Pampa, în viziunea fantomatică a unui artist din Buenos Aires
După cum se ştie, pampa este celebra câmpie argentiniană, cum ar fi Bărăganul nostru. Numai că este o câmpie luxuriantă, plină de mister, de simboluri şi mitologii. Oricât a încercat Panait Istrati, cu talentul lui, din Bărăgan nu au ieşit decât ciulini. Dar pampa este un ocean de iarbă înalta şi se identifica până la un punct cu mitologia argentiniană. Această vastă câmpie, asemănătoare cu preeria nord-americană, cu savană africană sau cu stepă asiatică, este situată în America de Sud şi se întinde pe teritoriul statelor...
magnatul excentricNu e prima dată când sunt uimit de ceea ce lasă în urmă să Martin Scorsese. Este unul dintre cei mai mari regizori americani, dar cunoscut mai mult prin filmele sale despre mafia, adevărate repere în studiul acestei teme. Însă ceea ce mă cucerește pe mine la acest regizor este aplicația să spre istoria filmului, implicit spre inovațiile tehnice, miraculoase, realizând două capodopere, două modele pentru ceea ce înseamnă revoluție artistică și tehnică. Așa este Hugo (2011), în care ne prezintă istoria filmului din perspectivă lui Georges Méliès, cel care a inventat regia de...
„Shakespeare în the Park"
Un eveniment deosebit care trebuie obligatoriu consemnat este expoziția „Weaving Time" de la Korean Cultural Service, care a organizat un eveniment unicat, al artiștilor coreeni care trăiesc în America. Lucrările expuse de cei 46 de artiști fac parte din Arhivă Artiștilor Coreeni din America. Iată o idee care a prins viață la coreeni, nu la români, deși au trecut mulți ani de când am propus Institutului Cultural Român din New York să organizeze o expoziție cu lucrări ale unor artiști români din America. Nici o inițiativă din afară, liberă, necomandata, nu a prins viață la osificatul I.C.R...
În aceste zile se desfășoară cel mai insolit eveniment artistic american și mondial numit „Spring Masters”. E un târg tânăr, aflat la a două ediție, dar organizartorii îl consideră un târg radical și diferit („radical and different fair event”) față de toate celelalte târguri de artă care se desfășoară în America și în special aici, în celebra locație „Park Avenue Armory”.
După deziluziile semnalate anterior în expoziţile doldora de forme desacralizate, am descoperit ceva care mi-a mers la suflet. În același timp cu dezmățul de la Bernarducci, la Mckee Gallery, de pe Fifth Avenue, se desfășura ceva opus, într-o atmosferă de liniște, de meditație, ceva de referință, care vine dintr-o tradiție sacră a omenirii, a lumii de dincolo de consumism. E vorba de expoziția lui Daisy Youngblood, o sculptoriță ce vine din New Mexico, ea fiind născută în Carolina de Nord, în Asheville, în anul 1945. Și-a numit simplu expoziția: „Ten Years 2006-2015”, fiind însoțită de un...
Întâlnesc tot mai mulți artiști care sunt de acord cu observația mea că tendința Pop Art impusă de Andy Warhol et co este o înfundătură. Ba, recent, am întâlnit o sculptoriță, pe nume Daisy Youngblood, care spunea că este o rușine pentru America să defileze cu Campbellas Soup drept model de frondă a artei, să fie considerat de unii, în batjocură, desigur, Mona Lisa a Americii. E timpul că să înceteze această joacă și artiștii să se pună serios pe treabă!
Deunăzi, la „Sandra Gering Gallery”, am trăit un moment de neuitat: eram trei oameni care comentam expoziţia curentă: un critic american de 90 de ani, foarte curtat, un pictor din Brooklyn de 80 de ani, foarte viguros, şi eu, un european de 70 de ani (şi ceva). Primul era total revoltat pe faptul că arta americană stă cu faţa spre trecut, că e foarte influenţată de arta europeană, care o trage înapoi; eu susţineam, dimpotrivă, că arta americană sta mai mult cu faţa spre viitor şi ofeream exemple de la târgul „Armory Show”, dominat de expoziţii în care baza nu o mai constituie linia şi...
Identificasem în poezia din ultimii ani a Iulianei Popescu o aplecare spre meditația cristică („Iisus/ mai murmură pe/ Crucea de lumină și/ poate că ne vom opri o clipă/ să Îl ascultăm și să ne oglindim/ în lacrima înaltă, în timp ce vom / pluti cu brațele deschise/ pe sub Cerurile oarbe…” Trăirea lirică nu se desfășura însă, ca în nenumărate alte cazuri din poezia românească de azi în zona invocației divine ci în aceea a frământărilor interioare: „precum odinioară/ stâlpnicii, aștepți singurătatea în/ casa înălțată pe trunchiul de mesteacăn/ alb și-nvăluit în șuieratul păsării cu/ pene...
Primesc o veste de doliu din România: după moartea actorilor George Motoi și Sebi Ștefănescu, se anunța moartea casei de licitație „Artmark”, unul dintre locurile încă nepolitizate, aflate pe mâna oamenilor de afaceri, care, pas cu pas, au făcut lucruri bune în acest domeniu al artei, care era gol, lipsit de suport negustoresc, fiindcă marea criză a artei în România se datorează lipsei de colecționari autentici și de sprijin al lor prin instituții specializate. În doar şase ani de existență, grupul „Artmark” a căpătat personalitate pe piața de artă din România, a primit și recunoașterea...
Citesc siderat in presa română ca filmul „Aferim!” e o capodoperă. O capodoperă care face praf ortodoxia română! Aşa cum o facea si alta capodopera, „Dupa dealuri!" Ce sa mai spun de modestia încifrată „4, 3, 2”, o supercapodoperă! Ba cineva o numea recent „capodoperă cu scenariul furat”! Dar scenariul nu face parte din capodoperă? Dacă e furat, însemană ca opera nu e perfectă, că nu poate fi capodoperă. Sigur, de unde morală, virtute, când e vorba de bravii contemporani ai filmului românesc?!
Vernisajele nu țin seamă de iarnă, de frig. Ele se desfășoară vertiginos, în ciudă gerului. Oamenii se adună în sutele de galerii ale New York-ului parcă să se încălzească, să uite de lungă vreme friguroasă. Și exact pe 1 martie a nins cum trebuia să ningă de Crăciun, ore întregi, până tot New York-ul a fost acoperit de un covor alb, iar a două zi, Central Park era cel mai vizitat loc de pe pământ datorită frumnuseţii lui hibernale. Chiar și noaptea arată divin. S-a întâmplat să fie o noapte călduroasă, pe un cer senin, brăzdat de stele 
În cadrul Festivalului Naţional de Teatru (F.N.T.) a fost programat şi spectacolul „Mazl-Tov and justice for all!” de la Teatrul Evreiesc de Stat (T.E.S.), numit odinioară „Baraşeum”
Trăim în ţara experimentelor de tot soiul, în care supremul experiment este dezumanizarea
Şi Concursul „George Enescu”, şi Festivalul Orchestrelor Radio, desfăşurate în paralel - în cele mai importante momente, datorită unei proaste organizări, s-au suprapus -, au fost dominate de piese romantice sau având atingere profundă cu romantismul. Deşi tineri şi foarte tineri, concurenţii de la secţiunile vioară, violoncel şi pian au ales să cânte piese de Ceaikovski, Sibelius, Dvorak, Beethoven, Brahms, dar şi Prokofiev, Liszt, Chopin, Rahmaninov sau alţi clasici ai romantismului.
Desfăşurată, în perioada 12-14 septembrie la Iaşi, cea de a IX-a ediţie a Festivalului Internaţional al Muzicii Mecanice, graţie unei organizări impecabile realizată de Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” din cadrul Complexului Muzeal Naţional Moldova Iaşi, acum după consumarea ei poate fi apreciată indubitabil ca fiind o reuşită deplină, ce a încununat preocupările şi strădaniile de migală şi acţiune ale tuturor muzeografilor ce formează acest inimos şi minunat colectiv ieşean de la Palatul Culturii. Iar acestă pertinentă apreciere vine nu numai din partea participanţilor şi...
Dacă istoria filmului mondial este o continuă agresiune a filmului american faţă de toate celelalte şcoli de film ale lumii, reciproca e mai puţin vizibilă, adică filmul american nu a fost influenţat aproape de nici o mişcare cinematografică străină. Rare au fost cazurile de influenţă, iar ele au venit in special din direcţia filmului japonez, filmului asiatic în general, mai ales când e vorba de genul acţiune. Din Europa, a făcut excepţie şcoala engleză, dar producţia britanică este asimilată firesc, ca frate de sânge, de filmul american. Şi invers. Cazul etalon se numeşte Stanley Kubrick...
O simptomatică direcție din consumerism, un curent ce face parte din media culture, este formula imitației operelor clasice, operelor celebre. Punctele de reper ale istoriei artei, marile tablouri, sunt imitate, aduse în actualitate prin tehnici moderne, computerizate. Aproape toate marile galerii de lux ale New York-ului, cum sunt cele de la 57 St., expun lucrări ale unor artiști-meșteșugari, care reușesc performanțe deosebite, mai ales prin arta fotografică, revizualizându-i pe claisci. Nu o dată am scris despre performanțele de la galeriile din zonă, cum ar fi Stux si Cavalier, ale...
După spumoasa comedie „Much Ado about Nothing”, comentată anterior, normal, urmează o tragedie. Așa cum însuși Shakespeare își alterna piesele. Și așa și este. Al doilea spectacol al verii la „Shakespeare in the Park” este după piesa „King Lear”, în regia maestrului Daniel Sullivan, care începe cu o scenă ce nu există în Shakespeare: ca într-un ritual, pe podeaua goală este pus un vas, se toarnă apă în el cu o cană de metal, apoi vine un personaj cu înfățișarea lui Iisus Hristos, având pe cap o coroană de spini, care, cu un mănunchi de busuioc (sfeștoc), sfințește apa, o preface în agheazmă...
Când erau în primii ani ai mariajului, Tom Cruise și Nicole Kidman au jucat în filmul „Far and Away” (1992), realizat de Ron Haward, un regizor de top, care a marcat istoria filmului american cu realizari de succes („The Da Vinci Code”, „Nixon”, „A Beautifull Mind”, „Angels & Demons”, „Apollo 13”), dar mai întâi s-a impus ca actor, jucând în peste 80 de filme! Deși realizează roluri de antologie, mai ales Tom Cruise, totuși cei doi actori nici măcar nu au fost nominalizați la Oscar. De altfel, Tom Cruise e sigurul mare actor american care nu a obținut niciodată un permiu Oscar! Oscarioții au...
Înainte de începerea spectacolului „Much Ado about Nothin”g, cu care a debutat în acest an Festivalul „Shakespeare in the Park”, în regia veteranului Jack O’Brien, spectatorii spuneau că în seara respectivă va juca și Kenneth Branagh în rolul lui Benedick, că e așteptat să vină, fiindcă el jucase acest rol în ecranizarea pe care a făcut-o în anul 1993, cu o distribuție fenomenală, care îi include și pe actorii Emma Thomson, Denzel Washington, Keanu Reeves. Dar n-a venit, fiindcă el juca în propriul spectacol, „Macbeth”, la sala Park Avenue Armory, o montare colosală, cu reconstituirea unei...
Din nou „Stux Gallery”, galeria românului Ștefan Stux, la noua sa locație de pe 57 St., ne face surpriza prezentării unor lucrări originale ale unor artiști consacrați, cultivați de-a lungul anilor de această galerie. De data aceasta, expoziția are titlul Burning Bright: Tiger, tiger, inspirat de un vers al poetului William Blake: „Tiger, tiger, burning bright/ In the forests of the night,/ What immortal hand or eye/ Could frame thy fearful symmetry?” (Tigru, tigru, arde luminos/ În pădurile nopții,/ Ce mână sau ochi nemuritor/ Ar putea încadra simetrica ta frică?). De fapt, titlul este...
Oriunde m-au dus pasii, in marile muzee ale lumii, m-am intalnit cu panzele lui Paul Gauguin. Aici, la New York, tablouri semnate de Gauguin găseşti peste tot în marile muzee, la Metropolitan, la Guggenheim sau la MoMA. În general, picturi, reprezentând femei din Tahiti. Se ştie că pictorul a trăit ultimii 12 ani din viaţă pe aceste indepărtate insule din Pacific, colonizate de Franţa, care le-a impus şi limba oficială. Toate tablourile tahitiene trezesc în privitor nedumeriri, întrebări, uneori o admiraţie specifică operelor purtătoare de mister. Un mister de nedezlegat însă, fiindcă sunt...
Scenariul de film scris nu pentru a place ci pentru a zgudui, pentru a prinde de umeri şi zg
Un savant american a demonstrat ca evoluţia umană a încetat întrucat a dispărut selecţia naturală. Progresele fantastice ale medicinei, ale ştiinţei în general, fac ca oamenii să trăiască mai mult şi mai egal decât dacă ar trăi în condiţii naturale. Lumea e tot mai dependentă de medicamente şi alte binefaceri ale civilizaţiei, care conduc la o rezistenţă tot mai mare, dar artificială, a omului în faţa naturii. Aceasta idee nu este însa aplicabilă la artă. S-a desfăşurat, la New York, un mare evenimnt, „Asia Week”, săptămâna artei asiatice, sărbătorită de mai multe galerii şi muzee. Cea mai...
Americanii au o traditie colosala in arta fotografiei. Ea este, as putea spune, cu un pas inaintea filmului. Toate inovatiile in film vin de la arta fotografiei. Iar marii cineasti au fost intai fotografi, precum Victor Fleming. Dar si Martin Scorsese in Hugo (2011) a dovedit ca stapaneste acest subtil secret dintre fotografie si film. Dominante in galeriile newyorkeze sunt expozitile fotografice. Dar si marele Metropolitan Museum of Art organizeaza constant expozitii ale unor mari fotografi, muzeul detinand colectii imporante, cum este colectia Alfred Stieglitz. Iar in aceste zile a dedicat...
) si Binelala de la Whitney Museum sunt de elita. Replica la aceste manifestari vine de la Foundain Art Fair si Outsider Art Fair, doua targuri de arta kitsch, accesibile oricui, in special amatorilor. Deja la Foundain Art Fair au invadat asiaticii, aproape ca este un targ al lor. Dar in loc sa vedem arta asiatica, se petrece un fenomen de imitare a artei americane, de pilda, desene kitsch reprezentand vedete, de la Marilyn Monroe la Arnorld Schwarzenegger. Outisader Art...
Vă propun sa evadăm din subteran. Mă refer la realitatea din România. De câte ori citesc site-urile din ţară, mă indispun. Nu le mai citi!, mi-a spus o voce străină, care nu înţelege că acest lucru e greu, dacă nu imposibil, fiindcă nu te poţi rupe de rădăcini. Te rupi o vreme, dar mereu revii la ele. Şi mă întristez când dau peste mereu aceleaşi veşti rele, peste aceleaşi personaje nesătule, care au transformat scena politică, nu în mijloc de armonie, de model pentru oameni, de binefacere pentru ţară, ci în lupte de circ politic, pentru furtişaguri, pentru posturi vremelnice, în carnaval...
Este un entuziasm general în România în materie de audienţă privind ultimul film al lui Marin Scorsese „The Wolf of Wall Street” (Lupul de pe Wall Street) -2013, care a depăşit în câteva zile numărul fatidic de o sută de mii de spectatori, dat fiind că românii nu merg nici la filmele americane, deşi au vrut să le vadă, nu clandestin, ca în epoca filmului sovietic. Bucuria lor s-a materializat parcă şi în ştirea primită de la Hollywood, că „The Wolf of Wall Street” a fost nominalizat la Oscar pentru premiile: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol principal (Leonardo...
