Evaluare utilizator: 5 / 5
Nuanţată în inspiraţie, afundată intelectualiceşte în interogarea sinelui pînă la o jertfă aproape totală, Monica Rohan scrie cu febrilitate şi cu lirism sublim una din cărţile bune ale prezentului. Poezia sa descinde din cadre profund filosofice, din subtile determinări psihologice şi existenţiale, din sfiiciune şi revoltă, din straturile pur muzicale ale unui suflet tînăr. Iată, o primă bordare de înţelesuri din volumul „Translucid”: „…Pâinea se-mparte-n firimituri de cuvinte/ și creşte înmulțindu-i vremii urechile într-auzirii/ Nicicând n-a fost mai adâncă rumoarea,/ până-n măduva...
Monica Rohan - arhitect al unui castel de metafore - 5.0 out of
5
based on
1 vote
Cartea profesorului Ioan Scurtu, „Tezaurul României de la Moscova”, abundă în informaţii istorice, oferă cititorului detalii despre istoria contemporană a României, cu precădere relaţiile româno-ruse, punctul ruşilor de vedere cât şi viziunea acestora privind tezaurul Despre tezarul românesc aflat la Moscova s-au scris mii de pagini, s-au depus eforturi susţinute pentru a putea fi recuperat, s-au căutat mijloace politice, diplomatice pentru a îndrepta un fapt cert. Unul dintre cei care s-au preocupat de această problemă şi a încercat să îndrepte o eroare istorică a fost istoricul Ioan Scurtu...
Denis de Rougemont - „Partea diavolului”, Editura Fundaţia Anastasia, 1994 (traducere de Mircea Ivănescu după originalul din limba franceză: Denis de Rougemont - „La Part du Diable”, Édition Gallimard, 1982)
„Cine are vocaţiune? Cel ce în momentul lucrării se uită pe sine.” (Titu Maiorescu)
Geneviève e medic kinoterapeut. E îndrăgostită de Mihai, un inginer român stabilit în Franţa după 1990. Prietena lui Gene e tot româncă, dar care a ajuns la Paris încă înainte de 1990. Lucrează în redacţia unei reviste pentru femei. Cele două s-au cunoscut atunci când jurnalista a avut nevoie de câteva şedinţe de kinoterapie. Lui Mihai nu-i prea place să povestească despre trecutul său românesc. Se descurcă bine la Paris: proiectează pe computer obiecte de mobilier. Francezul înstărit adoră să-şi comande astfel de obiecte şi să-şi mobileze casa cu ele. Revista feminină e una high-quality, cum...
„Cozonac. Transilvania” poate duce şi la cuvintele-cheie ale unui blog, dar este titlul unui roman-povestire, de vreo sută şi ceva de pagini, publicat de „Editura Compania”, al scriitoarei Adina Keneres, cea atât de puţin prezentă, din păcate, în librării. E o carte consistentă, plină de savoare şi de arome, şi despre cozonac, de bună seamă, dar şi despre alte lucruri, cum nu se poate mai serioase pentru noi - Transilvania, lumea ţărănească, identitatea românească, toate puse faţă-n faţă cu societatea de consum şi globalizarea (care, vorba inegalabilului eseist Claude Karnoouh, „au răspândit...
Marie de Rabutin-Chantal, cunoscută sub numele de Marchiza de Sévigné, a devenit celebră prin scrisorile adresate fiicei sale, Francoise. Marchiza de Sévigné s-a născut la Paris într-o familie distinsă din Burgundia, la 6 februarie 1626, aniversându-se anul acesta 385 de ani de la eveniment. Rămasă orfană de ambii părinţi la numai şapte ani este crescută de bunica ei maternă. La 18 ani se căsătoreşte cu Marchizul Henri de Sévigné, un nobil din Bretagne, cu care va avea doi copii: Francoise (1646) şi Charles (1648). Văduvă, după un duel nefericit al soţului, se decide să nu se mai recăsătorească, cu...
Marian Ilie este în felul său un „cumulard” de figuri vesele şi triste - şi vreau să enumăr câteva. Face, mai întâi, figura tristă a filologului scăldat în mai multe culturi europene şi asiatice (este, în propriu, turcolog) - care monologhează pe ţărmul lacului său, sperând să întâlnească, în lumea ce-i iese în cale, diversitatea rafinată pe care o risipeşte în neîntrerupta-i toarcere interioară de gânduri. Este un monolog în mijlocul zarvei generale care-mi aminteşte, urmărindu-l, de Isarlâcul barbian, cu Hogea autodevorându-se în largul mării, pentru cine are răgaz sau întâmplare să-l vadă...
„Un soare paradisiac”, este calamburul meu, izvorât din citirea acestei cărți a Domniei Sale domnului profesor universitar dr., Anton Soare, carte intitulată „Pretexte pentru Paradis”. La prima vedere, ea are sobrietatea unei casete. Este caseta miraculoasă pe care o deschid spre a fi apoi înmărmurită de surpriză. Mă simt copil, adolescent, adult, în intuiția subtilă a autorului. Editura „Junimea”, Iași, prin Simona Modreanu a reușit să redea tot ce autorul poet Anon Soare a oferit cititorilor, în această carte, din preaplinul plăsmuirilor sale, dedicat aci exclusiv lor. Cititorul răsfoiește...
La New York continuă să ningă.
Volumul „Eroii de la Nistru” a aparut în contextul reluat an de an, în ultimele două decenii, la 2 martie, când moldovenii, fraţii noştri din stânga Prutului mai exact, comemorează, cu tristeţe şi revoltă, pe undeva însă şi împăcaţi cu soarta, actul de acum 23 de ani când, sfidând democraţia europeană, mercenarii năimiţi de prin toate cotloanele incomensurabilului spaţiu exsovietic s-au prăvălit precum ciuma peste Moldova suverană ca să combată „fascismul românesc” şi să „salveze”, chipurile, socialismul, în fapt, pentru a restaura fostul imperiu care începuse să scârţâie grav, din toate...
Dotat cu o certă vocaţie epică, autor al câtorva volume (roman, roman-eseu, eseu, teatru), Nicolae Bălaşa, doctor în filosofie, stăpâneşte arta plăsmuirii unor destine şi caractere. Am citit aceste creaţii- usque ad finem- până la capăt - şi mi-am dat seama că, în cazul de faţă, d-sa nu ignoră exigenţele epice. Romanul 
Istoria ca instrument al agresiunii
„Paralelism vizionar” sau „Cuvintele-s false cochete-n baston” este un volum de excepție, prin care Marinela Preoteasa va rămâne în literatură, ca poeta ce transformă toate problemele vieții frumoase și mai puțin frumoase, în clipe de neuitat de plăcute pentru cititorii de poezie. Poeta manevrează cuvintele ca și cum ar avea o baghetămagică, ca și cum le-ar împblânzi, efectiv le dresează cu un calm desăvârșit; acestea o ascultă ca și cum ar fi niște lei îmblânziți, care-și fac numărul în arena circului, care de fapt este viața însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și...
Tânăra poetă lugojeană Georgia Miculescu a suferit, cu nu mult timp în urmă, o experienţă traumatizantă, tragică, aceasta însemnându-i o mare parte din versurile scrise în ultimii ani şi strânse în volumul de debut, intitulat „Jertfă albastră” şi apărut, la începutul lui 2009, la Editura Anthropos din Timişoara. Motivul străvechi al iubirii este tratat, din cauza amintită mai sus, în registrul dureros al neîmplinirii: „un singur semn de la tine şi iubirea noastră/ ar fi fost o eternitate” (p. 9). Apare pierderea nedreaptă, irecuperabilă. Despărţirea de imunda lume pământeană şi speranţa unei...
Ce o fi cu parascovenia asta?
Cartea
Volumul de poeme „Sfeşnic în rugăciune”, autor Traian Vasilcău, carte apărută în cadrul Proiectului cultural-artistic „Noi vedem cu inima”, derulat de Asociaţia Obştească „Mereu aproape” din Chişinău, înainte de orice, reprezintă un imn al sufletului, rostit spre îndumnezeirea lui (şi nu doar pentru trăirea banală, în rugăciunea goală de conţinut). Din acest motiv, trebuie spus că oricare vers din volumul amintit anterior, nu trebuie citit, ci interpretat, reinterpretat şi intonat, nu cu glasul ce uneori ne lipseşte, ci cu sufletul veşnic vorbitor în ale sale permanente căutări pământeşti. În altă...
Un volum despre sine şi doi autori
S-au scurs un milion de litri din sângele unor români nevinovaţi!
Poetă a emoţiei sobre şi triste, a sintezei de clipe supreme, operînd cu efuziuni psihologice şi sufleteşti, cu fundamente filosofice şi blitz-uri sculptate într-un lirism glacial dar impunător, desfăşurat anume spre accentuarea creaţiei sale, Georgia Miculescu îşi continuă călătoria poetică, glisînd cu nobleţe şi rafinament pe un registru de stil şi atmosferă dureroasă, cu tot ceea ce incumbă responsabilitatea superioară de creator: „Tăcerea se lasă peste casele de nisip ale oamenilor/ la fiecare poartă întâlneşti un copil scheletic/ un bătrân cu faţa suptă/ un steag negru/ în zare/…...
Pentru un ziarist german, căruţă europeană cu proşti s-a răsturnat în Balcani. Anul trecut, a apărut la editura reputată germană Rowohlt cartea „Ist Intelligenz erblich?
Câte cărți a citit, dar și câte versuri a scris acest preot, poet, om cu un har desăvârșit, dat de Dumnezeu!
Dumitru Chican, „Jihad, între islamul politic şi Califatul Universal”
Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediţiei a treia din Les Fleors du Mal Baudelaire îşi dezvăluise natura ireversibil divergentă faţă de sine, mărturisindu-şi astfel sfâşierea intimă din care-i răsărise opera: ...în acestă carte atroce mi-am pus toată inima, toată duioşia, întreaga mea religie - travestită - întreaga mea ură... Cine a fost acest copil teribil al noii poezii? Legenda vieţii lui i-a acoperit mult timp opera.
„N. Iorga, Ediţie critică, note şi comentarii”
Reportaje din centrul magmic al simţirii
Cu doi în urmă, portalul „Istoria Românilor” anunţa: „O carte-eveniment, scrisă de domnul profesor Alexandru Moraru, cu o postfaţă de Gheorghe Buzatu, va apărea în curând la Chişinau şi va întregi cu siguranţă imaginea Mareşalului Ion Antonescu dintr-o perspectiva nouă.
„... ce se stabileşte în spatele uşilor închise, muritorii de rând află de la istorici, poate peste 100 de ani. Aşa că să nu ne facem probleme, că ce se discută astăzi în « cercurile elitiste », poate vor afla şi urmaşii, urmaşilor noştri, peste...”
