De Ziua limbii române, profesoara de română Mihaela Malea Stroe semnalează (cum a mai făcut-o în revista „Spații culturale”) buruienile lexicale care invadează terenurile vide de idei, mai dăunătoare decât  alergica plantă ambrozia. Mereu de veghe în lanul limbii române, Mihaela Malea Stroe plivește cuvinte din wrongleză, sperând pesemne, în vindecarea cu uleiuri de negrilică și de nebunarniță, recomandate de naturiști. Numai că wrongleza e contaminantă și nu cedează ușor. Cuvântul epic a căpătat sensuri noi: canalele TV vorbesc pe întrecute de reduceri epice (adică fabuloase) de „Black Friday”; un bucătar-chef ne dă rețeta omletei epice (di granda). Publicitate se face mereu la o cremă care ne-ar schimba dramatic (nu epic, nu liric) înfățișarea. Atunci de ce am cumpăra-o? se întreabă autoarea. Anii adunați rezolvă asta gratis, de la sine: nu dramatic, ci de-a dreptul tragic. O vedetă are un before și un after, dar cu regular roumanian e mai greu. Alta promite să se re-inventeze ca și femeie, pentru a fi share-uită; alta are un soț nou, cu o enormitate de bani, ceea ce îi aduce un mood bun. O culturalizatoare pronunță numele Editurii Eikon, Aikăn, neștiind altceva decât engleza.

Limbile moarte-s moarte.

Cuvântul sesiune (pe vremea mea, de examene) capătă alt sens în limba EBA: sesiune de shopping, pentru botine de paișpe ori de șaișpe cm. Școlerii folosesc cuvântul mapă pentru hartă și-mi aduc aminte de un ministru al Învățământului care se lăuda că, în studenție, urina pe hărți. Te și gândești cum își golește vezica urinară la maturitate. Le-aș spune tuturor: la educație, domnilor miniștri, că niciunul nu-i mai Breaz! Cuiva i s-a părut că-mi face un compliment, spunându-mi: „Sunteți determinată”. Voia să spună hotărâtă, în DEX  determinată  însemnând că aș fi forțată să fac ceva contra firii, ideilor mele.

Pe feed (flux de știri) se aud multe vrute și nevrute: ah, „capabilitatea” știriștilor și știristelor de a strica limba! Cu accent pe o se pronunță complice, insomnie, bolid de lux. Comunici se aude cu accent pe primul „i”, ca bunici. Realizatoarele de emisiuni nu se lasă mai prejos. Nici ele însele, nici invitații lor. După se merită/nu se merită, a apărut și mă cred pentru simplul cred: „Eu mă cred că monstrul…”. De când se sapă în curtea lui Dincă din Caracal ca după Babilon, Ninive, Troia etc., „zappezi” și dai inevitabil în studiouri de Coarnă/Goarnă/Scoarnă și de Ciocan, cu un zâmbet în formă de seceră. Un polițist pus pe fraude gramaticale spune: „Mă comunic cu victima”. În cazul Alexandra, groaznic are, la TVR 1, grade de comparație: „foarte groaznic”.

„Câțiva sute”, apreciază numărul de mitingiști un prof. univ., analist. Ortograma sarcastic deliberată „anal-ist” îi aparține lui Ion Măldărescu. Şi modistele contribuie la stâlcirea limbii române. Bliuză, nu bluză, chiar pictată de Matisse. Și dacă tot se poartă ia, spuneți și scrieți corect, doamnelor: o ie/niște ii; mâneca iei; iile mele/iilor mele. Ce-i așa de greu?

Paraziții mentali abundă: spun lucruri, (nu) face sens, cutare medicament are grijă de buzunarele noastre (nu și guvernanții: scoatem din buzunare mai mult, zi de zi și pas cu pas). Viața e și mai „oau! ”, exclamă Tudor Barbu pe B1Tv. Interjecții românești nu mai avem nici când ne pișcă țânțarii. „Zici?”, zice mereu Zimcescu, aprobându-și partenerul de dialog.

Te plângi de vocabularul sărac al președintelui, acum „un pompier atomic”, fost Parsifal căutând întrebarea salvatoare, însă ce te faci cu vocabularul guvernanților. Măcar scriitorii produc înjurături largi, dar fără dezacorduri, nu ca politicienii. „Dar însă” Iohannis nu-i și el scriitor? Doar folosește cuvinte rare și lărgește limba română ori de cîte ori o practică. Citește și hotărăște de-în-da-tă ce-i de făcut, ca să mai stingă un incediu statal. Iar de citit nu știu cine citește mai bine: Vasilica ori Werner. „Realitatea Tv” anunță doișpe recomandări pentru justiția română. Optisprezece, numără Kovesi. Dăncilă, cu nouă ani de EU-ropa (mai greu e în Europa), crede în „prezumția de vinovăție”, a propos de laurii Laurei. Analistul Coita vrea să ne convingă că prim-ministresa „abordează lucrurile la firul ierbii” (Antena 3,18 septembrie, a.c.). Aici suntem în dezacord și nu gramatical. În acord și nu doar stilistic intru cu Gabriel Mardare și Telegrama (38), postată pe Facebook, în 21 septembrie: „Mo(r)țiunea dă cenzură fi-va sau nu va fi. Între timp, guvernoaia lucrează ca soarele să răsară. Animalele din ferme să fie patrupede dacă dau lapte și înaripate dacă dau ouă. În urma hotărîrii forurilor superioare ale Partidului Adoratorilor Cocului Platinat, vremea se va încălzi ușor”. Dâmbovițenește, dă e di, pi moldovinești.

Unora/multora nici nu-mi vine să le spun oameni politici (Aristot: omul-vietate politică). Prefer sintagma elemente politice. Situație extremă de importantă, aud la Realitatea Tv, „cârdășie foarte netă”, se zice la Digi 24 și dau laloccomanda, să nu mai aflu ce și cum. Mă tem că după ce am evitat vocabula consens (iliescă), o să ocolesc epitetul normal/ă, plictisită de sfaturi electorale ca de reclama cu papagalul SennaLax. În opinia mea, vom alege între 2-3-4 dezastre, nu între rele mai mici. În tramvaiul de Baza 3, unde îmi fac sondajele de opinie, analiștii, oameni obișnuiți, le spun elementelor politice Tanti Broșa, Buldogul și Chiorul, Trișcă-Frișcă-Prișniță, Batistuță, Zaibăr, Medellin, Stan și Branea, doamna Chichirău de la Usărău, Țacamitru și nu-i nevoie să decriptez. Cocostârcul sau Babița, murmur eu o parafrază la Pelicanul buzoianul Urmuz.

Peste toate, vine reclama „Luați-vă viața înapoi!”, cu explicația: „ca să nu vă mai simțiți constipați” (sau așa de constipați). Iar reclama asta ar putea deveni electorală. Dar să trecem la cul-tură! Futboloaga sexy Anamaria Prodan de pe planeta banilor (sau de pe trei continente) are lansare de carte la „Diverta”, despre viața cântăreței Ionela Prodan. „Am început pe scandal”, își explică succesul autoarea cărții de succes, despre care cititorul Capatos are de zis că-i „frumoasă în toată lumea” și „îngrozitor de deșteaptă”. Așadar, îngrozitor capătă conotație superlativă. Așa o fi, de vreme ce madame Prodan lua 2.500 de euro de la Mihai Morar. Mă rog la Doamne-Doamne ca U.S.R. (2.600 de membri) să mai aibă un filtru de admitere. Spun sociologii că am avea un condeier (cu carnet și cotizație la zi) pe 7.700 capete de locuitori. Și dacă la Cotroceni e nevoie de A.D.N. Barna, mă tem că sigla Uniunii Scriitorilor, U.S.R., va intra în umbră, cu filiale cu tot.

Fără umor ca Hunor rămân după ce citesc pe adevărul.ro ideile publicației Bored Panda, pentru înnoirea limbii, neînțelegând prea bine dacă George-Andrei Cristescu le aprobă sau nu. Fără îndoială, Georgică Pruteanu n-ar fi făcut-o. Ni se propune bedgasm, plăcerea de a te întinde pe pat când s-a încheiat o zi obositoare, după ce ți-ai aruncat hainele pe chairdrob, în loc să le pui în dulap. Și dacă nu poți adormi, îți oferi un masturdating, adicătelea un date cu tine singur, ca să te duci la cinema sau la vreun K.F.C. Acolo faci nonversație (pălăvăgreală) cu o individă pe care ai epifalipsa (idee stupidă, pe care momentan o vezi grozavă) de a o invita într-un restaurant de lux, ca,,din una-n alta, să se  ajungă la sexcident. Dar partida de sex accidental nu se întâmplă, rămâi cu cardul gol și-ți propui să nu mai fii erorist niciodată și să eviți orice epifalipsă. Deziluminatoare, de vreme ce te prostește, în loc să te învețe ceva bun.

Ce să mai zic altceva pre înțeles decât: Toate vin și toate trec/ Înainte, Gutenberg!

Magda Ursache

N.B. Nu, vreau să închei acest text altfel: cu  un citat din Acad. Ioan-Aurel Pop, pe care l-a decupat, pentru „Banchetul”, nr. 43-44-45 (iulie, august, septembrie), 2019, revista din Petroșani, Mihaela Aionesei: „Românii au dăinuit până acum, fiindcă și-au apărat mai mult limba decât viața”.

După un drum în Ucraina, unde româna e Cenușăreasa, iar copiii nu mai pot studia în limba lor, conform noii  legi anticonstituționale  a Învățământului, Mihaela Aionesei bine știe și spune că mulți dintre românii de acolo „vor duce lupta pentru menținerea identității naționale  și cel mai important demers în acest sens este apărarea limbii materne, fără de care este aproape imposibil să dăinuiești”. S-o păstrăm curată, cum a dorit-o și preotul basarabean Alexei Mateevici, poetul martir: „Limba noastră-i o comoară”.