Cu un titlu incitant, care pare a nu ascunde tema tratată, cartea colonelui (r) Hairabetian Sevag „Un ofiţer de informaţii”, este seducătoare, nu numai pentru „massele largi”, ci și pentru profesioniștii genului, atât prin subiectul abordat, cât și prin ineditul narațiunii promise de titlu, ce vădește realitatea unei epoci parcurse de autor. Cartea, prin titlul ales, sugerează, că citind-o, vei savura o lectură polițistă, cu spioni inventivi și trădători fără scrupule, capcane pentru deconspirare, filaje în poziții compromițătoare, femei frumoase și ofițeri de informații eroi; ingeniozitate și combinații aproape neverosimile, care vor facilita prinderea în capcană și demascarea dușmanilor rău-făcători. Surprinderea, după primele file de lectură, edificatoare asupra conținutului. Nimic din ce intuiai, constați că spionii și agenții nu au nume. De ce? Cartea este un roman istoric!

Autorul nu inventează combinații polițiste, filaje sau trădări vinovate, ci descrie lumea serviciilor secrete într-o epocă zbuciumată, realitățile istorice din România imediat după Cel de-al II-lea Război Mondial, când țara a fost ocupată și sub presiunea șenilelor tancurilor sovietice, s-a instaurat regimul  bolșevic în România, total ostil națiunii române. Cartea este construită evolutiv, iar narațiunea se derulează temporal, pe două planuri paralele, unul general, care descrie parcurgerea istoriei sub dictatura bolșevică, și unul specific  etapelor parcurse de serviciile de informații din România, în care au fost cooptate și competențe românești. Autorul nu omite să consemneze, procedeele brutale ale ocupantului și descrie crimele comise de uneltele N.K.V.D.-ului și a urmașului său, K.G.B., instalate în România, precum și acțiunile implantaților Anei Pauker (n. Hanah Rabinsohn - n.r.), Vasile Luca (n. László Luka) ori Pintilie-Pantiușa (n. Timofei Bodnarenko - n.r.), Alexandru Nicolski (n. Boris Grünberg - n.r.), zbirii Securității, instalați cu scopul de a compromite și suprima fizic elita intelectuală românească.

O coeziune leală între români, vădită sau în subtext, e menționată subtil, când autorul descrie prietenia între patru tineri, colegi de școală, de origini și condiții materiale diferite. Alin Cernescu, fiul unui C.F.R.-st modest, Mircea Pantazi, fiu de industriaș, Carol Brausteain, evreu autentic, fiu al etniei sale și Cristian, tânăr modest, (mort pe front) dar legați prin însăși apartenența la națiune. Reîntâlnirea după ani, între Alin și Carolică, ambii deveniți ofițeri de informații, este amuzantă, destinsă. Amintirile prietenilor devin fraze de umor, gustate de cititor: „… îți aduci aminte, de careul magic, erai tu, eu, Mircea Pantazi și Cristi […]. M-ați pus să-mi dau pantalonii jos să vedeți cum arată o puță tăiată împrejur” -  apoi râzând  cu poftă, despre ale tinereții valuri.

În textul dens ideatic al romanului nu se omite descrierea nenumăratelor orori comise de mintea bolnavă a lui Nikolski, de acțiunile ostile românilor ale rudimentarului Pantiușa, precum „Fenomenul Pitești” ori reprimarea  opozanților din munți, descrise cu condeiul profesionistului, vădind realități crude ale vechilor structuri. În carte pot fi apreciate și analize, chiar politice, punctând poziția unor democrații occidentale devenite ostile, precum și acțiunile unor lideri comuniști în epoca ce o traversează cartea,  România anilor 1947-1958.

Învățasem eu cândva la teorie literară, că orice roman, în desfășurarea părții narative, a derulării conflictelor generate de personaje, în mod obligatoriu, între participanții la acțiune, unul este personajul principal. El nu trebuie să lipsească din episoadele  operei și nici din conflictele descrise de autor, cu alte cuvinte, personajul principal trebuie să parcurgă, pas cu pas, romanul de la început până la sfârșit. Iar personajul principal în acest roman istoric este chiar subiectul din titlu: Un ofițer de informații. Evident el este apoi nominalizat, în persoana ofițerului de Stat Major, devenit contraspion, Alin Cernescu, un român autentic, cu origini modeste.

Acțiunile sale, atitudinea față de noul regim, conexiunile realizate în timp, precum și alte note de comportament, le omit, pentru a nu deconspira ineditul lor, lăsând viitorului cititor plăcerea să le savureze. Dar mesajul principal al cărții transmis cititorilor, perceput de ca atare, erijându-mă într-un dezlegător de enigme, e drept, cu cheia la vedere, este modelul arhetipal al ofițerului de informații patriot. Acel ofițer care este devotat total doar patriei sale, slujește țara natală și poporul său, fără ezitări. Pentru că, dacă Patriei îi e bine, ție și neamului tău, îi va fi la fel!  Deși Alin Cernescu, ofițerul de informații, nu era implicat politic, detesta abuzurile și ura noului ocupat, încercând să estompeze efectul acțiunilor lui ostile. Din filele cărții se relevă convingerea sa, că „Patria a Priori” era  sădită în inima sa. Modelul ofițerului de informații, de Intelligence, cum este denumit mai nou, creionat în tușe relevante de Hairabetian Sevag, este de mare actualitate, poate fi un exemplu de viitor pentru noua generație.

Cartea merită a fi citită de cei din vârsta a treia, pentru a-și reaminti istoria, de maturi pentru a cunoaște realitățile istoriei, dar și de către tineri de azi, pentru că și ei au dreptul să cunoască adevărul despre generațiile anterioare.