Lansată recent la Chișinău, în incinta Bibliotecii „Onisifor Ghibu” (17 septembrie 2019), monografia membrului titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, distinsului profesor universitar dr. Radu Ștefan Vergatti „Ștefan Ciobanu: un savant profesor luptător neînfricat pentru unirea Basarabiei cu Regatul României”[1], constituie o primă contribuție istoriografică dedicată istoricului literar și omului politic Ștefan Ciobanu (11/24 noiembrie 1883, comuna Talmaz, județul Tighina, Basarabia - 28 februarie 1950, București), mare personalitate a românilor din Basarabia interbelică, membru al Academiei Române și unul dintre făuritorii Unirii Basarabiei cu Regatul României.

Autor a 37 de cărți, cu o carieră didactică și științifică universitară de peste 50 de ani, conducător a circa 40 de teze de doctorat, profesorul Radu Ștefan Vergatti a reușit să dea la lumină inclusiv o primă și originală monografie despre profesorul academician Ștefan Ciobanu. Volumul este lansat în colecția „Centenar”, inițiată de „Fundația Europeană Titulescu”, încadrându-se astfel în problematica sărbătoririi unui veac de la Marea Unire și de la formarea României Întregite. Așa cum pe bună dreptate remarcă prof. univ. Adrian Năstase, președintele Fundației Europene Titulescu, lucrând cu acribie, profesorul Radu Ștefan Vergatti a reușit să scrie o lucrare originală despre o personalitate a Unirii, rămasă până de curând într-un relativ con de umbră. La rândul său, prof. Ion I. Solcanu, președinte al Secției de Științe Istorice și Arheologice a Academiei Oamenilor de Știință din România, pune în evidență viziunea proprie a autorului volumului asupra locului și perioadei tumultuoasei vieți a copilului, elevului, studentului, profesorului, cărturarului, a soțului și părintelui celui care a fost Ștefan Ciobanu,- viziune nouă întemeiată pe lecturi întinse, pe documente din diverse arhive, inclusiv din Arhivele Securității, pe corespondența păstrată la Biblioteca Academiei Române și, nu în cele din urmă, pe amintirile proprii și pe mărturiile și informațiile descendenților marelui patriot.

Născut pe malul Nistrului, într-o perioadă în care populația românească din Imperiul țarist nu avea dreptul la învățarea și utilizarea propriei limbi și culturi în școală și în biserică, Ștefan Ciobanu a reușit, prin forțe proprii, să devină un intelectual dedicat propagării istoriei române și educării conaționalilor săi. Mai mult chiar, a devenit, așa cum afirmă autorul volumului, „cel dintâi român care a prezentat literatura din România în evoluția ei istorică cercetătorilor și oamenilor de știință din Imperiul Țarist”.

Lucrarea clarifică numeroase confuzii, între care și aceea a calității de deputat al Dumei Municipale din Chișinău (pe care Ștefan Ciobanu a deținut-o) și aceea de deputat în Sfatul Țării (pe care nu a avut-o). Impresionant și frapant, în opinia prof. Radu Ștefan Vergatti, este că Ștefan Ciobanu, educat și format în școli rusești, nu și-a uitat niciodată originea, fiind în permanență conștient de sentimentul că este român. Studiile sale strălucite, datorită înzestrării native și a colaborării cu mari filologi slaviști și romaniști ai vremii, cum au fost academicianul Vladimir Nicolaevici Peretz și Alexandr Ivanovici Iațimirski, i-au permis lui Ștefan Ciobanu să elaboreze studii științifice prin care a analizat istoricul și evoluția legăturilor dintre literatura română și cea slavonă. Privind raportul temporal, el a demonstrat că ambele literaturi au apărut în aproximativ același timp. Cât privește valoarea lor, Ștefan Ciobanu a demonstrat că ambele literaturi au dat posibilitatea să se afirme mari scriitori.

O seamă de noi documente din arhivele din Rusia privind începutul carierei de creație a remarcabilului reprezentant al mișcării naționale din Basarabia probează, că tânărului Ștefan Ciobanu nu i-au fost străine ambițiile de a-și face o carieră academică în Imperiul Rus, dovadă servind studiile și articolele sale publicate în reviste de specialitate din Moscova, St. Petersburg, Kiev și Varșovia[2]. Însă cariera lui Ștefan Ciobanu avea să urmeze un alt curs, în 1917 întorcându-se în Basarabia, după ce absolvise cu succes Universitatea din Kiev și lucrase ca profesor de limbă rusă la un gimnaziu din orașul Jitomir. S-a implicat activ în viața publică, devenind între 2 aprilie 1918 și 1 februarie 1921 director general și secretar general al Învățământului din Basarabia, despre care Vasile Stroescu avea să menționeze într-un discurs parlamentar, că „unicul domeniu al administrației (din Basarabia.- n.n.) care merge bine și este condus de o persoană deșteaptă, răbdătoare și care a reușit să rezolve toate neînțelegerile și dificultățile, este cel al învățământului”[3]. La 10/23 octombrie 1918, Ștefan Ciobanu a fost ales membru al Academiei Române, secția literară.

Între cele două războaie mondiale a fost profesor la catedrele de filologie din Chișinău, Iași și București, ajungând, între 11 mai și 3 iulie 1940, ministru al Cultelor și Artelor din România în guvernul lui Gheorghe Tătărescu. În virtutea poziției ce o deținea, a fost chemat să participe la cele două Consilii de Coroană din 27 iunie 1940, convocate în urma notelor ultimative adresate României de U.R.S.S. prin care se cerea cedarea necondiționată a Basarabiei și Nordului Bucovinei. A fost printre puținii participanți care s-a pronunțat pentru neacceptarea ultimatumului sovietic și mobilizarea oștirii în vederea rezistenței armate, declarând ferm că „părăsirea Basarabiei de armatele române ar fi cea mai mare crimă națională, căci ea ar însemna să aruncăm populația din Basarabia în brațele unui neam străin și ale unui regim pe care nimeni în Basarabia nu-l dorește”[4]. Din aceste considerente, menționa Ștefan Ciobanu, „răspunsul ce trebuie dat sovietelor e rezistența până la sfârșit”, căci „conștiința mea de român basarabean nu-mi permite să concep ca o provincie care din punct de vedere și istoric și ca structură etnografică este românească, să fie cedată fără nici un gest măcar de apărare Rușilor, ca populația ei să fie lăsată pradă”[5].

Scrisă într-un stil direct, plăcut și ușor de citit, cu o impresionantă bogăție și varietate de informații inedite, lucrarea profesorului Radu Ștefan Vergatti face ca această primă monografie dedicată vieții și activității marelui unionist și savant basarabean, academicianului Ștefan Ciobanu, să devină un bun al unor cercuri cât mai largi de cititori, impunându-se atât atenției specialiștilor în domeniu, cât și marelui public.

------------------------------------------
[1] Radu Ștefan Vergatti, Ștefan Ciobanu: un savant profesor luptător neînfricat pentru unirea Basarabiei cu Regatul României, Editura Semne, București, 2018, 370p.
[2] Angela Colin, Alexandr Stykalin, Începutul activității de creație a lui Ștefan Ciobanu: de la interesul față de studierea culturii spirituale românești la slujirea idealului național, în Centenar Sfatul Țării, 1917-2017. Materialele conferinței științifice internaționale, Chișinău, 21 noiembrie 2017. Coord.: Gheorghe Cliveti, Ioan Bolovan, Gheorghe Cojocaru, Editura Lexon Prim, Chișinău, 2017, p. 372-379.
[3] Ibidem.
[4] Radu Ștefan Vergatti, Ștefan Ciobanu: un savant profesor luptător neînfricat pentru unirea Basarabiei cu Regatul României, Editura Semne, București, 2018, p. 252.
[5] Ibidem, p. 252-253.