A ieșit de sub tipar și este difuzată cititorilor carte istoricului Corneliu Prepeliță „Eroii ungheneni nu mor niciodată”[1]. Am avut prilejul să redactez prefața la acest volum, text pe care îl prezint în cele ce urmează.

În 1991, U.R.S.S. s-a destrămat. Cauzele imploziei au fost gravele probleme cu care s-a confruntat conducerea de la Kremlin, probleme de ordin economic, social, dar şi naţional. După căderea U.R.S.S. statele lumii au declarat că recunosc noile ţări, foste republici sovietice, în frontierele pe care le-au avut în cadrul Imperiului sovietic. Pentru noi, basarabenii, Independenţa de Stat a Republicii Moldova a însemnat nu doar ruperea de Federaţia Rusă, ci şi revenirea la viaţa noastră naţională, la limba română, exprimată în grafia latină, la istoria noastră corectă, adevărată, la tradiţiile noastre naţionale, care nu puteau fi altele decât româneşti. Mulţi basarabeni au considerat că proclamarea Independenţei va deschide drumul spre reîntregirea Patriei noastre - România.

Deşi formal Federaţia Rusă a recunoscut independenţa Republicii Moldova, totuşi ambiţiile imperialiste nu s-au potolit odată cu căderea Imperiului roşu. Şi în Republica Moldova s-au găsit forţe ostile intereselor noastre naţionale. Susţinute de Armata a XIV-a rusă, staţionată la Tiraspol, separatiştii transnistreni au provocat mai multe incidente împotriva reprezentanţilor Forţelor de ordine ale Republicii Moldova, iar la 2 martie 1992, în ziua când Republica Moldova era admisă în Organizaţia Naţiunilor Unite ca stat independent, forţele militare ale separatiştilor au început un război în toată regula împotriva forţelor constituţionale ale Republicii Moldova. Era nevoie stringentă de a stăvili incursiunile militarilor transnistreni, susţinuţi de cazaci, sosiţi din regiunile de sud ale FR, de alte elemente criminale, [incursiuni] împotriva localităţilor din stânga Nistrului, populate cu români (moldoveni), precum şi împotriva forţelor de ordine ale Chişinăului. În condiţiile în care Republica Moldova nu avea Armată naţională (era pe cale de constituie), rolul de apărător al independenţei şi integrităţii teritoriale şi l-au asumat poliţiştii şi voluntarii. Ei au fost cei care s-au ridicat fără frică în apărarea fiinţei noastre ca Neam.

Între combatanţi au fost şi tineri din raionul Ungheni. Mulţi din ei şi-au sacrificat viaţa pentru independenţa şi libertatea Republicii Moldova. Istoricul Corneliu Prepeliţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor „Nicolae Iorga” din raionul Ungheni, şi-a pus ca scop să înveşnicească într-un volum special memoria Eroilor din Războiul ruso-moldav, care au căzut la datorie, apărându-şi cu viaţă glia şi Neamul. Veşnică slavă eroilor!

Istoricul C. Prepeliţă face o scurtă prezentare biografică a eroilor ungheneni, publicând, în acelaşi timp, fotografii din albumele de familie ale militarilor căzuţi la datorie. Poziţia autorului cărţii este absolut corectă: nimeni nu poate fi uitat, iar noi, cei care suntem în viaţă, avem obligaţia să le cinstim memoria, să înveşnicim numele lor pentru generaţiile care vor veni.

Autorul cărţii face un lucru deosebit de important şi demn de urmat şi de istoricii din alte raioane. Asta pentru că războiul agresiv al Federaţiei Ruse faţă de Republica Moldova s-a transformat într-un „conflict îngheţat”, iar asta înseamnă că, într-o altă formă, războiul continuă. Iată că oficial Republica Moldova nu mai cere tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, de crime de stat şi crime împotriva umanităţii. La rându-i, Federaţia Rusă a promovat cu abilitate în toate postirile-cheie ale Republicii Moldova oameni fideli Rusiei, persoane ce încearcă să demonstreze cum că războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova ar fi fost, de fapt, un „război civil”, iar Armata a XIV-a ar fi intervenit cu scopul potolirii părţilor beligerante. Nimic mai fals! Războiul a fost provocat şi susţinut de Federaţia Rusă, iar bravii noştri eroi au apărat pământul natal. În acest sens, cartea-album este un bun material de aducere-aminte a ceea ce ni s-a întâmplat în 1991-1992.