Inspirat intitulată „Poeme”, expoziţia artistei plastice Ionela Sandrina Mihuleac, recent vernisată la mai titrata Galerie de artă „Dana”, se adresează vizitatorilor şi iubitorilor de frumos,  cu o incitantă chemare poematică: „Aşează-te în palma mea:/ Peste abisuri te voi trece/ Cu uşurinţa zborului/ Şi linişte / Pe care lumea nu ţi-o poate da...”. Dând curs tentantei invitaţii lansate de autoare, privitorul care mă simt, fără a şovăi câtuşi de puţin, cuminte „m-am aşezat în palma” artistei şi am „plutit în zbor”, scrutându-i „abisurile” numeroaselor lucrări expuse la parterul şi etajul galeriei. Şi, Doamne, câte minunăţii mi-au fost date privirii în această înaltă...plutire!

Îmbinată armonios în toată alcătuirea ei, expoziţia recentelor creaţii ale Ionelei Mihuleac cuprinde, în cea mai mare parte, miniaturi sculpturale din lut şi din alte materiale la îndemână, smulse fragmentar din ciclurile perpetue ale vieţii, ale căror forme şi simboluri reprezentative sunt modelate cu o abilitate artistică remarcabilă.În acelaşi timp, fascinaţia privirii  este însoţită uneori cu o „panotare” poematică: „Dacă-aş avea cuvinte, /Ţi-aş spune,/ Ţi-aş şopti/ Începutul de zi;/ Urechii tale închise/ I-aş cânta/ Liniştea de a fi./ Dacă ai şti a privi adevărul,/ Ai primi curajul/ De a trăi!// Deschis către sus/ Curgerea luminii/ Din noapte către zi,/ A şti/ Devine zborul îngerilor/ De azi către mâine”.

O altă parte a expoziţiei este reprezentată de vasele ceramice admirabil prelucrate, ce transpun perioada istoric-milenară a culturii „Cucuteni”, într-o formulă imaginativ cromatică proprie.  De data asta artista-poet îşi scrie poemele în spirală pe partea interioară de sus a vaselor, mult lărgită, surprinzând prin ineditul procedeului.

Alteori, vibrantul poem al autoarei poate fi lesne descifrat şi pe exteriorul vaselor: „Sălbatic şi turbat,/ Se zvârcoleşte-n mine timpul,/ Ca un balaur cu fălci aprinse/ Şi mă provoacă/ Să mă iau cu el la trântă, / Să scot din lumi uitate sălbăticia mea,/ Ce ar putea/ Peste hotarul lui să îl înfrângă”.

Şi, în fine, expoziţia mai cuprinde şi câteva tablouri picturale, care, prin luminozitate, colorit şi intercalare armonioasă printre celelalte lucrări, întregesc privitorului, ca un vibrant mesaj, acea expresie dominantă a bucuriei creaţiei şi trăirii lăuntrice a artistei. Şi aici, poemele însoţitoare vibrează la fel de dezinvolt spre înalt... „O lună uriaşă/ În poala răsăritului de zi / De-ai şti / Câte frunze mi s-au prelins azi în suflet,/ Ai înmuguri de lumină!”// „În albul nopţii mă topesc/ Ca să iubesc/ Lumina de dincolo de întuneric”.

Din elegantul „caiet de sală” aflăm succinte date biografice şi de palmares ale  artistei plastice Ionela Sandrina Mihuleac: de baştină din Cucuteni-Iaşi, absolventă a Liceului „Vasile Lupu”, a Şcolii Populare de Artă, a clasei de pictură a maestrului Liviu Suhar de la Univ. de Artă Iaşi şi a studiilor masterale ale Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca. Devine din 1997 membră a U.A.P. din România, preşedinte al „Ars Continua”  Iaşi, membră a Asociaţiei Meşterilor Populari din România. Cu noua expoziţie „Poeme” îşi înscrie în palmares cea de 15 „personală”, având până acum obţinute  numeroase premii şi diplome, între care, în 2015, Marele premiu al expoziţiei „Feerie de Crăciun” de la Muzeul Unirii-Iaşi. Altfel spus, o „carte de vizită” demnă de toată lauda!

N-a fost deloc de mirare că, în ciuda unui timp neprietenos, vernisajul „Poemelor” s-a bucurat de o largă participare a doritorilor de artă, de la cunoscuţi maeştri până la „novici”, cum şi alţi mulţi amatori de frumos; la Galeria „Dana” frumosul fiind la el acasă!

Jurizarea vernisajului acestei noi expoziţii, a doua în 2020, a revenit trio-ului: Smaranda Bostan, însufleţitor curator al Galeriei „Dana” - moderatoare, Maria Bilaşevschi - apreciat critic de artă şi Ionela Sandrina Mihuleac - autoare. Dincolo de cele ce le-a stipulat cu clarviziune critică în caietul de sală şi în foaia însoţitoare a expoziţiei „Poeme” a artistei plastice Ionela Sandrina Mihuleac, în cuvântul ei autorizat, Maria Bilaşevschi a sondat mai adânc în percepţia lucrărilor expuse şi a definit-o pe autoarea lor drept un „artist al naturii, care scrie, în linii şi forme, prin modelare şi ardere, o poveste despre condiţia umană. Ionela Mihuleac este acel rar artist ce porneşte de la sine şi de la gândurile sale (n.n. poeme!) pentru a descrie realitatea, cea care creşte în lumină prin libertate şi linişte, din cea mai minusculă formă a fericirii.”

Să recunoaştem: o apreciere de înaltă ţinută a unei prestaţii critice profesioniste!

În încheiere, revenindu-i cuvântul, artista Ionela Mihuleac a ţinut să mulţumească din tot sufletul publicului care a venit în număr mare să-i cunoască lucrările şi să-i recepteze „poemele”, destăinuindu-şi zbaterile: „Când mă apuc de o nouă lucrare o fac, aşa, ca o joacă a unui copil de 5 ani, care se extaziază la fiecare moment al plăsmuirii, adăugându-i întregitor felurite forme şi culori, iar la sfârşit îmi simt întreaga fiinţă tresăltând de bucuria împlinirii. Mă voi bucura dacă veţi pleca de la expoziţia mea luând în gând şi suflet măcar o fărâmă a acestei bucurii. Vă mulţumesc!”

Şi nouă, privitorilor, nu ne rămâne decât să-i mulţumim Ionelei Sandrina Mihuleac pentru minunatele „Poeme”, dăruite cu dobânditul ei har artistic.