
Trebuie să recunosc, a face cronica unei cărţi precum „Umbra noastră cea de toate zilele”, a lui Virgil Răzeşu, cu subtitlul inspirat „Un D.U.I. ca toate celelalte”, nu este deloc o treabă simplă. După cum, nici încercarea de a o încadra într-o categorie de scrieri nu este simplă. În cele din urmă, cred că atributul care i se potriveşte în cea mai mare măsură este cel de „carte de atitudine”. Parcurgerea ei oferă celui interesat satisfacţia că a mai făcut un pas pe drumul cunoaşterii unei istorii nu prea îndepărtate, contemporane încă, dar ocolită - dacă nu ascunsă cu grijă - vreme de 23 de...
„E fadă povestirea mea... Teroarea ce m-a stăpânit de-a lungul anilor e greu, ba chiar imposibil de înfăţişat. Ea depăşeşte puterea de înţelegere a oamenilor. Căci lupta n-a fost între oameni, ci între două lumi: lumea binelui şi lumea răului, a lui satan. Şi dacă pentru o clipă surâsul lui satan ne-a îngheţat inimile, Dumnezeu, în marea Lui dragoste, ne-a redat viaţa, ne-a încălzit, ne-a scos la lumină, ne-a dat puterea de a lupta cu cel rău… Am rămas astăzi o mână de oameni din generaţia mea care încă mai suntem mărturii vii. Dar ideea, idealul pentru care am luptat este viu și va dăinui în...
„Comedia inumană” a universului concentraționar
În peregrinările mele ca dascăl prin satele patriei am intrat în casa unui elev al cărui bunic venise proaspăt din închisorile comuniste. L-am găsit lângă sobă, aproape un cadavru, era speriat, cu ochii rătăciți și refuza să vorbească. Atât mi-a zis: „Eu am stat în celulă cu Steinhardt!” Vorbea încet și se uita în toate părțile. „N-am voie să spun mai multe, am jurat că-mi pun lacăt la gură, dacă află ăia iar mă bagă la închisoare.” Nu după mult timp am aflat că a murit. Povestea lui mi-a revenit aflând cine este N. Stainhardt, acel evreu care...
În prefaţa cărţii sale, Adrian Marino susţine ca „această culegere de texte nu este una de literatură, dar poate fi „convertită şi recuperată în acest sens”.Autorul, care între 1948-1949, a fost arestat şi condamnat, chiar şi după eliberare, până în 1989 nu a fost niciodată şi nicăieri, nici în România, nici în Occident, un om liber. Marea dificultate a scriitorului este să rămână o „conştiinţă liberă”, „a nu fi în serviciul puterii, a nu fi o slugă literară”. De ce optează autorul pentru jurnal? Răspunsul îl găsim tot în prefaţă, „jurnalele au un sens ideologic şi polemic foarte precis”...
După lansări şi prezentări făcute la Craiova în cadrul Societăţii Scriitorilor Olteni şi a Bibliotecii „Alexandru şi Aristia Aman”, a venit rândul meleagurilor de baştină din Basarabia ale scriitoarei Nina Gonţa, pe numele său adevărat Raisa Coleaghin, să-i cunoască opera literară. Repatriată în România, aşa cum îi place să spună, în anul 2000, Nina Gonţa nu şi-a uitat satul în care s-a născut şi a copilărit, Pănăşeşti şi nici orăşelul Străşeni, aflat la 20 de kilometri de Chişinău în care şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii. Aici a lucrat în cadrul Bibliotecii Raionale „Mihail...
Învăţămintele pe care le putem trage din istoria Mişcării Legionare ar putea fi, la o primă aproximare, cele expuse în continuare.Cea mai importantă realizare a Mişcării legionare o constituie experienţa însăşi a acestei Mişcări care reprezintă, la scara democraţei, un unicat absolut. Această mişcare a demonstrat în fapt că principiile ei sînt eficiente în combaterea democraţiei ca dictatură totalitară a oligarhiei financiare. Tocmai de aceea oligarhia a fost nevoită să o nimicească fizic.
I. Eficienţa metodei legionare este demonstrată prin faptul că metodele democratice ale oligarhiei de...
Smerenia cuvântului angelic - mistuire celestă
Arta de a surprinde multiplicitatea cuvântului, miezul său zămislitor de taine, de „fărâme la ospăţul minţii” (Kahlil Gibran), avem a crede, l-a călăuzit pe Nicolae N. Negulescu, poetul filosof care - în recenta apariţie editorială, trilingvă (română, engleză, franceză): „Nunta cuvintelor” (Târgovişte, Editura „Singur”, 2013), s-a dorit în dialog cu Universul, cu Marele Tot, convins fiind că pătrunzând în adâncimile sinelui, va descoperi noi orizonturi. Şi, în „unduirile/ harfelor/ din visul buchetului/ de Luceferi” (În raza sufletului), în...
În ceea ce priveşte raportarea Mişcării la Ortodoxie ea se reducea la participarea legionarilor la slujbe, la apelarea în discursul public şi cel particular la valorile moralei creştine, dar şi aplicarea acestora în practică. Comportamentul legionarilor a devenit proverbial sub aspectul corectitudinii morale. După cum remarcă contemporanii, corupţia, desfrîul, înşelăciunea, hîtria, încălcarea cuvîntului dat, goana după onoruri şi avuţii le erau cu totul străine. Legionarii, în masa lor, constituiau, într-adevăr, elita morală a neamului românesc. Erau oameni care şi-au asumat morala şi dragostea...
Aproape eternele măcinări caracteristice interiorului marcat de lirism scot la iveală intense acte existenţiale nemilos plasate sub nemiloasele raze ale nervalianului soleil noir de la mélancolie. Volumul lui Dumitru Ichim, „Cerşetorul porţilor de rouă”, (Editura Albatros, Bucureşti, 2001), urmează această perenă linie a Fiinţei, mereu cu speranţa aflării limanului celest, asumându-i flagelările ce se ivesc pe parcursul căii iniiatice alese: Să mori nu moartea ta ci-a fiecărui ins se/ Cerea să mori cu braţele întinse/ Între pământ şi ceru-n plecăciune/ Îmbrăţişarea mea pe toi să vă adune.//...
Mişcării i se imputează acţiuni de violenţă, de terorizare şi în calitate de exemplu sînt reproduse cîteva cazuri, în ordine cronologică: asasinarea prim-ministrului I. G. Duca (1933), a fostului legionar Mihai Stelescu (1936), a prim-ministrului Armand Călinescu (1939) şi a istoricului Nicolae Iorga (1940), precum şi tentativa de asasinat a rectorului universităţii din Cluj Ştefănescu-Goangă.
Mişcarea Legionară a fost o mişcare de eliberare naţională, angajată într-un război moral şi politic cu sistemul etnocidal al statului român modern. Metodele de luptă politică a legionarilor nu...
„Străinul cu faţa lată, urcat în scrînciobul puternicilor zilei, a pus drujbele pe pădurile Almăjului. Sub fierul necruţător, cad gemînd, ca nişte ostaşi bătrîni ce au apărat satele, de turci, de nemţi, de ruşi. Cad seceraţi de mîna lacomă a veneticului, stejarii, fagii, ulmii, fala pădurii. În vaierul lor, plîng strămoşii şi se frînge un neam.” (Ion Marin Almăjan)
Pentru mulţi dintre cititori, apariţia unui volum de versuri sub semnătura lui Ion Marin Almăjan - „Amintiri despre ţărani”, poeme, Editura David Press&Hestia, Timişoara, 2011, volum pentru care autorul a fost distins cu Premiul...
E o performanţă să strâmbi sau să mânjeşti realităţile româneşti de azi şi din trecut.
Într-o zonă de cultură „altfel", în care doină e maneaua, film - telenovela, artă plastică - Perjovschi, beletristică - textele pentru mici masturbatori ale lui Cărtărescu, iar Eminescu este „scheletul din debara", Andreescu şi Luchian, nişte Neica Nimeni, aşadar într-un asemenea univers cultural nu se cade să nu-şi aibă locul şi istoricul pe măsură, unul care să teoretizeze şi să impună sintagma „România altfel". Altfel? Dar, cum spunea cineva, fiecare ţară e „altfel". De fapt, căznit inspiratul autor...
Dintre toţi care au scris despre opera şi personalitatea savantului de la Chişinău, Eugen Simion l-a portretizat, călinescian, cel mai bine. Mihai Cimpoi are „figura şi semnele comportamentale ale unui răzeş din epoca lui Ştefan cel Mare. Voinic, ţeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală [...] Ţine drumul drept, pe la mijloc, şi, de-i pornit într-o direcţie, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit. Îmi place la el, între altele, că se ţine de cuvânt [...]. Ca un ţăran basarabean, hârşit de viaţă, stă locului şi, contrar prejudecăţilor despre adamismul nostru tradiţional, duce lucrurile...
În sudul Basarabiei istorice, tragedia băştinaşilor continuă, însă nici lupta lor pentru dreptate nu încetează
De șaptezeci de ani, imediat după a doua ocupație sovietică, din partea de sud a provinciei basarabene ne parvin numai și numai vești proaste. De douăzeci de ani, mai exact, după proclamarea independenței Ucrainei, știrile de acolo sunt și mai triste. Puținele școli cu predare în limba română ce au mai rămas în județele noastre de la sud, sunt închise, sunt ucrainizate sau rusificate. Preoții sunt opriți să oficieze serviciul divin în limba română, și cel mai des, stilul ucrainean...
Confratele întru medicină şi condei, Virgil Răzeşu, ne face o plăcută surpriză, oferindu-ne spre lectură romanul „Glontele cu parfum de crini", apărut într-o ţinută editorială deosebit de reuşită. Mai înainte de a deschide cartea pe care o are în mână, orice cititor se întreabă (e dreptul lui) cam ce ar putea descoperi între coperţile ei şi dacă merită să meargă mai departe, cu atât mai mult cu cât autorul nu se numără printre profesioniştii scrisului. Am face un deserviciu şi lecturii şi cititorului dacă am devoala câtuşi de puţin din acţiu¬nea romanului şi ne mărginim să spunem că dacă...
ISSN, ISSN-L 2247- 4374 |