Craig Unger este un binecunoscut jurnalist de investigaţie şi autor al mai multe cărţi interesante ce prezintă, fără prea multe menajamente, faţa nevăzută a eşafodajului politic al S.U.A., personalităţile ce populează această zonă şi mai ales relaţiile şi interesele personale ce influenţează anumite poziţii sau decizii ale S.U.A. Cartea care l-a făcut cunoscut în întreaga lume este „House of Bush, House of Saud”, publicată în anul 2004, la numai trei ani de când George W. Bush devenise preşedintele S.U.A. Legătura dintre această carte şi cea pe care dorim să o prezentăm este evidentă, chiar dacă ne ghidăm şi numai după titluri. „House of Bush, House of Saud” explică cum conducătorii saudiţi au folosit caracteristicile organizării politice, administrative, economice, militare, juridice, educaţionale etc. americane, pe scurt sistemul american, uneori în mod legal, alteori pe lângă lege, pentru a se insinua în cele mai înalte cercuri ale puterii americane. Modelul de acţiune este reprezentat de relaţiile, întinse pe mai multe generaţii, dintre familiile Bush şi Saud.

Într-un interviu recent autorul rememorează faptul că după ce „House of Bush, House of Saud” a devenit un bestseller a fost invitat de un diplomat rus pentru a discuta pe larg despre sistemul american, mecanismele interne ce guvernează sistemul electoral etc. Concluzia lui Unger este că acela a fost momentul în care ruşii au devenit conştienţi de oportunităţile deschise de studierea modului de finanţare a campaniilor electorale în S.U.A., a rolului şi puterii lobby-ului (K Street Lobby), a milioanelor de dolari plătite de marile companii americane legiuitorilor pentru ca interesele să le fie protejate. Suprapunând sistemul american peste cel rusesc, ruşii au înţeles ceea ce le era cel mai la îndemână să înţeleagă, anume că în S.U.A. mita este legală. Acest lucru a fost suficient pentru a oferi oamenilor lui Putin (servicii secrete, politicieni, crima organizată) o metodă de acţiune ce le era familiară. Autorul este convins şi încearcă să demonstreze că reprezentanţii crimei organizate ruseşti, indiferent cât sunt lipsiţi de scrupule, violenţi şi independenţi în acţiune, în ultimă instanţă sunt actori statali aflaţi sub controlul Moscovei, formând un nou strat al societăţii ruseşti, acela al oligarhilor.

Autorul a primit o confirmare edificatoare a concluziilor sale în interviul ce i-a fost acordat de generalul Oleg Kalughin, fostul şef al Departamentului de contraspionaj din cadrul K.G.B. La întrebarea lui Unger privind mafia rusească, generalul Kalughin a afirmat că aceasta este parte a K.G.B.-ului şi că acţiunile întreprinse se fac cu aprobarea lui Vladimir Putin, care le-a dat mafioţilor săi mână liberă în domeniul financiar, cu condiţia să stea departe de politică. Astfel, prin inginerii financiare ilegale, se estimează că peste 3 miliarde dolari au ieşit din Rusia, bani ce trebuiau spălaţi în Occident. Pentru o sumă atât de mare un imperiu financiar de tipul celui construit de Trump era necesar. În opinia autorului acesta este primul element ce i-a adus pe Putin şi Trump împreună. Ca urmare, păstrând acelaşi sistem de analiză, Unger a ajuns la concluzia că Putin şi-a însuşit experienţă acumulată de saudiţi în manipularea sistemului american şi chiar a dus-o mai departe, în domeniul influenţei politice, punctul culminant fiind atins prin alegerea lui Trump ca preşedinte al S.U.A. Diferenţa constă în faptul că penetrarea sistemului american de către Rusia este infinit mai periculoasă decât aceea realizată de Arabia Saudită.

„House of Trump, House of Putin” (Familia Trump, Familia Putin)

În cartea „House of Trump, House of Putin”, publicată în august 2018, Unger demonstrează cum, în decurs de câteva decenii, Rusia a penetrat societatea americană, la început cu reprezentanţii mafiei ruseşti, mai târziu apărând şi artileria grea reprezentată de oligarhii ruşi, care, profitând de orice ocazie, finanţând, şantajând, propulsând oamenii săi în poziţii de influenţă, au reuşit să-şi creeze o reţea de influenţă pe lângă Trump. Se pare că una din metodele cele mai eficiente de apropiere de magnatul american a fost aceea de cumpărare a sute de apartamente de lux în imobilele construite de acesta, aşa numitele „Trump Towers” (sunt în jur de 40 astfel de construcţii răspândite în întreaga lume). Profitând de deficienţele legislaţiei americane ce reglementează proprietatea şi industria imobiliară, intervenind pentru salvarea lui Trump de la faliment şi ajutându-l să revină pe piaţa imobiliară, reprezentanţii crimei organizate ruseşti, coordonaţi şi sprijiniţi de Moscova, au reuşit nu numai să spele banii murdari prin intermediul imperiului financiar construit de Trump, dar şi să-i deschidă drumul spre Casa Albă. După alegeri, în perioada de tranziţie pentru preluarea preşedinţiei, când Casa Albă trecea printr-un proces de pregătire logistică şi administrativă, Trump, împreună cu staff-ul său, au funcţionat în Trump Tower din Manhattan unde, câteva etaje deasupra „Casei Albe” improvizate erau ocupate de oligarhi ruşi.

Pentru a contrazice afirmaţia preşedintelui Trump potrivit căreia „Nu a avut nimic de-a face cu Rusia („I have nothing to do with Russia”), autorul anexează o listă cu 59 de „oameni de afaceri” ruşi care au avut legături cu Trump. Pe listă sunt nume diverse, din toate zonele de putere, începând cu Victor Abramovici, miliardar rus care a primit recent cetăţenie israeliană, după ce Marea Britanie a refuzat să-i prelungească viza de şedere, până la Victor Yanukovici, fostul preşedinte al Ucrainei şi apropiat al lui Putin. Paul Manafort, fostul şef de campanie al candidatului prezidenţial Donald Trump, a condus şi campania prezidenţială a lui Ianukovici, l-a consiliat şi a sprijinit aripa pro-rusă, utilizând toate mijloacele, inclusiv calomnia și dezinformarea, pentru compromiterea aripii pro-occidentale, reformatoare, aceasta în condiţiile în care politica oficială a Washingtonului era aceea de sprijinire a Ucrainei pentru a ieşi de sub tutela Rusiei. Manafort se bucura de încrederea lui Yanukovici, dar mai ales de banii oferiţi cu largheţe de acesta. Acum să sperăm că va avea timp să se gândească pe îndelete cum a strâns el banii şi cum o să-i cheltuiască alţii.

Lista „conexiunilor ruseşti” ale preşedintelui Trump oferită de Unger mai are un element care poate prezenta interes, anume că aproape jumătate din numele aflate pe listă sunt de evrei şi dintre aceştia majoritatea au obţinut şi cetăţenia israeliană, sau au legături importante în Israel (Lev Leviev, Alexander Maskevici, Mihail Cernoy sunt oligarhi evrei ruşi care au acces direct la cele mai înalte cercuri de putere din Israel, inclusiv la premierul Beniamin Netaniahu; de asemenea, Abramovici şi Levin au legături strânse cu Trump). În general, o proporţie mare de evrei există şi în zona crimei organizate ruseşti, mulţi dintre ei cu ucenicia făcută în puşcăriile sovietice din Siberia, acum ajunşi oligarhii lui Putin. Autorul consideră că acesta este şi motivul pentru care Vladimir Putin a sprijinit înfiinţarea în Rusia a cultului evreiesc Chabad şi i-a dat prioritate în raport cu alte comunităţi religioase evreieşti cu o prezenţă şi tradiţie mult mai îndelungată în Rusia. Sprijinul acordat rabinului Berel Lazar pentru a deveni Rabin Şef al cultului mozaic din Rusia este considerat un complot politic, parte a planului preşedintelui rus, menit să contribuie la consolidarea puterii oligarhilor. Trebuie subliniat faptul că Chabad este răspândit şi în S.U.A., iar legăturile acestuia cu mafia rusească ce acţionează acolo este un fapt bine cunoscut. Având în vedere că şi Craig Unger este evreu nu am nici un motiv să mă îndoiesc de afirmaţiile lui.

Am accentuat acest pasaj din carte nu pentru eventualul său caracter de noutate ci pentru că această situaţie prezintă un pericol real chiar pentru viitorul statului israelian prin faptul că oligarhii lui Putin, profitând de prevederile „Legii dreptului de reîntoarcere” primesc uşor cetăţenie israeliană, după care drumul spre Vest, cu predilecţie către S.U.A., este larg deschis. Mai mult, legislaţia financiară israeliană este lejeră, mai ales în privinţa spălării banilor, ceea ce uşurează acţiunile ilegale ale crimei organizate ruseşti. Unger evidenţiază şi o altă vulnerabilitate mult mai mare şi mai periculoasă, prin faptul că Moscova stabileşte relaţii strategice cu liderii politici israelieni. O manipulare politică a Ierusalimului de către Moscova  va putea duce la un clivaj în relaţiile israeliano-americane, iar în condiţiile în care atât F. Rusă cât şi S.U.A. îşi dispută supremaţia în Orientul Mijlociu, acest lucru ar putea avea consecinţe grave.

Autorul nu dezvoltă mai mult acest subiect ci se limitează doar la avertismentul că liderii de la Ierusalim trebuie să fie foarte atenţi la acţiunile lui Putin, pe care îl consideră „o ameninţare teribilă la adresa democraţiei”. Pentru a justifica acest avertisment, Unger citează concluzia Fondului Marshall pentru Securitate şi Democraţie: „Începând cu anul 2004, Guvernul Rusiei a folosit atacurile cibernetice, dezinformarea şi campaniile financiare de influenţare a opiniei publice, pentru a se implica în treburile interne a cel puţin 27 de ţări europene şi din America de Nord”.

În viziunea autorului, Putin este angajat în implementarea unui vast plan de destabilizare a Occidentului, de slăbire a N.A.T.O. şi argumentează prin: modul în care s-a implicat militar în Siria; transformarea valului migraţionist generat de conflictele din Orientul Mijlociu într-o armă de destabilizare a Europei; încurajarea şi finanţarea partidelor şi grupărilor de extremă stângă, anti-imigraţie, populiste din Marea Britanie, Germania, Olanda, Franţa, Italia, Austria; destabilizarea flancului estic al N.A.T.O. prin intervenţii directe în Ungaria, Polonia, Bulgaria, Peninsula Balcanică, Ţările Baltice, Ucraina şi Georgia. Interesantă este şi opinia autorului despre atitudinea preşedintelui S.U.A., Donald Trump, faţă de Israel pe care o etichetează ca fiind „tranzacţională, interesată şi lipsită de credibilitate, iar dacă cumva îi dai crezare, atunci eşti complet pierdut”.

Unger a abordat şi problema confruntării serviciilor secrete americane cu cele ruseşti, dar şi cu mafia rusească prezentă în S.U.A. Concluzia este că structurile de securitate americane sunt în defensivă, nu au personalul necesar, sunt lacune legislative care le îngrădeşte capacitatea de acţiune, au apărut alte priorităţi şi există pericolul de a fi penetrate până la un anumit nivel. F.B.I-ul a identificat încă din anii ’90 Budapesta ca fiind locul unde îşi are sediul cartierul general al mafiei ruse, fapt pentru care a înfiinţat în capitala Ungariei un oficiu care avea ca principală preocupare crima organizată rusească. Se pare că acel oficiu F.B.I. devenise destul de eficient dar, după 11 septembrie 2001, lupta împotriva terorismului internaţional a devenit prioritară şi biroul de la Budapesta a fost desfiinţat.

Concluzii

Primul lucru pe care doresc să-l subliniez este acela că majoritatea argumentelor aduse de autor în sprijinul opiniei că preşedintele S.U.A., Donald Trump, este omul crimei organizate ruseşti şi, pe cale de consecinţă, al preşedintelui Putin, sunt mai ales de natura deducţiilor logice. Nu sunt probe absolute care să demonstreze acuzaţiile grave care i se aduc. Aceasta nu înseamnă că este nevinovat, dar nici că este vinovat de tot ce i se reproşează. Poate fi vorba de o suită de coincidenţe ce se repetă din timp în timp ca o ironie a sorţii, fie este vorba de manifestarea unei atenţii deosebită pentru a acoperi urmele şi de a face treburile murdare cu mâna altuia. Să sperăm că Robert Mueller va reuşi să ajungă la capătul anchetei sale privind influenţarea alegerilor prezidenţiale din 2016.

„House of Trump, House of Putin” este o carte care se citeşte pe nerăsuflate, cu prezentarea multor fapte bine documentate, care te fac să te întrebi în ce lume trăim şi cum s-a ajuns la o schimbare atât de radicală a valorilor. Dezordinea actuală este o realitate, o vedem şi la noi, o vedem în întreaga lume, dar că există un plan bine ticluit în nu ştiu ce cancelarie, de nu ştiu ce personalitate diabolică, este mai puţin credibil. Mai curând cred că este derapajul unei societăţi obosite, care se pregăteşte să înceapă un proces dureros de transformare.

În ceea ce priveşte prevalenţa evreilor în zona mafiei ruseşti, probabil că se exagerează într-o oarecare măsură. Este cunoscut faptul că după ce s-a semnat Acordul Jackson-Vanik, evreii ruşi nu au mai fost obstrucţionaţi să părăsească ţara. Astfel, o mulţime de ruşi s-au pretins evrei numai ca să plece din Rusia. Îmi amintesc cât de mirat eram în Israel că vedeam la bisericile ortodoxe o mulţime de evrei; mai târziu am înţeles ce fel de evrei erau. Având în vedere dinamismul persoanelor ce alcătuiesc crima organizată rusească nici nu este de mirare că aceştia au fost printre primi care au profitat de oportunităţile oferite de lege. Chiar şi aşa, numărul evreilor implicaţi în crima organizată internaţională este mare, iar disponibilitatea unor lideri politici israelieni de a curta mafioţii numai fiindcă sunt bogaţi este periculoasă, aşa cum periculos este să subestimezi adversarul şi să te crezi mai deştept decât el.

Argumentele lui Craig Unger pot fi acceptate sau respinse, dar un lucru nu poate fi negat, acela că nu am fost preveniţi.