învață, trebuie să învețe, să trăiască în catastrofă, cum spunea Berdiaev, într-un mediu virotic, viața a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Chiar în Ziua de Paști, canalul „Paramount Channel” a programat filmul „Patimile lui Hristos” (2004) al lui Mel Gibson. Aș fi preferat altă versiune, cea a lui Pasolini, „Evanghelia după Matei” (1964), de pildă, care este o meditație mai apropiată de parabola christică, fiindcă versiunea lui Gibson este greu de admis, mai ales de către un spectator care e dus la biserică și obișnuit cu imaginea pacifistă, non-violentă, a lui Iisus. Fiindcă e limpede că nu știm cum a fost Iisus inițial, ca și viața lui, Evangheliile ne dau doar date nesigure. Peste o imagine originală, aproape necunoscută, s-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Inspirat intitulată „Poeme”, expoziţia artistei plastice Ionela Sandrina Mihuleac, recent vernisată la mai titrata Galerie de artă „Dana”, se adresează vizitatorilor şi iubitorilor de frumos,  cu o incitantă chemare poematică: „Aşează-te în palma mea:/ Peste abisuri te voi trece/ Cu uşurinţa zborului/ Şi linişte / Pe care lumea nu ţi-o poate da...”. Dând curs tentantei invitaţii lansate de autoare, privitorul care mă simt, fără a şovăi câtuşi de puţin, cuminte „m-am aşezat în palma” artistei şi am „plutit în zbor”, scrutându-i „abisurile” numeroaselor lucrări expuse la parterul şi etajul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Un film atipic pentru industria de film hollywodiană, departe de a fi comercial, dar având elemente de suspans S.F., este „Birdman: Or -The Unexpected Virtue of Ingnorance” (Omul-pasăre sau neașteptata virtute a ignoranței - 2014) realizat de regizorul mexican Alejandro González Iñárritu (n. 1963). Filmul are o prezentare succintă pe Internet: „Celebru odinioară pentru interpretarea unui popular supererou, actorul Riggan Thomson (Michael Keaton) vede cum dispare încet-încet din amintirile fanilor. Într-o încercare disperată de a reatrage atenția și de a simți, o dată în viață, că realizează...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La 19 februarie aniversăm 144 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși și România culturii (corect e România inculturii) se îndepărtează tot mai mult de adevăratul Brâncuși, de adevărul despre Brâncuși. Circul declanșat de ministrul culturii Bogdan Gheorghiu, care a ales o cântăreață să fie ambasadoarea acestui eveniment, să-i facă pe tineri să audă de Brâncuși, e cel mai mare semn de înstrăinare și amatorism. Este din nou folosit Brâncuși pentru a-i face reclamă unei cântărețe oarecare, așa cum mai an a procedat și Banca C.E.C. cu secvențe din filmul lui Brâncuși, de care s-a servit și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Deunăzi am putut vedea documentarul „Goulag - Une histoire soviétique”, producție franceză, realizat de Patrik Rotman, o amplă frescă a celui mai terorist (concentraționar) sistem din lume. Documentarul are trei părți, numite astfel: 1. Origines (1917-1933), 54 min.; 2. Prolifération (1934-1945), 57  min.; 3. Apogée et agonie (1945-1957), 58 min. Despre Gulag ne-a oferit o descriere monumentală Aleksandr Soljeniţîn, cu romanul Arhipelagul Gulag, în 3 volume. Numele acestui scriitor e sinonim cu ideea de gulag, a dezvăluirii crimelor gualgului sovietic. Am citit cartea lui cu sufletul la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am revăzut de câteva ori filmul lui Martin Scorsese „Aviatorul” (2004), inspirat de cazul faimosului magnat Howard Hughes, realizator de filme, constructor de avioane, mare bogătaș, și m-am mirat de fiecare dată cum de Leonardo DiCaprio nu a luat premiul Oscar! A fost doar nominalizat. Filmul a fost nominalizat la 11 categorii și a obținut doar 5 premii Oscar, pentru decor, costume, montaj, pentru Cate Blanchett, în rolul lui Catharine Hepburn, așa cum Kate Beckinsale o reînvie excelent pe Ava Gardner, dar nu a fost nici măcar nominalizată, și, mai ales, un meritat Oscar pentru imagine...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

După 22 de ani de experiență prin Galeriile americane, după și mai mulți prin galeriile din Anglia, Franța, Spania, Germania, Italia, Israel, Suedia și alte locuri faimoase prin calitatea și atenția acordată artei plastice, nu credeam că mai pot vedea în țara mea o expoziție ca „Reflecții” de la „U-Art Gallery” din București! Se tot spune că artiștii români circulă, sunt în pas cu arta lumii, dar atunci de unde acea îngrămădire de kitsch-uri în spațiul de la etajul 7 al acestei galerii aflate pe bulevardul Iancu de Hunedoara? Mi-e greu să cred că cei 12 expozanți au expus ceea ce ei sunt și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

- În atenția ministrului culturii -

România este o țară a cântecului. Pledoaria mea pentru o secțiune nouă în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, dedicată Predaniei muzicale, tradiției folclorice, este puternic susținută, la modul realizării supreme, de prestația Orchestrei Simfonice „București”, dirijor Andrei Tudor, la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. Concertul oferit de ea s-a numit „Silent Night”.

Chiar în Ajunul Crăciunului, această orchestră, susținută și de alte forțe muzicale, precum Big-Band-ul „Radio”, Grupul vocal „Acapella”, Corul de copii „Sunetul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Concertele de la Târgul Crăciunului s-au întețit în ultima săptămână și ne-au fost anunțate ca fiind opera unor monștri sacri. Veniți, veți auzi ce n-ați mai văzut!, ne tot chema o lătăreață blondă, care vorbește mai mult decât se cântă. Sigur că m-am dus. Nu puteam să pierd un asemenea prilej. Da, am văzut și monștri sacri, după nume, ca Irina Loghin, Fuego, Ștefan Bănică, Ozana Barabancea, Horia Brenciu sau Ovidiu Komornyk, dar ce am ascultat, a fost cam acru. La capitolul „ușoară”, Monștri-s acri. Am avut sentimentul că suntem invadați cu umpluturi. Poate n-ați auzit de „Provincialii”, să...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Festivalul de muzică tradițională și ușoară din acest an de la Tîrgul de Crăciun a marcat un moment de cotitură, de parcă cei care l-au organizat ne-au citit criticile anterioare, de la celelalte ediții. Adică nu a mai existat acea sufocantă imitare a cântecelor și colindelor străine, acea goană nebună și de neînțeles după jazz, după a-i imita pe Frank Sinatra și Ela Fritzgerald, după a prelucra tot ce-i românesc pe ritmuri de jazz, rap și R&B. Parcă soliștilor le era rușine să prezinte un repertoriu românesc! Era un Târg de Crăciun americanizat. Nu exista trupă să nu imite șlagăre americane...

Citeşte articol complet...

Sfârşitul vacanţei Galeriei ieşene de artă „Dana”, prelungită cu mult peste sezonul estival, avea să recompenseze în chip grăitor nerăbdarea statornicilor vizitatori pasionaţi de artă prin reluarea găzduirii pe simezele ei a unei noi şi prestigioase expoziţii cu ştaif artistic a maestrului Sorin Ilfoveanu, un nume de referinţă în arta contemporană românească şi internaţională.  Afişul expoziţiei personale, ce reia una dintre ipostazele edificatoare ale operei autorului, avea să atragă curiozitatea şi interesul avizatului public ieşean în materie de artă, de la maeştri consacraţi la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am dorit mult să văd filmul „Kyra Kyralina” (2014) al lui Dan Pița, să-l includ în ultimul meu volum despre film, carte de curând lansată. Filmul românesc nu există pe piață, el este inexistent la acest capitol. Unde să-l văd? Fiindcă, evident, mi-l imaginam un film erotic, un film de dragoste, după titlu, după sursă și după dorința veche a regizorului de a face așa ceva, încă de când lucram la Casele de filme. Mi-l imaginam rupt nu din Groapa de acasă, nici din ecranizarea lui Pintilie după „D’ale Carnavalului”, nici din „Palilula” lui Purcărete, ci din „Pride and prejudice” al lui Jane...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Istoria omenirii a generat două lumi distincte, lumea în care trăim și lumea în care am vrea să trăim. Filmul este arta care reflectă cel mai pregnant și abuziv această idee. Lumea în care am vrea să trăim are ca suport utopia biblică sau utopiile renascentiste și comuniste. Occidentalii au produs o cantitate imensă de filme utopice religioase, iar utopia comunistă e cel mai bine reprezentată de cinemtografia sovietică și a fostele țări socialiste. Dar asupra lor, americanii au venit cu un bombardament dystopic, care a instautrat domnia unui apocalips al filmului S.F.

Un film despre o lume...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Frankfurt am Main este cel mai liberal oraș din Germania, așa spun localnicii, fiindcă ar avea cel mai mare număr de străini. Oricum, o plimbare sau mai multe prin Frankfurt, câte am făcut eu, mi-au dat senzația că sunt la New York, prin atmosfera stradală, o invazie de străini, un amestec de graiuri, ca și o libertate de mișcare și comunicare. Iar germanii erau... americani. Toți știu limba engleză și au pe chip inconfundabilul Smile. Arabi imens de mulți, tot felul de colorați (nu negri!), ca parabolanii din „Agora”, îți doreai să vezi și niște albi dolofani, cu cârnați și halbe în mâini...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

S-a încheiat și a 24-a ediție a Festivalului „George Enescu”, la fel de bună ca și precedenta, din punct de vedere al aspectului pro domo, al faptului că s-au cântat 35 de piese semnate de George Enescu. Într-adevăr, acum putem vorbi pe deplin de Festivalul „Enescu”, în sensul că este respecat cel care îi dă numele. Fiecare orchestră participantă a prezentat câte o piesă de Enescu. La fel în recitaluri. Și nu e firesc? Firesc era când i se cântau 5-6 lucrări? La Festivalul „Ceaikovski” nu se cântă continuu Ceaikovski? La Festivalul „Mozart”, se cântă numai Mahler? Așa ceva nu am înțeles de ce...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Când m-am apropiat de clădirea unde știam că era fostul Teatru Giulești, am văzut scris pe frontispiciul ei cu litere de-o șchioapă: „Opera comică pentru copii”, dar nu știu de ce am citit „Opera cosmică pentru copii”, poate fiindcă așa îmi imaginez eu viitorul, visez ca viața și educația copiilor români să aibă un zbor cosmic! Am venit aici fiindcă, în cadrul Festivalului „George Enescu”, a fost programat să prezint copiilor filmul „George Enescu - Alesul lui Dumnezeu”. La sfârșitul proiecției, am salutat gazdele și le-am felictat pentru ceea ce am văzut aici. Purtam pe umeri un maraton...

Citeşte articol complet...

Iată o întrebare care mă obsedează, fiindcă nu am încă un răspuns clar, observațiile mele oscilează de la un concert la altul. Deocamdată pot să spun că, față de edițiile trecute, acum există o afluență copleșitoare, ba chiar o invazie, o participare în trombă și în ropot, la această ediție sălile sunt arhipline, iar aplauzele sunt peste limite, toți interpreții sunt aduși la bis de două-trei ori. În unele cazuri, aclamațiile sunt atât de mari, darurile florale atât de multe, încât cu greu pot uita ariștii străini că au fost la București, dar și spectatorii din afara țării, de regulă fani ai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La New York, la Carnegie Hall, am ascultat pentru prima oară opera „Castelul Prințului Barbă-Albastră” de Béla Bartók sub formă de concert, în interpretarea lui The Philadelphia Orchestra, considerată cartea de vizită numărul 1 a simfonismului american, avându-l la pupitru pe Yannick Nézet-Séguin, un fenomen, cel despre care se spune că a creat un nou sunet.  Și acestor formidabili muzicieni li s-au adăugat, ca soliști, mezzo-soprana Michelle DeYoung și basul John Relyea, alți doi valoroși artiști, care au interpretat personajele principale, prințul Barbă-Albastră și Judith, soția sa...

Citeşte articol complet...