Ediția a 94-a a Premiilor „Oscar” - 2022, nu a mai avut un limbaj pandemic. Adică s-a desfășurat fără măști. Și fără prezența lui Volodimir Zelenski pe scena ei. Anterior, actorul Sean Penn declarase că vine la gală și își rupe în fața tuturor cele două statuete „Oscar” pe care le-a primit, dacă Zelenski nu este invitat pe scenă să vorbească. Nu a fost. Nici el nu a fost văzut rupându-și trofeele. Cred că, pentru ceea ce s-a întâmplat în această gală, prezența lui Zelenski nu-și avea rostul. Nu trebuia ca o gală artistică să fie politizată atât de radical. Bine că acest „incident” nu s-a întâmplat. A fost o gală de-mascată. Vedetele și-au dat poalele peste cap.

Mă întrebam, dacă s-ar fi desfășurat cu chipurile mascate, cum ar mai fi arătat momentul șoc al galei, când Will Smith i-a tras un pumn (sau o palmă?) peste față prezentatorului Chris Rock, strigându-i apoi: „Nu mai pronunţa numele soţiei mele cu gura ta nenorocită”.

Dacă avea masca pe figură, ar spune Mr. Pfizer & Co, Chris ar fi fost protejat! Eu nu cred… Will l-ar fi lovit și peste mască. Dar poate că masca l-ar fi descurajat să-l lovească pe colegul lui de comedie. Și incidentul nu ar fi avut loc. Și nici n-am fi aflat că soția lui Smith, Jada Pinkett, suferă de o boală rară, îi cade părul, de aceea ea a apărut rasă în cap, iar Rock a făcut o glumă referitoare tocmai la faptul că Jada era tunsă la zero și a comparat-o cu personajul pe care Demi Moore îl joacă în filmul lui G.I.Jane și că abia așteaptă s-o vadă în „G. I. Jane 2”. În acest caz, gluma a fost deplasată. Totul are o limită, deci, până și la Oscar. Mai ales la Oscar. NU totul este permis.

Dovadă și ce s-a întâmplat într-o pauză, când Denzel Washington, câştigătorul „Oscar”-ului pentru „Glory şi Training Day”, i-a oferit lui Smith un sfat: „În momentul cel mai înalt, fii atent, atunci diavolul vine după tine”.

Ar fi să ne gândim că urmează un proces. Poliția din L.A. s-a autosesizat. Academia a declanșat o anchetă. Deja s-a descoperit că Rock avea pe față un plasture de protecție!? O fi fost oare o înscenare? De ce Chris Rock a declarat că nu face plângere? Deocamdată. Cică are succes la spectacolele lui. După incident, s-au vândut toate biletele! Actorii sunt prieteni și sunt prea ocupați cu noile producții, ca să mai aibă timp și de procese. Însă Smith a riscat. A funcționat instinctul moral. Adică și-a apărat soția. Moralitatea a învins. Totul a fost fulgerător pe scenă. Nimeni nu a înțeles dacă este o glumă sau real? Rock și-a revenit și totul a reintrat în normal.

Fiindcă a fost o gală „normală”. Toate previziunile s-au adeverit. Nici o surpriză. Deci filmul „CODA” a obținut Best Picture, premiu anunțat încă de anul trecut. Și complet previzibil, fiindcă Academia a anunțat încă din toamna lui 2020 o revoluție a sistemului premial, care va promova și categoriile defavorizare (vezi amănunte în textul O bulversare mult așteptată). Am arătat acolo motivele. E bine? E rău? Numai americanii puteau să producă un atare lung metraj despre o familie cu deficiențe de auz în care numai fiica poate auzi! Dar Chaplin nu și-a făcut gloria cu un film despre o oarbă, „City Lights”? Americanii au o tradiție în filmele cu handicapați. „CODA” este un acronim după termenii în engleză „child of deaf adults” (copil cu părinți care nu aud). Părinții și fiul au deficiențe de auz, iar fata - care nu este surdă, vrea să aibă o carieră în muzică!

De asemenea, starul Troy Kotsur a obținut titlul de cel mai bun actor în rol secundar, iar scenaristei Sian Heder i s-a decernat premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat. E pentru prima oară când se vede așa ceva pe scena „Oscar”, un actor care vorbește și în același timp își traduce vorbele prin semnele limbajului suro-mut! Și Herder a făcut un elogiu comunității surdo-mute și gigantului „Apple” care a finanțat și promovat filmul, care este o producție independentă. Ea avea o traducătoare în același limbaj suro-mut.

Sigur că totul amintea de maimuțe, așa cum comentatorii au catalogat și momentul Palmei date de cel care îl jucase și pe Muhammad Ali. Celor doi furioși le-au spus „maimuțe”. Cel puțin Will Smith s-a făcut total de râs, când a vorbit înecat în lacrimi, cerându-și scuze pentru gestul lui de pugilist, după luarea statuetei pentru cel mai bun actor, la fel, un premiu ultra previzibil, acordat pentru rolul lui Richard Williams, tatăl celebrelor jucătoare de tenis Venus și Serena, al cărui rol în viața lor a inspirat acest film, King Richard. Venus și Serena au fost pe covorul roșu și au făcut o demonstrație de fashion. Sigur, ele au fost surprinse de ieșirea lui Smith. Serena chiar a scăpat paharul de băutură pe care îl avea în mână! Când Will l-a pălmuit pe Chris, toți am simțit palma lui pe figură, nu-i așa?!

Will Smith, când a primit statueta, a izbucnit în plâns, dar nu pentru premiu, ci pentru incident, și-a cerut scuze Academiei și celor nominalizați pentru ieșirea sa, ștergându-și mereu lacrimile de pe obraz, motivând că el se află într-o fază când pledează pentru apărarea familiei, așa cum a făcut și personajul pe care l-a interpretat! Poate de aceea și-a declarat anterior monogamia! Și a acceptat ca soția lui să aibă o relație cu un cântăreț tânăr timp de 6 ani! Deci relație în triunghi cu acordul soțului!! Prostituarea se face sub ambalajul moralității!

Mult circ, multă maimuțăreală. O gală aflată sub semnul umorului absurd, al gagului tipic american, orientat spre ironizarea nominalizaților.

O gală a familiei, cum spunea Smith? Poate a erotismului, a scenelor sexy, dacă este să ne ghidăm după altă scenă demnă de Palma Oscar, în care Kristen Stewart a apărut pe covorul roșu cu logodnica sa, scenaristă, Dylan Mayer, cu care s-a sărutat, vrând să arate public că ea e lesbi. Până mai ieri era vampir, așa cum ne-a arătat în serialul „Twilight”, unde s-a străduit să ajungă în elita vampirilor nemuritori, iar acum a candidat pentru cel mai bun rol feminin, avut în filmul „Spencer”, dar a pierdut, premiul fiind câștigat de Jessica Chastain, la primul ei „Oscar”, după trei nominalizări.

Billie Eilish și Finneas au obținut premiul pentru melodia „No Time Ta Die”. Și celebra Beyoncé s-a numărat printre artiştii care au făcut, de asemenea, spectacol. Deși Kenneth Branach a candidat cu „Belfast” pentru Best Picture, s-a ales cu un Oscar pentru cel mai bun scenariu original. Aș mai semnala premiul pentru cel mai bun film străin - internațional: „Drive my car”, în regia japonezului Ryusuke Hamaguchi, un film despre suferinţă şi regrete, care se desfăşoară în formatul unui road movie, pornind de la o povestire scurtă, care a generat un film de trei ore!

Remake-ul lui Steven Spielberg „West Side Story” s-a ales numai cu premiul pentru Cea mai bună actriță în rol secundar: Ariana Debose.

Așadar, o ediție Oscar care intră în istorie prin palma lui Smith. Videoclipul momentului pălmuirii nu va fi uitat, va face o carieră peste Premiile Oscar. Dacă există Palme D’Or, de ce să nu existe și Palme care d’Or aka Palme d’Oscar (sau pe englezește Oscar’s Slap)?!

Au lipsit marile staruri ale Hollwoodului, numele grele ale Premiilor „Oscar” în viață. Nici măcar pe Red Carpet nu au fost. Multe staruri noi, second hand, ori promisiuni. Ce ne așteaptă viitorul? Bat la ușă insistent noii condamnați la nemurire. Dar cei odată condamnați, nu pot fi niciodată egalați. Cine să-l egaleze pe Robin Williams? Poate Serena Williams? Sau pe Angelina Jolie, Charlize Theron, Natalie Portman, Keira Knightely, Cate Blanchett, Uma Thurman, Reese Witherspoon, Helen Mirren, Marion Cotillard, Kate Winslet, Meryl Streep, Julia Roberts, Renée Zellweger, ca să pomenim doar câteva staruri care au îmbrățișat statueta „Oscar” în ultimii ani? Ele vor fi repere mereu. Asta e sigur. Cum sigur este că vom asista la o tot mai accentuată acaparare a filmului, a artei a 7-a, de către industria afacerilor, dar mai ales de către minoritățile americane care își cer drepturile. Vom asista la gala unor premii „Oscar” date handicapaților, surzilor, muților, ologilor, orbilor, gălbejiților și altor minorități defavorizate, adică o diversiune a sloganului „libertății de creație”. Noul sistem premial ține, indiscutabil, de politică. Politica și arta se vor ține tot mai strâns de mână.

Să mai spunem că această gală deșănțată, total anacronică, o sfidare a măștilor, dar și a bunului simț, o palmă dată peste obrazul tot mai gros al istoriei, a fost marcată și de faptul că vedetele prezente la ceremonie au primit pungi cu cadouri de 140.000 de dolari, fapt care a stârnit controverse, mulți spunând că acești bani, milioane de dolari, ar fi putut fi de folos cu adevărat refugiaților, ar fi trebuit să ajute criza din Ucraina, cum a spus Betsy Mullen, iar Sean Cummings s-a arătat „absolut degustat de lista de cadouri primite de starurile nominalizate la Oscar”. Este o palmă dată oscarioților, care și-au pierdut rațiunea, sau organizatorii vor să ne demonstreze că bogăția trage numai la oamenii bogați. Tot ei au noroc.

Această listă este Lista lui „Uncle Oscar”, care îmi confirmă încă o dată că Premiile „Oscar” sunt o afacere americană, elitistă, cu străluciri și întunecimi, o palmă dată peste obrazul gros sau subțire (depinde din ce parte privești) al lumii, care mă face să întreb: unde este arta?, sau poate să nu uit întrebarea lui Sean Penn: „la ce folosește Oscarul dacă nu poate opri războiul?”. Sunt două fețe ale aceleiași monede, care mă fac să spun, asemenea lui Bartolomew Zamberti, Galileo Galilei, Benedictus de Spinoza, Isaac Newton: „Quod erat demonstrandum!”.

Aranjament grafic - I.M.