„Unul, măcar, dintre cei morţi acolo, la Cotul Donului, îşi are moaştele de sfânt în acel pământ...", ne încredinţează Iosif Niculescu, veteran de război, medic pe front în cel de-al Doilea Război Mondial. Această remarcă a veteranului bucureştean - aflat la venerabila vârstă de 98 de ani -, sau mai ales această străluminare a senectuţii, i-a indus universitarului chişinăuian dr. Vasile Şoimaru hotărârea fermă de a marca cei 70 de ani de la tragicele evenimente militare de la Cotul Donului în nota caracteristică faptelor sale culturale, absolut demne de remarcat. Intelectualul de la Chişinău ştia că Statul, această entitate abstractă, aproape deconectată acum de la sfânta raportare la noţiunea de Patrie, nu va dovedi că are memorie, vizavi de tragedia românească din noiembrie 1942, contextualizată Razboiului Sfânt de readucere Acasă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
Şi iată, în nume personal, dr. Vasile Şoimaru şterge el lacrima de sub geana Patriei, plesnind totodată obrazul gros al Statului cel lipsit de simţul datoriei faţă de Istorie. După ce a extras, ca o necesară nevoie de multiplicare, din filmul documentar „Eroism și jertfă pe Frontul de Est", Fundația Creștină „Părintele Arsenie Boca", 2010, mărturiile lui Iosif Niculescu, protagonistul filmului, l-a contactat pe veteran în apartamentul său din Bucureşti spre a-i lua un interviu amplu, care să reconfirme eroismul şi puterea de jertfă ale Ostaşului Român pentru cauza sfântă a datoriei faţă de Patrie. Şi, în context, să confirme şi existenţa umbrelor încă neluminate de spiritul adevărului istoric.
A purces apoi acest neobosit călător pe urmele ostaşilor care şi-au vărsat sângele şi şi-au înstrăinat oasele în pământul pustiurilor calmuce. Locuri străine, la care n-au râvnit ostaşii noştri, ci care erau doar sălaşul „fetei morgana" a reîmplinirii unităţii Neamului Românesc. S-a dus acolo ca să le pună acestor eroi o cruce creştină, cu tricolor, o cruce improvizată din crengi de copac - deci efemeră -, rezultată din manufactura stângace a intelectualului cu inimă de Român.
Publicistul de la Chişinău s-a întors de pe câmpurile golgotice ale Donului profund dezamăgit de lipsa (cu desăvârşire!) a oricărei urme simbolice de respect şi recunoştinţă pentru cei pe seama cărora mulţi mimează azi demnitatea. Nicio cruce memorială, niciun monument, niciun cimitir românesc, în timp ce semnele de respect pentru propriii eroi ale celorlalte naţiuni beligerante erau în exces. Să fie această indiferenţă, oare, o rutină care prelungeşte consecinţele unor presupuse trădări instrumentate de către uneltele viitorului guvern instalat de bolşevici în România?
Dr. Vasile Şoimaru s-a întors hotărât să-şi strige dezamăgirea. În câteva săptămâni doar, a iniţiat şi coordonat volumul comemorativ „Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare", apărut la Editura „Serebia", Chişinău, 2012. Cartea include notele sale de tristă călătorie prin locurile extreme ale Frontului de Est din cel de-Al Doilea Război Mondial (cu fotografiile conexe, constituite într-o sugestivă iconografie), mărturisirile de război ale medicului Iosif Niculescu, un martor extrem de lucid al evenimentelor militare de la Cotul Donului, intervievat împreună cu Roxana Iorgulescu, realizatoarea de emisiuni radiofonice de la Radio România Internaţional, şi mărturiile celor patru veterani de război, nonagenari, din comuna Mirosloveşti, judeţul Iaşi, supravieţuitori ai măcelului de la Don. Volumul conţine şi texte de Mircea Vulcănescu, Ion Iachim, Nichita Stănescu, conexe tematicii cărţii.
Această sumară referire la volumul comemorativ doar de 100 de pagini are în conştiinţa celui care semnalează aici evenimentul un acut impuls de a remarca şi sublinia osteneala şi dăruirea colaterale acestei apariţii editoriale. Coordonatorul volumului, dr. Vasile Şoimaru, e el însuşi erou epopeic, prin sacrificiile personale legate de călătoria sa de circa 4.000 de kilometri (dus-întors) pe urmele ostaşilor români, care a implicat costuri de naturi diverse, inclusiv riscuri legate de manifestarea xenofobiei celor cărora, prin acte de cultură şi spiritualitate românească, dr. Vasile Şoimaru le ţine cu fervoare piept de douăzeci de ani.
În privinţa realizării cărţii fizice, la lansarea ei dr. Vasile Şoimaru s-a arătat entuziasmat de empatia şi solicitudinea generoasă, total dezinteresată financiar, ale editorului, ale distinşilor lectori ai volumului - scriitorul Vlad Pohilă şi prof. univ. dr. Zamfira Mihail - şi ale graficianului Simion Zamşa, autorul copertei.