Eroii nu ne cer nimic, dar faptele lor ne obligă
Ei ne amintesc de vremurile prin care Ţara şi Poporul au trecut, de testamentul nescris prin care ne îndeamnă să păstrăm neştirbită Glia pentru care s-au jertfit. „Eroismul este arta de a sluji neamul prin sacrificarea ta”, spunea Nicolae Iorga, iar „eroul este întruchiparea a tot ce este mai bun în om: lupta pentru măreţia şi fericirea patriei şi poporului” afirma L.N.Tolstoi.
Eroismul înseamnă bărbăţie, bravură, curaj, neînfricare, vitejie, toate la un loc, cu condiţia manifestării sub semnul Onoarei. În accepţiunea largă a termenului, la...
Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu -
În anul de graţie în care ne aflăm, au apărut câteva cărţi de versuri scrise de poetul Dumitru Ichim din Kitchener.
Nu intrasem în şcoala primară, când am auzit, pentru întâia oară, numele lui Mihail Moruzov, într‑o discuţie purtată de părinţii mei (tata era ofiţer). M‑a izbit rezonanţa străină a numelui şi - cu toate că nu‑mi mai amintesc nimic din discuţie (probabil, că nici nu înţelegeam despre ce era vorba) - am rămas cu impresia că Moruzov era cineva puternic şi temut. 
„Am căutat prea mult nimicul în altă parte. Dar mă întorc unde suflă ostenelile”
Între prefaţa academicianului Gheorghe Păun şi postfaţa scriitorului Ştefan Dumitrescu recenta apariţie editorială „Daţi-mi Ţara înapoi!” (Reşiţa, Editura TIM, 2013, 310p.) a jurnalistei şi scriitoarei Maria Diana Popescu, extrem de apreciată, la momentul de faţă ocupând locul I în topul editorialiştilor naţionalişti din aria identitar românească
Mărturisesc că, dintotdeauna, întâlnirea cu o carte nouă mă transpune în lumea ascunsă printre cuvintele așezate în paginile pe care le răsfoiesc cu nerăbdarea copilului în faţa unui dar multaşteptat. Sunt cărţi şi cărţi. Unele îţi împlinesc aşteptările, adică dăruiesc. Altele nu, fiindcă nu te regăseşti nici în lumea cărţii şi nici în crezul autorului. Când s-a împlinit văleatul 7522 (2013), Brumar, a 28-a zi, mi-a fost dat să am în mână primul volum al uneia dintre marile cărţi ale istoriei recente a României, trăite şi adnotate de Cornel Nistorescu zi de zi, cu perseverenţa stoică a cronicarilor...
„Un D.U.I. ca toate celelalte”, nu este deloc o treabă simplă. După cum, nici încercarea de a o încadra într-o categorie de scrieri nu este simplă. În cele din urmă, cred că atributul care i se potriveşte în cea mai mare măsură este cel de „carte de atitudine”. Parcurgerea ei oferă celui interesat satisfacţia că a mai făcut un pas pe drumul cunoaşterii unei istorii nu prea îndepărtate, contemporane încă, dar ocolită - dacă nu ascunsă cu grijă - vreme de 23 de...
Critica literară de la refracţie la reflecţie
„Comedia inumană” a universului concentraționar
În prefaţa cărţii sale, Adrian Marino susţine ca
După lansări şi prezentări făcute la Craiova în cadrul Societăţii Scriitorilor Olteni şi a Bibliotecii „Alexandru şi Aristia Aman”, a venit rândul meleagurilor de baştină din Basarabia ale scriitoarei Nina Gonţa, pe numele său adevărat Raisa Coleaghin, să-i cunoască opera literară. Repatriată în România, aşa cum îi place să spună, în anul 2000, Nina Gonţa nu şi-a uitat satul în care s-a născut şi a copilărit, Pănăşeşti şi nici orăşelul Străşeni, aflat la 20 de kilometri de Chişinău în care şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii. Aici a lucrat în cadrul Bibliotecii Raionale „Mihail...
Învăţămintele pe care le putem trage din istoria Mişcării Legionare ar putea fi, la o primă aproximare, cele expuse în continuare.
Smerenia cuvântului angelic - mistuire celestă
În ceea ce priveşte raportarea Mişcării la Ortodoxie ea se reducea la participarea legionarilor la slujbe, la apelarea în discursul public şi cel particular la valorile moralei creştine, dar şi aplicarea acestora în practică. Comportamentul legionarilor a devenit proverbial sub aspectul corectitudinii morale. După cum remarcă contemporanii, corupţia, desfrîul, înşelăciunea, hîtria, încălcarea cuvîntului dat, goana după onoruri şi avuţii le erau cu totul străine. Legionarii, în masa lor, constituiau, într-adevăr, elita morală a neamului românesc. Erau oameni care şi-au asumat morala şi dragostea...
Aproape eternele măcinări caracteristice interiorului marcat de lirism scot la iveală intense acte existenţiale nemilos plasate sub nemiloasele raze ale nervalianului soleil noir de la mélancolie. Volumul lui Dumitru Ichim, „Cerşetorul porţilor de rouă”, (Editura Albatros, Bucureşti, 2001), urmează această perenă linie a Fiinţei, mereu cu speranţa aflării limanului celest, asumându-i flagelările ce se ivesc pe parcursul căii iniiatice alese: Să mori nu moartea ta ci-a fiecărui ins se/ Cerea să mori cu braţele întinse/ Între pământ şi ceru-n plecăciune/ Îmbrăţişarea mea pe toi să vă adune.//...
Calea Legiunii spre biruinţă urma să fie parcursă mai întîi în conştiinţa românilor, a acelor români care ar fi fost în stare să-şi asume responsabilitatea pentru generaţiile viitoare, pentru eliberarea poporului român din robia oligarhiei internaţionale. Acei români care ar fi fost în stare să-şi asume, ca o precondiţie, o transformare profundă a conştiinţei lor, prin rezidirea ei pe valorile autentice, cele care au asigurat timp de aproape două milenii dăinuirea acestui neam în ciuda tuturor invaziilor, cotropirilor, jefuirilor, trădărilor. De aceea, C. Codreanu adoptă drept metodă...
Mişcării i se imputează acţiuni de violenţă, de terorizare şi în calitate de exemplu sînt reproduse cîteva cazuri, în ordine cronologică: asasinarea prim-ministrului I. G. Duca (1933), a fostului legionar Mihai Stelescu (1936), a prim-ministrului Armand Călinescu (1939) şi a istoricului Nicolae Iorga (1940), precum şi tentativa de asasinat a rectorului universităţii din Cluj Ştefănescu-Goangă.
„Străinul cu faţa lată, urcat în scrînciobul puternicilor zilei, a pus drujbele pe pădurile Almăjului. Sub fierul necruţător, cad gemînd, ca nişte ostaşi bătrîni ce au apărat satele, de turci, de nemţi, de ruşi. Cad seceraţi de mîna lacomă a veneticului, stejarii, fagii, ulmii, fala pădurii. În vaierul lor, plîng strămoşii şi se frînge un neam.”
E o performanţă să strâmbi sau să mânjeşti realităţile româneşti de azi şi din trecut.
Dintre toţi care au scris despre opera şi personalitatea savantului de la Chişinău, Eugen Simion l-a portretizat, călinescian, cel mai bine. Mihai Cimpoi are „figura şi semnele comportamentale ale unui răzeş din epoca lui Ştefan cel Mare. Voinic, ţeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală [...] Ţine drumul drept, pe la mijloc, şi, de-i pornit într-o direcţie, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit. Îmi place la el, între altele, că se ţine de cuvânt [...]. Ca un ţăran basarabean, hârşit de viaţă, stă locului şi, contrar prejudecăţilor despre adamismul nostru tradiţional, duce lucrurile...
Confratele întru medicină şi condei, Virgil Răzeşu, ne face o plăcută surpriză, oferindu-ne spre lectură romanul „Glontele cu parfum de crini", apărut într-o ţinută editorială deosebit de reuşită. Mai înainte de a deschide cartea pe care o are în mână, orice cititor se întreabă (e dreptul lui) cam ce ar putea descoperi între coperţile ei şi dacă merită să meargă mai departe, cu atât mai mult cu cât autorul nu se numără printre profesioniştii scrisului. Am face un deserviciu şi lecturii şi cititorului dacă am devoala câtuşi de puţin din acţiu¬nea romanului şi ne mărginim să spunem că dacă...
Situaţia geopolitică nouă a statului român nu schimba nimic în caracterul său congenital - cel stabilit în 1859 de către artizanii săi reali - aceeaşi oligarhie financiară internaţională. Acest stat a fost confecţionat cu un singur scop: să blocheze accesul pe uscat al Imperiului Rus în direcţia Peninsulei Balcanice, şi, prin aceasta, spre Mediterană şi Orientul Apropiat. Potrivit metodelor standard ale geopoliticii, realizarea rolului geopolitic prestabilit pentru o entitate geopolitică se asigură exclusiv prin impunerea unui control deplin asupra comportamentului populaţiei de pe teritoriul...
Comparată cu alte specii literare, fabula a avut întotdeauna un aer de eleganţă, prin regia şi scenografia autorului. Am convingerea că Elena Adriana Răducan creionează în volumul „Fabule" un tablou al moravurilor unei societăţi, în aşa fel încât reuşeşte să lărgească cu mult cadrul acestei specii literare. Nu pot să nu remarc o bună ţinută poetică, ce duce la o reală confruntare de idei, construită pe diferite nivele. Versul alb, versul liber, versul clasic, rimele împerecheate sau încrucişate sunt mânuite academic, accentul şi măsura lucrurilor sunt centrate pe imperfecţiunea lumească, pe...
La Biblioteca B.P.Hajdau din Chişinău a avut loc lansarea cărţii „Garda de Fier in Basarabia. Documente", autori Alexandru Moraru şi Benedict Ciubotaru apărută la Editura Iulian. Despre culegerea de documente au vorbit: Directorul Arhivei OSPRM, istoricul Veaceslav Lupan, dr. Elena Şişcanu, dr. Vasile Şoimaru, poetul şi scriitorul Ionel Căpiţă, camarad Codreanu.
O carte cu izvoare spre universalitate, o carte de învăţătură şi de meditaţie, care acţionează în mod convingător asupra cititorului, îl determină să îndrăgească adevărul surprins în sensul organic, atunci cînd el se află în divergenţă cu realitatea, în dezacord sau în luptă cu sinele. „Mersul printre stele", în paginile căreia Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului netezeşte calea către armonia divină, este o carte de citit în zile de sărbători, în tot ceasul, în toată vremea, o carte pentru regăsirea echilibrului de sine, o carte de înţelepciune, filosofie...
Florentin Smarandache este întemeietorul paradoxismului. Întâi de toate este un matematician cu o reputaţie excepţională, are şiruri de numere care-i poartă numele, este fondatorul unei geometrii neeuclidiene, este conducător de doctorat în mai multe universităţi ale lumii: S.U.A., Australia, Indonezia, China etc. Domnia sa este, pe de altă parte, şi poet, prozator, dramaturg. Curentul literar cu fundamente logico-paradoxiste pe care l-a iniţiat în anii 1980 a căpătat cu timpul din ce în ce mai mulţi adepţi. Aceştia s-au adunat în jurul magistrului care i-a tratat cu delicateţe şi eleganţă...
