Dacă istoria filmului mondial este o continuă agresiune a filmului american faţă de toate celelalte şcoli de film ale lumii, reciproca e mai puţin vizibilă, adică filmul american nu a fost influenţat aproape de nici o mişcare cinematografică străină. Rare au fost cazurile de influenţă, iar ele au venit in special din direcţia filmului japonez, filmului asiatic în general, mai ales când e vorba de genul acţiune. Din Europa, a făcut excepţie şcoala engleză, dar producţia britanică este asimilată firesc, ca frate de sânge, de filmul american. Şi invers. Cazul etalon se numeşte Stanley Kubrick...
O simptomatică direcție din consumerism, un curent ce face parte din media culture, este formula imitației operelor clasice, operelor celebre. Punctele de reper ale istoriei artei, marile tablouri, sunt imitate, aduse în actualitate prin tehnici moderne, computerizate. Aproape toate marile galerii de lux ale New York-ului, cum sunt cele de la 57 St., expun lucrări ale unor artiști-meșteșugari, care reușesc performanțe deosebite, mai ales prin arta fotografică, revizualizându-i pe claisci. Nu o dată am scris despre performanțele de la galeriile din zonă, cum ar fi Stux si Cavalier, ale...
După spumoasa comedie „Much Ado about Nothing”, comentată anterior, normal, urmează o tragedie. Așa cum însuși Shakespeare își alterna piesele. Și așa și este. Al doilea spectacol al verii la „Shakespeare in the Park” este după piesa „King Lear”, în regia maestrului Daniel Sullivan, care începe cu o scenă ce nu există în Shakespeare: ca într-un ritual, pe podeaua goală este pus un vas, se toarnă apă în el cu o cană de metal, apoi vine un personaj cu înfățișarea lui Iisus Hristos, având pe cap o coroană de spini, care, cu un mănunchi de busuioc (sfeștoc), sfințește apa, o preface în agheazmă...
Când erau în primii ani ai mariajului, Tom Cruise și Nicole Kidman au jucat în filmul „Far and Away” (1992), realizat de Ron Haward, un regizor de top, care a marcat istoria filmului american cu realizari de succes („The Da Vinci Code”, „Nixon”, „A Beautifull Mind”, „Angels & Demons”, „Apollo 13”), dar mai întâi s-a impus ca actor, jucând în peste 80 de filme! Deși realizează roluri de antologie, mai ales Tom Cruise, totuși cei doi actori nici măcar nu au fost nominalizați la Oscar. De altfel, Tom Cruise e sigurul mare actor american care nu a obținut niciodată un permiu Oscar! Oscarioții au...
Înainte de începerea spectacolului „Much Ado about Nothin”g, cu care a debutat în acest an Festivalul „Shakespeare in the Park”, în regia veteranului Jack O’Brien, spectatorii spuneau că în seara respectivă va juca și Kenneth Branagh în rolul lui Benedick, că e așteptat să vină, fiindcă el jucase acest rol în ecranizarea pe care a făcut-o în anul 1993, cu o distribuție fenomenală, care îi include și pe actorii Emma Thomson, Denzel Washington, Keanu Reeves. Dar n-a venit, fiindcă el juca în propriul spectacol, „Macbeth”, la sala Park Avenue Armory, o montare colosală, cu reconstituirea unei...
Din nou „Stux Gallery”, galeria românului Ștefan Stux, la noua sa locație de pe 57 St., ne face surpriza prezentării unor lucrări originale ale unor artiști consacrați, cultivați de-a lungul anilor de această galerie. De data aceasta, expoziția are titlul Burning Bright: Tiger, tiger, inspirat de un vers al poetului William Blake: „Tiger, tiger, burning bright/ In the forests of the night,/ What immortal hand or eye/ Could frame thy fearful symmetry?” (Tigru, tigru, arde luminos/ În pădurile nopții,/ Ce mână sau ochi nemuritor/ Ar putea încadra simetrica ta frică?). De fapt, titlul este...
Oriunde m-au dus pasii, in marile muzee ale lumii, m-am intalnit cu panzele lui Paul Gauguin. Aici, la New York, tablouri semnate de Gauguin găseşti peste tot în marile muzee, la Metropolitan, la Guggenheim sau la MoMA. În general, picturi, reprezentând femei din Tahiti. Se ştie că pictorul a trăit ultimii 12 ani din viaţă pe aceste indepărtate insule din Pacific, colonizate de Franţa, care le-a impus şi limba oficială. Toate tablourile tahitiene trezesc în privitor nedumeriri, întrebări, uneori o admiraţie specifică operelor purtătoare de mister. Un mister de nedezlegat însă, fiindcă sunt...
Scenariul de film scris nu pentru a place ci pentru a zgudui, pentru a prinde de umeri şi zg
Un savant american a demonstrat ca evoluţia umană a încetat întrucat a dispărut selecţia naturală. Progresele fantastice ale medicinei, ale ştiinţei în general, fac ca oamenii să trăiască mai mult şi mai egal decât dacă ar trăi în condiţii naturale. Lumea e tot mai dependentă de medicamente şi alte binefaceri ale civilizaţiei, care conduc la o rezistenţă tot mai mare, dar artificială, a omului în faţa naturii. Aceasta idee nu este însa aplicabilă la artă. S-a desfăşurat, la New York, un mare evenimnt, „Asia Week”, săptămâna artei asiatice, sărbătorită de mai multe galerii şi muzee. Cea mai...
Americanii au o traditie colosala in arta fotografiei. Ea este, as putea spune, cu un pas inaintea filmului. Toate inovatiile in film vin de la arta fotografiei. Iar marii cineasti au fost intai fotografi, precum Victor Fleming. Dar si Martin Scorsese in Hugo (2011) a dovedit ca stapaneste acest subtil secret dintre fotografie si film. Dominante in galeriile newyorkeze sunt expozitile fotografice. Dar si marele Metropolitan Museum of Art organizeaza constant expozitii ale unor mari fotografi, muzeul detinand colectii imporante, cum este colectia Alfred Stieglitz. Iar in aceste zile a dedicat...
) si Binelala de la Whitney Museum sunt de elita. Replica la aceste manifestari vine de la Foundain Art Fair si Outsider Art Fair, doua targuri de arta kitsch, accesibile oricui, in special amatorilor. Deja la Foundain Art Fair au invadat asiaticii, aproape ca este un targ al lor. Dar in loc sa vedem arta asiatica, se petrece un fenomen de imitare a artei americane, de pilda, desene kitsch reprezentand vedete, de la Marilyn Monroe la Arnorld Schwarzenegger. Outisader Art...
Vă propun sa evadăm din subteran. Mă refer la realitatea din România. De câte ori citesc site-urile din ţară, mă indispun. Nu le mai citi!, mi-a spus o voce străină, care nu înţelege că acest lucru e greu, dacă nu imposibil, fiindcă nu te poţi rupe de rădăcini. Te rupi o vreme, dar mereu revii la ele. Şi mă întristez când dau peste mereu aceleaşi veşti rele, peste aceleaşi personaje nesătule, care au transformat scena politică, nu în mijloc de armonie, de model pentru oameni, de binefacere pentru ţară, ci în lupte de circ politic, pentru furtişaguri, pentru posturi vremelnice, în carnaval...
Este un entuziasm general în România în materie de audienţă privind ultimul film al lui Marin Scorsese „The Wolf of Wall Street” (Lupul de pe Wall Street) -2013, care a depăşit în câteva zile numărul fatidic de o sută de mii de spectatori, dat fiind că românii nu merg nici la filmele americane, deşi au vrut să le vadă, nu clandestin, ca în epoca filmului sovietic. Bucuria lor s-a materializat parcă şi în ştirea primită de la Hollywood, că „The Wolf of Wall Street” a fost nominalizat la Oscar pentru premiile: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol principal (Leonardo...
România profund
Filmul „A Touch of Sin” (2013) a primit la Cannes premiul pentru scenariu, dar el merita în primul rând premiul pentru viziune, pentru curajul de a aborda tema violenţei în China contemporană. Filmul este inspirat din tragedii reale, iar formidabilul regizor Jia Zhangke (n. 1970), prezent pentru a treia oară în competiţia canneză, pe care l-am admirat anterior pentru „Still Life” (2006), încununat cu Leul de Aur la Veneţia, ni le prezintă într-o manieră foarte originală, îmbinând patru întâmplări, de fapt, mai multe fire narative, ca în „Rashomon”, pentru a crea o imagine globală asupra...
Tendinţa dominantă în competiţia canneză a fost filmul realist, cu probleme sociale şi politice.
Sărbătoarea „Les films de Cannes à Bucurest” a început cu retrospectiva Maurice Pialat, cu un film al acestuia, mult visat, Van Gogh (1991), având o durată de aproape trei ore. Celebrul pictor nu a mai fost subiectul unui film de la realizarea lui Vicente Minnelli din 1956, cu Kirk Douglas şi Anthony Quinn, care fac creaţii memorabile în Van Gogh şi Paul Gauguin, roluri pentru care au obţinut Globul de Aur şi respectiv un Oscar. Maurice Pialat (1925-2003) este un cineast cvasi-necunoscut în România, dar o voce cu totul originală în Franţa şi în lume. A debutat la 43 de ani şi a realizat 11...
Anabolism şi catabolism
Deunăzi, graţie unui mare meloman, Iancu Zuckerman (91 de ani), un ferment pentru tinerii muzicieni, unii superdotaţi, pe care îi îndruma, am fost invitat la o comemorare a lui Iosif Sava (1933-1998), „după cincisprezece ani” de la plecarea sa într-o lume mai bună, eveniment organizat de Fundaţia ACCUMM, la Palatul Şuţu. În fapt, a fost o serată muzicală, un spectacol extraordinar, la care au participat Ion Bogdan Ştefănescu (flaut), Isabela Ghergu (violoncel), Costin Soare (chitară), Diana Jipa (vioară) şi Verona Maier (pian), care a fost şi gazda evenimentului, o distinsă amfitrioană. Sala...
Leonard Cohen a transformat o banală seară de sâmbătă într-o seară de poveste
Americanii, poate ca toţi pământenii, au o atracţie specială spre multiplu, spre evenimentele de grup, multinaţioanale. O vreme au oscilat între unicitate şi multiplicitate, dar de ceva vreme, există o tendinţă de evadare din solitudinea artistică. Foarte multe galerii, inclusiv Gagosian, marile galerii, desigur, au cultivat numai expoziţiile solo. Artişti remarcabili, unicate. Galeriile mici, în schimb, precum cele de pe Orchard, Norfolk, Suffolk, Rivington sau Hester, s-au axat pe expozitii de grup, prelungind galeria În stradă. Arta a devenit „artă”. Un pretext pentru ca mari grupuri să se...
E toiul verii şi galeriile din New York încă nu sunt în vacanţă, ard la propriu de evenimente şi vizitatori, aflaţi în mari călduri.
Am să vă spun un secret, un mare secret care ar trebui să fie regula nr. 1 în Poetica artei: americanii abordează pe toate căile povestea eternă. Noi, europenii, am fost crescuţi cu obsesia originalităţii în faţă. Să fii original cu orice preţ, asta e sarcina principală a unui artist. Un autor e mai valoros decât altul dacă e mai original. Criteriul originalităţii este criteriul valorii. La un revelion, în casa unuia dintre doctorii săi, discutam cu Marin Preda această idee, cu consecinţa că poate să se nască un scriitor genial în fiecare sat, să avem atâtea voci originale câte sate sunt...
Privit de aproape, Vida Gheza este un artist al doinirii în forme plastice a ţăranului, muncitorului şi minerului cu tot universul lui tradiţional şi modern, cu lumea magică a alchimiei misterelor subpământene. Este omul formelor artistice situate între epiderma şi esenţa lucrurilor. El plasează universul său plastic, ba în virtualitatea seminţei (duhuri, ştime, animale, păsări şi personaje fantastice), ba la suprafaţa manifestării, a fizionomiei şi epidermei, a formelor sau a veşmântului simplu al ţăranului, al minerului, a dezvăluirii materiei în intimitatea substanţei. Vida Gheza...
Faptul că scrie pe o fotografie „Now" sau „Here", nu e nici o invenţie
Întotdeauna spiritele discrete şi-au trădat în opera lor, fără voie, frumuseţea naturii proprii. Se poate afirma acelaşi lucru despre pictoriţa de origine venezuelană, Yasmina Moscovici, un artist plastic apreciat, care trăieşte nobil şi tăcut, parcă pe un preludiu de Bach, la marginea Cetăţii Domneşti. La fel de spectaculoasă şi dinamică se întoarce pe simezele Muzeului Municipal Curtea de Argeş, de această dată, într-o formă aproape academică, surprinzînd cu atît de frumos „cioplite" nuduri, într-un limbaj pictural desăvîrşit, care atrage spre arta sa ca o magie. Parcă dăruind pînzelor...
Skyfall
Mă uit adesea la programul filmelor care se difuzează pe piaţa românească. Sunt numai filme americane, cu premiere sincron. Adică tot ce se găseşte pe piaţa americană, tot ce se produce aici, se poate vedea şi la noi, la cinematografele din Bucureşti şi din ţară. Nu mai vorbesc de televiziuni, pline de filme americane non-stop. Nici în plin stalinism filmele ruseşti nu se bucurau de o asemenea răspândire şi comercializare, pentru simplul motiv că nu exista libertate şi, implicit, atâtea Mall-uri şi televiziuni. Nu existau deloc. Dar îndoctrinarea sovietică, timp de peste 50 de ani, prin film...
