Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

SufismFaimoasele cuvinte cu care Dante Alighieri își începe Divina Comedie „Nel mezzo del cammin di nostra vita" se potrivesc și artistei italiene Maïmouna Guerresi, despre care voi vorbi, întrucât, chiar dacă ea nu se mai află la mijlocul drumului vieții (n.1951), personajele pe care artista le creează au o linie mediană ce le marchează ființa. Este o linie albă, care le străbate fața, iar Maïmouna mi-a explicat că acestă linie simbolizează puritatea ființei. Când omul a atins echilibrul perfect, se instaurează în el această linie a vieții, care este o linie spirituală, ce se continuă și în...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Grid ModorceaArta în care trăirea artistului atinge cel mai frecvent un apogeu paroxistic este muzica. Paroxismul este ca stacheta la înălțime pentru un atlet. Desigur, toate artele spectacolului se manifestă în expresii paroxistice, baletul, opera, teatrul și tot ce însemană show. Unii actori intră atât de intens în pielea unor personaje tragice încât fie mor pe scenă, fie își revin cu greu, ca dintr-o lungă convalescență. Muzica, în sine, este o artă paroxistică, iar când se arată, când îmbracă haine de sărbătoare, cum apare Zamfir în costumele sale de scenă, scoase parcă din garderoba lui Molière, când...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Armory Show 2016Nivelul la care a ajuns lumea, America, dar și planeta, se reflectă ideal într-un mare târg de artă. Fiindcă aici arta plastică își dovedește forța limbajului universal, granițile fiind abolite prin însăși natura artei picurale sau sculpturale, care se exprimă liber, având particularitățile de rigoare. Evident, specificiul național nu este abolit, dar amprenta generală e un factor comun, spiritual, întrucât există tentația concurenței, prin materiale foarte diverse. Desigur, calitatea materialelor este cea care face diferența. Fapt care se vede în mod copleșitor la târgul de artă „Armory...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Robert de NiroSă vedeţi neapărat un film în care Robert de Niro joacă rolul unui homeless scriitor excentric, Jonathan Flynn, atât de excentric încât nu avea unde să doarmă, dormea pe stradă, în diferite adăposturi ale homeless-ilor, până îl întâlneşte fiul său, care se ocupa tocmai de problemele homeless-ilor şi îi dă un adăpost mai ca lumea. Acţiunea se petrece la Boston, un oraş fascinant, strălucitor, dar modalitatea de filmare creează o atmosferă de clarobscuritate, lugubră, spaţiile sunt adesea închise, în ceaţă. Poate şi fiindcă Nick lucrează pentru oamenii străzii, să le găsească adăposturi. În...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Arta NYDupă Premiile Oscar, la New York, începul primărverii coincide cu două mari evenimente artistice americane și mondiale: „ADDA" și „Armory Show", care se desfășoară în paralel. Mă voi ocupa, separat, de amândouă. Nu mă îndoiesc că artiștii români sau pasionații de artă care ne urmăresc, au de câțiva ani fișele acestor evenimente. Primul, care are loc în faimoasa locație istorică Park Avenue Armory, colț cu 67 St., se mai numește „The Art Show" și este organizat de Art Dealers Association of America. Altfel spus, vânzătorii de frumos, negustorii de artă, oamenii de afaceri din domeniul plastic...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Edward Tyler Nahem GalleryPe o vreme capricioasă, rafale de ploaie cu vânt turbat, rostogolind umbrlele pe Fifth Avenue ca ciulinii lui Panait Istrate, galeriile de lux sunt adăposturi sigure pentru a ieşi din timp. Astfel, la „Edward Tyler Nahem Gallery" intri direct într-un muzeu al Piraţilor din Caraibe. Artistul scoţian Hew Locke (n. 1959), crescut şi educat în Guyana colonială, care şi-a numit expoziţia „The Wine Dark Sea", un mare pasionat de călătorii marine în jurul pământului, expune 31 de corăbii cu pânze, toate ancorate în mijlocul sălii, de parcă ar fi fluturi plutitori. Oricând te aştepţi să apară Jack...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Grammy 2016, art-emisFaţă de alte ediţii, gala din acest an a Premiilor „Grammy" a fost o mare sărbătoare a muzicii adevărate, din care au lipsit teribilismele, puştismele, aspectele cu totul secundare sau superficiale, cu un cuvânt, experimentele gustate de un public foarte restrâns. Experimentele sunt necesare, ele fac progresul muzicii, dar la o gală a valorilor muzicale, încununate cu „Grammy", echivalentul „Oscar"ului în muzică, ele trebuie lăsate acasă sau folosite până aici, iar aici, la gală, să apară doar lucrurile împlinite. Din acest punct de vedere, aş spune ca am asistat la o ceremonie clasică, în...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Aşa cum am arătat în „Comedia sofisticată", încă de la debutul său cu „The Parent Trap" (1998), tradus „Capcană pentru părinţi", Nancy The Parent TrapMeyers dovedeşte că ştie să meargă la ţintă. Şi impactul este colosal. Aş spune că filmul este gândit chiar pentru un fenomen actoricesc: Lindsay Lohan. Ea este minunea minunilor, chiar un copil minune, precum odinioară Shirley Temple şi mai apoi Natalie Portman. Însă Meyers a atacat o temă greu de abordat, povestea a două fetiţe gemene, jucate de Lohan. „The Parent Trap" este inspirat de un roman clasic al prolificului scriitor german Erich Kästner, care a...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Nancy Meyers, art-emisÎn sarabanda vulgarităţilor transmise non-stop de posturile TV ale României, culminând cu sinistra ţiganiadă de sărbători, de parcă România s-a înecat la mal, aşa cum o visează cei ca Adrian Sârbu aflaţi în topul pe care l-am numit „aura vulgaritas", am revăzut două filme aflate la cealaltă extremă, adică normale, umane, bazate pe iubire, ale regizoarei Nancy Meyers (n. 1949, Philadelphia), considerată în America o revelaţie, o portavoce a avangardismului feminin, impus prin talentul unor condeie care îşi trag seva din marea tradiţie engleză, a unor scriitoare reper, de la Jane Austen la J.K...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Revelion TvPentru o nouă televiziune naţională

Trăim sfârşitul epocii Kali Yuga, epoca întunecoasă sau proletară a omenirii, o epocă satanică, încălecată de tot felul de monştri. După ea, va începe o altă epocă, va fi o renaştere, o reîntoarcere, pe alte trepte, la Epoca de Aur a omenirii. Dar până atunci ne pregătim de apocalipsă. Peste tot se vede mărşăluirea răului. Dacă cineva se mai îndoieşte de acest lucru, să vină să trăiască în România, să privească la focarul de incultură, de prostie, de vulgaritate care sunt televiziunile ei. Şi e suficient să vadă emisiunile de Revelion şi s-a lămurit...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Festival Enescu 2015 - Incoronarea Popeei, art-emisCompozitorul italian Claudio Monteverdi (1567-1643) este considerat părintele operei, el fiind însă mai cunoscut ca autor de madrigale - însuşi Corul „Madrigal" i-a cântat o piesă în seara de deschidere a ediţiei 2015 a Festivalului -, dat fiind că din cele 18 opere pe care le-a scris, s-au păstrat doar trei, „Orfeu", „Întorcerea lui Ulise" şi „Încoronarea Popeei", considerată ce mai valoroasă. Ultimele două ne-au fost prezentate în cadrul secţiunii Încoronarea PopeeiConcertele de la miezul nopţii" de către celebra formaţie engleză „The Academy of Ancient Music", dirijată de Richard Egarr...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

George Enescu - Isis-art-emisFrumoasă surpriză ne-a făcut Bayerische Staatsoper, orchestra bavareză, care a deschis seria celor două concerte cu poemul simfonic „Isis" (1923) de George Enescu, un poem neterminat, orchestrat de Pascal Bentoiu, care a avut în pauza concertului şi lansarea unei cărţi de căpătâi, „Breviar enescian", un adevărat manual pentru cei care vor să se iniţieze în muzica enesciană. Există în această carte dosarul tuturor lucrărilor lui Enescu, mai puţin simfoniile, pentru că autorul le-a prezentat anterior într-un volum masiv, de sine stătător, tradus şi în engleză. Aşa cum spunea şi Dan Dediu, acest...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

International Center of PhotographyAm vizitat de mai multe ori Internaţional Center of Photography (I.C.Ph.), fondat de Cornell Capa (1918-2008), în memoria fratelui sau Robert Capa, unul dintre cei mai mari fotografi ai timpului sau, reporter de război, mort în timpul unei misiuni (a călcat pe o mină) în Indochina. Puterea şi importanţa acestui Centru a impus înfiinţarea unei şcoli, „School of the Internaţional Center of Photography". Invitaţia de a vizită această şcoală a fost o şansă extraordinară! Pe o vreme superbă, am trecut prin Central Park, apoi am mers pe cea mai frumoasă arteră a New York-ului, Avenue of the...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Festival George Enescu-2015Orchestra „Staatskapelle Dresden", dirijor Christian Thielemann, a avut un program eminamente german, Beethoven, Bruckner, Strauss. Este una din cele mai vechi orchestre din lume, fondată în 1548 de un prinţ saxon, dar în repertoriul său nu se află nici o lucrare românească. Excepţie a făcut de data aceasta Enescu, cu Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste op. 33 în Mi Major, care a fost interpretată însă nu de Staatskapelle, ci de Ansamblul de cameră al Capelei din Dresda, cu alt dirijor decât cel anunţat în program, Johannes Wulff-Woesten. A fost o excepţie, desigur, aşa cum este...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Festival George Enescu-2015Deşi preşedintele onorific al Festivalului „George Enescu", vienezul Ioan Holender, e la toartă, cum se pune, cu muzicienii germani, totuşi până acum nu a reuşit să convingă faimoasa orchestră „Berliner Philharmoniker" să vină la Bucureşti. Şi reuşeşte acum, când pleacă. De ce pleacă? A spus-o pubic fanul său declarat, muzicologul Viorel Cosma, motivând de ce preşedintele nu i-a onorat lansarea cărţii sale despre Ateneu: fiindcă nu mai poate, cică, să fie directorul unui Festival care nu are o sală de concerte pentru marile orchestre, fiindcă Sala Palatului e pentru şedinţele P.C.R. Adică a...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Hernan-Ricaldoni, art emisPampa, în viziunea fantomatică a unui artist din Buenos Aires

După cum se ştie, pampa este celebra câmpie argentiniană, cum ar fi Bărăganul nostru. Numai că este o câmpie luxuriantă, plină de mister, de simboluri şi mitologii. Oricât a încercat Panait Istrati, cu talentul lui, din Bărăgan nu au ieşit decât ciulini. Dar pampa este un ocean de iarbă înalta şi se identifica până la un punct cu mitologia argentiniană. Această vastă câmpie, asemănătoare cu preeria nord-americană, cu savană africană sau cu stepă asiatică, este situată în America de Sud şi se întinde pe teritoriul statelor...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Martin Scorsese - The Aviator, art-emismagnatul excentricNu e prima dată când sunt uimit de ceea ce lasă în urmă să Martin Scorsese. Este unul dintre cei mai mari regizori americani, dar cunoscut mai mult prin filmele sale despre mafia, adevărate repere în studiul acestei teme. Însă ceea ce mă cucerește pe mine la acest regizor este aplicația să spre istoria filmului, implicit spre inovațiile tehnice, miraculoase, realizând două capodopere, două modele pentru ceea ce înseamnă revoluție artistică și tehnică. Așa este Hugo (2011), în care ne prezintă istoria filmului din perspectivă lui Georges Méliès, cel care a inventat regia de...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

The Tempest„Shakespeare în the Park"

Se află în plină derulare cel mai mare eveniment teatral al verii, numit „Shakespeare în the Park", fiindcă seară de seară, în Central Park, la teatrul în aer liber de aici - The Public Theater - are loc câte un spectacol după o piesă de Shakespeare. Anul acesta, publicul american și cel de pretutindeni au parte de două montări: „The Tempest" și „Cymbeline". Alegeri ideale, feerii, a căror poveste se derulează în pădure, exact mediul în care este plasat acest teatru estival. Prima montare e programată să aibă 33 de reprezentații, apoi urmează „Cymbeline", până la...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Korean Cultural ServiceUn eveniment deosebit care trebuie obligatoriu consemnat este expoziția „Weaving Time" de la Korean Cultural Service, care a organizat un eveniment unicat, al artiștilor coreeni care trăiesc în America. Lucrările expuse de cei 46 de artiști fac parte din Arhivă Artiștilor Coreeni din America. Iată o idee care a prins viață la coreeni, nu la români, deși au trecut mulți ani de când am propus Institutului Cultural Român din New York să organizeze o expoziție cu lucrări ale unor artiști români din America. Nici o inițiativă din afară, liberă, necomandata, nu a prins viață la osificatul I.C.R...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Spring Masters, New York - art emisÎn aceste zile se desfășoară cel mai insolit eveniment artistic american și mondial numit „Spring Masters”. E un târg tânăr, aflat la a două ediție, dar organizartorii îl consideră un târg radical și diferit („radical and different fair event”) față de toate celelalte târguri de artă care se desfășoară în America și în special aici, în celebra locație „Park Avenue Armory”. Am văzut sute, poate mii de expoziții, am participat la fel de fel de evenimente artistice, nu credeam că mă mai poate uimi ceva. Și totuși am fost uimit de acest eveniment. Numai inocența poate luă pulsul exact al unui...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

ChakraDupă deziluziile semnalate anterior în expoziţile doldora de forme desacralizate, am descoperit ceva care mi-a mers la suflet. În același timp cu dezmățul de la Bernarducci, la Mckee Gallery, de pe Fifth Avenue, se desfășura ceva opus, într-o atmosferă de liniște, de meditație, ceva de referință, care vine dintr-o tradiție sacră a omenirii, a lumii de dincolo de consumism. E vorba de expoziția lui Daisy Youngblood, o sculptoriță ce vine din New Mexico, ea fiind născută în Carolina de Nord, în Asheville, în anul 1945. Și-a numit simplu expoziția: „Ten Years 2006-2015”, fiind însoțită de un...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Grid Modorcea, art-emisÎntâlnesc tot mai mulți artiști care sunt de acord cu observația mea că tendința Pop Art impusă de Andy Warhol et co este o înfundătură. Ba, recent, am întâlnit o sculptoriță, pe nume Daisy Youngblood, care spunea că este o rușine pentru America să defileze cu Campbellas Soup drept model de frondă a artei, să fie considerat de unii, în batjocură, desigur, Mona Lisa a Americii. E timpul că să înceteze această joacă și artiștii să se pună serios pe treabă! Sigur, ușor de spus. Dar handicapul e mare, foarte mare, deoarece această tendința a artei se suprapune peste ideea de consumism. Și de...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Sandra Gering GalleryDeunăzi, la „Sandra Gering Gallery”, am trăit un moment de neuitat: eram trei oameni care comentam expoziţia curentă: un critic american de 90 de ani, foarte curtat, un pictor din Brooklyn de 80 de ani, foarte viguros, şi eu, un european de 70 de ani (şi ceva). Primul era total revoltat pe faptul că arta americană stă cu faţa spre trecut, că e foarte influenţată de arta europeană, care o trage înapoi; eu susţineam, dimpotrivă, că arta americană sta mai mult cu faţa spre viitor şi ofeream exemple de la târgul „Armory Show”, dominat de expoziţii în care baza nu o mai constituie linia şi...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Iuliana PopescuIdentificasem în poezia din ultimii ani a Iulianei Popescu o aplecare spre meditația cristică („Iisus/ mai murmură  pe/ Crucea de lumină și/ poate că ne vom opri o clipă/ să Îl ascultăm și să ne oglindim/ în lacrima înaltă, în timp ce vom / pluti cu brațele deschise/ pe sub Cerurile oarbe…” Trăirea lirică nu se desfășura însă, ca în nenumărate alte cazuri din poezia românească de azi în zona invocației divine ci în aceea a frământărilor interioare: „precum odinioară/ stâlpnicii, aștepți singurătatea în/ casa înălțată pe trunchiul de mesteacăn/ alb și-nvăluit în șuieratul păsării cu/ pene...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Artmark-doliu-PatapieviciPrimesc o veste de doliu din România: după moartea actorilor George Motoi și Sebi Ștefănescu, se anunța moartea casei de licitație „Artmark”, unul dintre locurile încă nepolitizate, aflate pe mâna oamenilor de afaceri, care, pas cu pas, au făcut lucruri bune în acest domeniu al artei, care era gol, lipsit de suport negustoresc, fiindcă marea criză a artei în România se datorează lipsei de colecționari autentici și de sprijin al lor prin instituții specializate. În doar şase ani de existență, grupul „Artmark” a căpătat personalitate pe piața de artă din România, a primit și recunoașterea...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Aferim-film-anticreştinCitesc siderat in presa română ca filmul „Aferim!” e o capodoperă. O capodoperă care face praf ortodoxia română! Aşa cum o facea si alta capodopera, „Dupa dealuri!" Ce sa mai spun de modestia încifrată „4, 3, 2”, o supercapodoperă! Ba cineva o numea recent „capodoperă cu scenariul furat”! Dar scenariul nu face parte din capodoperă? Dacă e furat, însemană ca opera nu e perfectă, că nu poate fi capodoperă. Sigur, de unde morală, virtute, când e vorba de bravii contemporani ai filmului românesc?!

„« Aferim! », o « capodoperă mişto »”!

Dar ce nu e capodoperă în ograda noului val? ...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Art Gallery, art-emisVernisajele nu țin seamă de iarnă, de frig. Ele se desfășoară vertiginos, în ciudă gerului. Oamenii se adună în sutele de galerii ale New York-ului parcă să se încălzească, să uite de lungă vreme friguroasă. Și exact pe 1 martie a nins cum trebuia să ningă de Crăciun, ore întregi, până tot New York-ul a fost acoperit de un covor alb, iar a două zi, Central Park era cel mai vizitat loc de pe pământ datorită frumnuseţii lui hibernale. Chiar și noaptea arată divin. S-a întâmplat să fie o noapte călduroasă, pe un cer senin, brăzdat de stele şi de miile de ferestre luminate de la zgârie-norii din...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

TES-Mazl-tovÎn cadrul Festivalului Naţional de Teatru (F.N.T.) a fost programat şi spectacolul „Mazl-Tov and justice for all!” de la Teatrul Evreiesc de Stat (T.E.S.), numit odinioară „Baraşeum”[1], unde, ori de câte ori am mers, mă întâmpina figura surâzătoare a lui Harry Eliad. Acum Harry Eliad nu mai e, în schimb te întâmpină Annie Mary. Cine e Annie Mary? O plasatoare care se dă şefă, altfel nu mi-ar fi răspuns cu obrăznicie când i-am arătat ceasul: „Dacă nu vă convine, puteţi să plecaţi!” Adică eu îi arătam că ora de începere a spectacolului a trecut de mult, spectatorii stăteau ca o trurmă de oi în...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

RinoceriiTrăim în ţara experimentelor de tot soiul, în care supremul experiment este dezumanizarea

Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 24, şi-a închis porţile la Craiova, cu spectacolul „Rinocerii”, în viziunea cunoscutului regizor american experimentalist Robert Wilson. În procesul de americanizare a României intră şi teatrul. Un actor al teatrului craiovean îmi spunea că directorul Mircea Cornişteanu a fost trimis în America să caute regizori dispuşi să monteze în România. Evident, pe bani grei. Şi a găsit. Şi nu pe oricine, ci pe Peter Schneider, cunoscut producător şi director al Studioului...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Concurs George Enescu, 2014Şi Concursul „George Enescu”, şi Festivalul Orchestrelor Radio, desfăşurate în paralel - în cele mai importante momente, datorită unei proaste organizări, s-au suprapus -, au fost dominate de piese romantice sau având atingere profundă cu romantismul. Deşi tineri şi foarte tineri, concurenţii de la secţiunile vioară, violoncel şi pian au ales să cânte piese de Ceaikovski, Sibelius, Dvorak, Beethoven, Brahms, dar şi Prokofiev, Liszt, Chopin, Rahmaninov sau alţi clasici ai romantismului. Se pare că romantismul este un curent aflat în natura fiinţei umane. Şi nu este exagerat ca el să fie...

ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

Academia Romana
AOSR
Arhiepiscopia Ramnicului
Boromir
Ziarul Natiunea
Clipa.com
Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania
Diana
Ziaristi Online
Grand Hotel Sofianu
UAP Valcea
Editura Fortuna
Muzeul de Arta Craiova

Please publish modules in offcanvas position.