Viața este o călătorie printre oameni necunoscuți. Pe unii îi cunoști întâmplător, vrei să-i cunoști mai bine și descoperi mereu ceva nou, afli că nu-i cunoști suficient. Avansarea într-o relație este un drum anevoios, care se termină adesea cu eșecuri. Este foarte greu să-ți croiești drum spre inima celuilalt. Ne dăm seama că viața este o mare necunoscută, că oamenii sunt un mister. Cum să depășești toate obstacolele din cale, cum să arăți că nu mai vrei să fii singur și că dorești o prietenie? Cum să obții această prietenie? Se poate? Se poate, dar prin sacrificiu. Sacrificiul, chiar cu prețul vieții sau al libertății.

Aceste gânduri mi-au fost declanșate de filmul „The Cryind Game” (Jocul lacrimilor - 1992), pentru care regizorul și scenaristul irlandez Neil Jordan a obținut în 1993 premiul Oscar pentru scenariu, având încă 5 nominalizări, inclusiv pentru cel mai bun regizor. El are în palmaresul său multe premii și nominalizări BAFTA (33) și premii supreme la Cannes, Veneția și Berlin. Jordan este în primul rând un scriitor cunoscut, în tradiția lui Joyce, cărțile sale fiind și ele încununate cu mari premii în domeniu. Și scenariul la „The Crying Game” are o structură romanescă foarte complexă, cu straturi suprapuse de mister. În nici o fază a filmului nu putem intui ce urmează, fiindcă tot timpul avem surpize.

Neobișnuita poveste începe la un bâlci, unde un soldat de culoare acostează o fată. Ea se lasă, pare că-l dorește, la fel și el, ajung într-un loc dosnic, unde el caută să o posede, dar în acea clipă sar asupra lui câțiva bărbați, care îi pun o glugă pe cap, îl leagă la mâini și îl urcă într-o mașină, însă și fata, pe nume Jane, se urcă alături de șofer, Fergus, cu care se sărută pentru succesul acțiunii, ceea ce deducem că este vorba de o răpire, că totul a fost o înscenare.

Într-adevar, soldatul, pe nume Jody (Forest Whitaker), este dus într-o casă dintr-o pădure, unde i se spune că a fost luat ostatic de Irish Republican Army (I.R.A.), și va fi eliberat în schimbul unui prizonier de-al lor aflat în mâinile armatei britanice. Dacă în trei zile nu va fi eliberat omul lor, el, Jody, va fi împușcat. În acest timp, Jody este păzit de membrii I.R.A., dar cel mai mult stă lângă el Fergus (Stephen Rea), care întreține un dialog de cunoaștere, de sinceritate. Face pași de încredere. Jody stă cu gluga pe cap. E legat la mâini și are un dialog de pe scaun cu Fergus, care își dă seama că Jody este un om de caracter. El ajunge să-i scoată și gluga, deși nu avea voie, avea această interdicție, fiindcă dușmanul nu trebuie să le vadă fața răpitorilor și nici să le afle numele. Dar Fergus, care era înrolat voluntar, încalcă aceste dispoziții și treptat se stabilește o relație umană între victmă și călău.

Fergus află că Jody are o prietenă la Londra. Îi spune că are în portofel poza ei. Să caute în haină. Și Fergus găsește chipul unei fete frumoase, Dil, pretenia lui Jody. Jody e hrănit de Fergus, nu de Jane (Miranda Richardson), care le aduce mâncarea, dar pe care Jody o alungă, ca pe o piază rea. Este dus și la toaletă de Fergus, căruia îi place să intre în intimitatea vieții lui Jody. Dacă mă veți împușca, i-a spus el, fiindcă nu văd altă cale, te rog să mergi la Londra și să o cauți pe Dil, i-a spus și localul unde o va găsi, unde ea e cântăreață. Dar banii și-i câșigă mai mult lucrând la un shop, unde e coafeză.

Și așa se întâmplă. Vine ziua a treia, în care șeful grupului de teroriști spune că nu au primit nici un răspuns la cererea I.R.A. și decide ca Jody să fie împușcat. Această sarcină și-o ia Fergus, care vrea să dovedească loialitate, deși e doar voluntar în armata I.R.A. Fergus îl ia pe Jody și-l duce în pădure. Dar Jody se dezleagă și fuge. Urmează o urmărire, Jody iese pe o șosea și nu poate evita contactul cu o mașină militară, care îl omoară. Mașina era cu soldații care veneau să-l elibereze pe el. Și vedem atacul soldaților asupra grupului de teroriști, pe care îi ucid și aruncă în aer și ascunzătoarea, casa lor.

Fergus scapă și ajunge la Londra, unde se angajează ca zilier constructor, cu scopul de a i se pierde urma și de a o găsi pe Dil, iubita lui Jody. O va găsi și apare acum o altă plasă de fire în noua relație, fiindcă Dil nu cunoaște nimic din trecutul lui Fergus, dar nici Fergus nu știe nimic despre Dil. Surpriza este de proporții când ajunge la un pas de a face dragoste cu Dil și, când ea se dezbracă, se dovedește că nu este fată, ci... băiat. E cumplită acestă dezvăluire pentru Fergus. Mai ales că el este descoperit și de Jude, care și ea supraviețuise atacului militar, dar și șeful grupului, care au venit acum la Londra, l-au găsit pe Fergus, căruia îi dau ca sarcină să ucidă un important avocat din parlamentul britanic. Fergus se află între ciocan și nicovală, descoperirea lui Dil ca băiat și acțiunea teroristă. El o tunde pe Dil (Jaye Davidson), o face băiat, dar Dil simte că e ceva în neregulă între el și Jane și-l sechestrează pe Fergus, îl leagă de pat, așa că acțiunea I.R.A. se desfășoară fără el. Dar după crima din piață, fiindcă atentatul are loc, dar și cu uciderea șefului ei, June vine în camera unde era Fergus, ca să-l pedepsească. Se interpune Dil, June vrea să-l împuște pe Dil, fiindcă era vinovat de blocarea lui Fergus. Dar Fergus, care a fost dezlegat între timp de Dil, îi spune să nu se atingă de el, e prietenul lui,  Jude râde, e pe cale să-l împuște pe Dil, dar în final Fergus o împușcă pe ea.

Ultima secvență a filmului prezintă imaginea închisorii unde se află  Fergus. E zi de vizită. Printre vizitatori se află și Dil. A venit să-i facă o vizită lui Fergus. Se reîntâlnesc, cuvintele lor degajă același spirit ironic, care le-a caracterizat mereu dialogul. Numără câte zile i-au mai rămas de pedeapsă, aproape 3 mii. Între Fergus și Dil se stabilise treptat o mare prietenie, ca și aceea dintre Fergus și Jody.  Ca și dintre Jody și Dil. O prietenie delicată, neobișnuită, care punctează cel mai des ideea de iubire. În cele mai dramtice momente, Fergus îi mărturisește lui Dil că îl iubește. Ei se iubesc însă mai presus de sex, de existența unei relații homoerotice. Nu aceasta este liantul lor. Și Dil îl înteabă, de ce s-a sacrificat, de ce a ucis-o pe Jude pentru a-l salva pe el, pe Dil? Fiindcă așa mi-e firea, răspunde Fergus și-i spune anecdota pe care i-a spus-o și lui Jody, când era sechestrat:

Un scorpion vrea să treacă apa unui râu și nu știe să înoate. Atunci o roagă pe broască să-l treacă apa. Broasca îi spune, dar tu ai să mă înțepi, o să-mi picuri venin. Nu, se jură el. Bine. Și atunci scorpionul se urcă în spatele broaștei și broasca pornește înot să treacă apa. Dar pe la mijlocul distanței, simte o înțepătură. Scorpionul a înțepat-o. Vai, strigă ea, ai spus că nu mă înțepi. De ce m-ai înțepat? Fiindcă așa mi-e firea, a răspuns Scorpionul.