Gala premiilor Oscar din acest an confirmă tradiția care a făcut ca filmele premiate să fie un reper pentru direcția pe care trebuie să meargă filmul mondial, dar și viață politică a lumii. Deși previziunile și clasamentele dădeau că victorioase, la categoria cel mai bun film, pelicule ca „Roma”, universal aclamat și cu 10 nominalizări la Oscar, „Bohemian Rapsody” și „A Star Is Born”, surpriză a fost de proporții, marele premiu a fost obținut de „Green Book”, un film am putea zice normal, care nu are nimic spectaculos, nici un fel de efecte speciale, nici decoruri și costume nemaipomenite, nici muzică memorabilia, dar are, în schimb, față de toate celelalte concurente, un mesaj politic.

Este vorba despre prietenia dintre un alb, Tony Lip, jucat de Viggo Mortensen, și un negru, pianistul Don Shirley (Mahershala Ali), în epoca segregaționistă, din sudul Americii. Negrul este un intelectual de soi, albul este aproape o brută, dar devine angajatul negrului și, în final, când negrul este părăsit de toți și Crăciunul îl găsește singur, merge la familia albului, care îl primește cu brațele deschise. Filmul este inspirat de o poveste reală, așa s-a întâmplat, în anii ’60, când rasismul era în floare, a existat această prietenie imposibilă dintre un pianist de culoare și un italiano-american dur, pe care pianistul l-a angajat ca șofer, apoi ca asistent personal. Acest melanj seamănă până la un punct cu povestea lui Django din filmul lui Tarantino. Este, de fapt, povestea pe care a trăit-o în mod real unul dintre cei trei scenariști, Nick Vallelonga. El este Tony Lip, personajul albului. Și el și Don Shirley au fost personalități publice. Ba am aflat că după evenimentele petrecute așa cum au fost descrise în film, Tony Lip a ajuns un actor destul de cunoscut la Hollywood, jucând în filme despre Mafia. A debutat în „Naşul”, apoi a jucat în „Goodfellas”, ca și în serialul „The Sopranos”.

De ce a întrunit apreciereile maxime „Green Book”? Pentru că unirea dintre albi și negri face unitatea Americii și arată că numai prietenia este calea de urmat pentru existența normal a omenirii. Actorul Mahershala Ali a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun rol secundar. Păcat că nu a luat și Viggo Mortensen, un fenomenal actor, nominalizat însă la premiul pentru interpretare masculină, așa cum nu a luat nici Bradley Cooper, perdantul principal al premiilor Oscar.  Să adăugăm faptul esențial că „Green Book” a obținut și premul pentru scenariu original, opera a trei autori Nick Vallelonga, Brian Currie și Peter Farrelly, care a fost și regizorul filmului. „Cartea verde” se numea broșură în care erau trecute numai locurile unde aveau acces negri. O asemnenea discriminare atacă și filmul „Hidden Figures (Numere ascunse - 2016), a cărui acțiune se petrce chiar la NASA, iar cei de culoare nu aveau voie să meargă la toaletele albilor și trebuiau să străbată sute de metri până la toaletă rezervată lor în curtea centrului de cercetare aeronautică. Tema prejudecăților rasiale este foarte sensibilă în America.

Am văzut filmul „Green Book” în avionul, giganticul Airbus, care m-a adus de la Lisabona la New York. Puteai comandă toate filmele nominalizate la Oscar. Am mai văzut acolo și „Bohemian Rhapsody”, de trei ori, pentru muzică lui Freddie Mercury, apoi am văzut și splenditul film „Can You Ever Forgive Me? ” (Poți să mă ierți vreodată?), în care este vorba tot despre un caz real, povestrea unei populare biografe a celebrităților, pe nume Lee Israel. Când o carte de-a să nu are succes, ajunge în dizgrație și ruină. Ca să supraviețuiască, începe să falsifice scrisori și documente ale unor scriitori decedați și să le vândă. Împreună cu un preieten de-al ei, un fost pușcăriaș, arestat pentru jaf armat, începe să fure scrisori și manuscrise reale din arhivele unei bibloteci. În 1993, Israel a pledat vinovată pentru aceste fapte și a primit o pedeapsa de arest la domiciliu și 5 ani de probațiune fiscală. Actrița Melissa McCarthy, care o joacă pe Israel, a fost nominanlizata la premiul pentru cel mai bun rol principal.

Tot acolo am revăzut și „American Sniper” (Lunetistul - 2014), un film genial al lui Clint Eastwood, în care Bradley Cooper joacă rolul unui erou legendar al războiului din Irak. Dar la Oscar, Cooper a fost nominalizat pentru rolul principal din „A Star Is Born”, un remake, la care semnează și regia. Filmul lui a fost recompensat cu premiul pentru cântec original acordat lui Lady Gaga, superemoţionata pentru acest dar, deși a fost la un pas să ia și premiul de interpretare, la care a fost nominalizată, dar acest premiu i-a revenit actriței engleze Olivia Colman, pentru rolul principal din filmul „The Favourite”. Colman este un superstar, a jucat în zeci de seriale, printre care și în „The Crown”, rolul Elizabethei a II-a.

Gala din acest an a fost mai cursivă, fără incidente, fiindcă s-a renunțat la un prezentator al ei, care ar fi creat surprise, ca în anii precedenți. Fiecare premiu a fost anunțat de un cuplu de vedete, numai premiul de regie a fost anunțat de mexicanul Guillermo del Toro, care obținuse anul trecut acest premiu, iar acum i l-a oferit compatriotului sau Alfonso Cuaron pentru filmul „Roma”, un film semi-biografic inspirat de copilăria lui în cartierul omonim din Mexico City. Confuzia cu „Roma” lui Fellini este numai aparență, la nivel de titlu, cum o fi fost și la Festivalul de la Veneția, unde filmul lui Cuaron a fost încununat cu Leul de Aur, poate cea mai prestigioasă recunoaștere a unei valori cinematografice.

De altfel, Cuaron a fost starul serii, căci a mai obținut două premii cu „Roma”, pentru cel mai bun film străîn și pentru imagine, dat fiind că el a filmat revoluția mexicană care se vede în film. Și la noi, un cineast a filmat evenimentele din ’89, dar în loc să facă un film, a dus materialul filmat în Franța și l-a vândut la un post de televiziune, iar cu banii luați și-a cumpărat la Paris o casă și a înființat un post anti-românesc, ProTV. De aceea, un român nu poate ajunge niciodată pe un podium la Oscar. A ajuns de mai multe ori Cuaron. Și alți cineaști serioși. Dacă îl mai numim și pe Inarritu, avem o triada de regizori mexicani superpremiati la Oscar, care demonstrează că între Statele Unite și Mexic nu pote exista granițe, nici zid de netrecut, În timp, prevalează spiritul, nu materia.

Gala Oscar a strălucit prin luxul exorbitant, la limita kitsch-ului, femei dolofane în rochii largi sau strâmte, țipător colorate, cu aripioare și baloane pe umeri, cu trene cât mai lungi, pe care se află o întreagă grădina zoologică. Marele premiu a fost anunțat de Julia Roberts, contrastând prin simplitatea costumului și a coafurii. Un moment memorabil a fost piesă „Shallow”, cântată împreună de Lady Laga și Bradley Cooper, voce și pian. Această piesă a fost apreciată de juriu cu un Oscar. La fel de neuitat a fost și apariția actriței Barbra Streisand, aplaudată în picioare de toată sala, care a anunțat premiul lui Spike Lee pentru filmul antirasist „BlacKkKlansman”. Au lipsit din sala prezențele consacrate, starurile acuzate de hărțuire sexuală, nelipsiţii Al Pacino, Woody Allen sau Morgan Freeman.

A apărut parcă un alt Hollywood, revelandu-ne altă față a acestei industrii, cu oameni puțin uitați, dar care au revenit în forță. Am văzut ce cosmos înseamnă industria cinematografului american. Sigur, au fost și noutăți absolute că Rami Malek, interpretul lui Freddie Mercury din „Bohemian Rhapsody”, care a luat premiul pentru cel mai bun actor, fiind cel dintâi premiu pe care îl obține un reprezentant al Egiptului, Rami fiind născut în America și făcând parte din prima generație de egipteni americani. Nu a lipsit nici celebra rubrica „În memoriam”, care a îndoliat sala, care ne-a amintit ce mari personalități, de neînlocuit, au murit în anul 2018: Milos Forman, Bernardo Bertolucci, Bruno Ganz, Albert Finney, Burt Reynolds și mulți alții. Unii pleacă, alții vin, vor pleca și ei, vor veni alții, dar nimeni nu este uitat, căci nemuritoare rămâne artă.