Un poet înzestrat şi sensibil, structuri textuale în acord cu sensibilitatea contemporană, spirit poetic în cea mai liniştită ipostază: spectator contemplativ, confundat la perfectul simplu cu contemplarea însăşi: „vom descoperi cu uimire torenţiala dezlănţuire/ a liniştii şi noi/ în ignoranta smerenie/ silabisind alfabetul sufletului..." Un viu generos în clipele clocotitoare, acel viu în care se încrede şi prin care trece suflul pur al creaţiei. Punctul de conectare al centrului fiinţial al poetului extins în afară, conectează cititorul la tot ce se află în acest univers expansionat: „...în liniştea enormă/ se auziră lătrând răguşiţi/ de sub masă căţeii pământului/ scăpaţi din lanţurile ruginite de vreme/ cerul mai înalt decât aerul pe care-l respiri/ se sprijini de razele soarelui căci cumpenele/ căzuseră-n fântânile adânci fără apă/ copilul veni şi sparse pustiul/ femeia îi mângâie pe amândoi cu privire/ uşoară să-i apere de gândurile rele/ taină şi tăcere în gânduri şi glasuri/ ca la începuturi/ la care nu ajungi fără să pleci... " Potrivit lui Mihai Măceş, ipostaza fiinţei se subsumează unui adevăr paradigmatic: marea trecere. Alunecarea, curgerea din viu spre moarte, pierderea de sine în exilare, devin faţete metaforice ale aceleiaşi treceri, chiar şi verbalizarea poetică însemnînd exil în şi prin discurs. Sau o „cădere vie", precum spunea Gaston Bachelard în „Teroia dublei personalităţi"

Un fir auriu din reţeaua vieţii sale, înnodat şi deznodat ca de un magician se prelungeşte atemporal în bogăţia imaginilor, puse de cîmpul poemelor la îndemîna cititorului dispus să îşi asume condiţia de trăitor întru metaforă: „...femeia şi bărbatul se priviră cu grijă să nu-şi încurce/ gândurile şi dorinţele apoi cu ochii/ spre cerul sprijinit de păsări sătule de zbor/ strigară/ copilul plecat s-adune din râu fulgii/ căzuţi din aripi de pasăre ce nu mai ştie să cânte/ aşezară masă şi scaune sub salcia amiezii frânseră/ pâinea rotundă ca o lună plină şi aşteptară/ să vină feciorul de la apa în care spălase/ zborul frânt al păsării tărâmului celuilalt..." Parcă pe un cîmp de luptă, poetul este preocupat de filtrarea stării de spirit, lirismul alimentîndu-se din încordarea psihologică a unui combatant aflat într-un gol prin care se ajunge pe tărîmul celălalt. Teama că nu va reuşi să transmită esenţa trăirilor, teama că mesajul nu va fi perceput în integralitate, îl fac atent la vers, focul interior fiind întreţinut în permanenţă parcă de un înger care îi şopteşte dinlăuntrul său. Lexemele şi chiar imaginile sînt subsumate unei intenţii estetice clar conturate, - estetica simultaneităţii - , în care apelează la prezentarea simultană a unor planuri spaţiale, temporale şi sufleteşti, la sublinierea relaţiei fiinţei cu tărîmul de dincolo, intenţie susţinută de anumite ocurenţe, mediate aproape în exclusivitate de metafore. Şi tot ele, elemente cheie în revelarea sau încifrarea fiinţei poetice, actualizează, asertiv, substratul liric, activează articularea sensului ca pe un corespondent supus în permanenţă relecturii creatoare. Viul se manifestă necontenit şi în limbaj, al cărui dinamism îi asigură o finalitate designaţională, orientată spre cadrul experienţelor sensibile, cărora a reuşit să le surprindă faţete nesesizabile: „...bărbatul obosise de-atâta întuneric/ tăcerea mai înaltă decât negura îl făcu să se reazeme/ de copacul cu rădăcini ca o taină nedesluşită/ aşteptându-şi femeia se gândi la copilul rămas lângă/ zare şi îşi spuse în gând/ rugăciunea/ se-auziră în aer bătăile de aripi ale păsării/ celuilalt tărâm/ oriunde se-ntoarse întuneric/ îi rămase parcă un vis pe cărarea spre casă/ şi-l prinse în pleoape să nu-l scape/ luă cu mâini tremurânde un vreasc apoi altele/ şi puse sub crucea lor o urmă de foc scăpărându-şi/ sufletul chinuit/ atunci văzu cerul şi de bucurie plânse/ îndepărtând/ din cărarea spre casă/ pietrele şlefuite de vântul/ singurătăţii din care plecă să se odihnească..".

Aşadar, ce anume are de înfruntat cu cea mai mare tărie poetul Mihai Măceş? Tocmai ceea ce l-ar face să nu fie pe buzele timpului viitor. De aceea coboară în abisalitatea tragismului, în pitoresc psihologic, comunicînd o estetică vie, o propensiune spre consolidarea construcţiei de sens. Prin aceasta, poetul se asigură că legatura cu cititorul atent la semnificaţii depăşeşte palierul designaţional, legat doar de experienţa sensibilă a cititului, evoluînd spre o anume interpretare şi reconfigurare. Versurile antrenează un bogat demers imaginativ, pentru Mihai Măceş poezia este un proces creativ prin care se apropie asimptotic de esenţa sa, imaginaţiei revinindu-i rolul catalizator prin metafore asertive ale oglinzii sau ale măştii. Cîştigul evident al volumului „Romantic într-un veac barbar stă în puritatea discursului, în eliminarea, aproape, a tot ceea ce ar prisosi poeziei, în aruncarea peste bord a banalităţilor multicolore şi a versurilor stîngace. Dacă ar fi scris aceste versuri unul din poeţii aflaţi pe primele locuri în topurile literare, extaziaţii de serviciu ar fi exclamat: „geniale versuri". Numai că unii dintre ei scrijelesc hazardant coaja poemelor, în timp ce Mihai Măceş scrie, şi scrie bine.

Mihai Măceş (numele real Mihai Ştefan) - Repere biografice

- S-a născut la 23 August 1951 în comuna Măceşu de sus, judeţul Dolj.

- Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Craiova.

- Premiul revistei „RAMURI" 1977 pentru Poezie şi al Asociaţiei Scriitorilor din Craiova, pentru Activitati culturale, pe anul 1987.

- Debut în presa literară: în revista „RAMURI".

- Apariţii în presa literară: „RAMURI" ,„SLAST", „LUCEAFARUL", „NOUL LITERATORUL", „AMFITEATRU", „SCRISUL ROMÂNESC", „AUTOGRAF", „MILLENIUM", „AGORA LITERARĂ", „OBSERVATORUL" (Toronto, Canada) etc.

- Activitate publicistică si editorială (director al publicaţiilor JURNAL NAŢIONAL- ediţie de Oltenia, SFÂRŞIT DE MILENIU, MILLENIUM, OLTENIA BUSINESS.

- Emisiuni culturale la Radio Oltenia, 3TV Oltenia, Oltenia TV.

- Debut editorial in volumul colectiv „CONTINUITATE'", editat de Centrul Judeţean de Creaţie Dolj, Craiova, 1977.

- Cărţi editate:

- GOLFUL LUMINII, poezie, Editura SCRISUL ROMÂNESC, Craiova,1982;

- CARTE CU POVEŞTI, poezie pentru copii, Editura LITERATORUL, Craiova, 1992;

- DINTOTDEAUNA VOCALELE, poezie, Editura Meridian, Craiova, 1993;

- CARTE DE ÎNVAŢAT, poezie pentru copii,Editura CugetareaTigero, Craiova,

1996;

- ROMANTIC ÎNTR-un VEAC BARBAR, poezie, Editura Ramuri, Craiova, 2011

- Cronici literare favorabile in revistele de cultură, inclus în Dicţionarul biografic al Societăţii Scriitorilor Olteni.