Evaluare utilizator: 5 / 5
„Împuşcaţi-l pe Eugen Simion" (Adrian Păunescu)
„Nicio faptă bună nu trebuie să rămână nepedepsită", spune un vechi proverb românesc. Paremi¬ologia şi-a dovedit, şi în cazul de faţă, caracterul ştiinţific. Vom aplica acest proverb la „Avatarii ale manuscriselor Eminescu", cum se intitulează cartea pe care o comentăm (şi din care cităm), o culegere de studii şi opinii ale unor personalităţi marcante din domeniul culturii române, alcătuită de Anca Silvia Bogdan şi Marin Diaconu, cu un cuvânt înainte de Eugen Simion, apărută la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, în 2009.
...
„Avatariile tipăririi manuscriselor eminesciene” - 5.0 out of
5
based on
1 vote
- Exerciţii de perfecţionare -
În peisajul publicistic actual se distinge revista Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din S.R.I., intitulată sugestiv „Vitralii-lumini şi umbre". Scrisă cu vervă şi aplomb sub semnul credinţei în perenitatea neamului românesc, de către un colectiv de foşti specialişti în domeniul culegerii de informaţii şi susţinută ştiinţific de către un grup de istorici de marcă (Gheorghe Buzatu, Dinu C. Giurescu, Corvin Lupu, Cristian Troncotă ş.a.), revista are menirea de a atrage cititorul, de a-i trezi interesul pentru descifrarea şi cunoaşterea unui domeniu, pe cât de controversat pe...
Se spune că samuraii din Japonia medievală îşi botezau vestitele lor săbii. Născute cu multă muncă şi trecute printr-o mulţime de transformări, prin foc, batere şi călire, apoi traversând o multitudine de evenimente dramatice, aceste săbii erau onorate cu nume corespunzătoare modei poetice a acelor vremuri crunte sau primeau un nume care amintea de gloria stăpânului. Rămâneau, peste timp, urmaşilor, la fel de strălucitoare şi impresionante ca în prima zi însă din ce în ce mai înnobilate de istorie. Cam aşa văd eu viaţa domnului Harry Ross, un om pe care, exact această viaţă, nu l-a scutit de...
Cu recentul volum de poezii, „Prigonit în noapte", străluminat de Editura Euro Press (2010), distinsul doctor Ovidiu Stancu îşi adaugă în chip meritat şi cu majusculă, pentru a doua oară, numele în suita medicilor-scriitori din România. Lăudabil şi de interes rămîne modul în care, şi în volumul de faţă, poetul Ovidiu Stancu ţine vie flacăra sufletească a tatălui domniei sale, procurorul Nicu Stancu şi mă refer la acea parte sufletească arsă pe rugul metaforelor. Ambii semnează pe copertă, iar creaţiei tatălui îi este afectată jumătate din spaţiul cărţii. În ermitajul volumului, ai cărui...
În timp ce am lecturat volumul „Paraidis, literatură de cuţit", autor Liviu Andrei, volum apărut la Ed. Aius, 2011, şi prefaţat de către Tiberiu Neacşu, mi-au trecut prin minte multe. Evident, mi-am pus, ca şi autorul prefeţei, unele întrebări, însă nu m-am lăsat sedus de un anume tip de autointerogaţie, cătă vreme din paginile cărţii, „o lume" creionată abil îţi sare în ochi şi nu îţi dă pace mai abitir ca oglinda fermecată care ţine morţiş să îţi arate realitatea, de aici, de oriunde, de acum sau din tot timpul. Tranşant, în cărţile sale, Liviu Andrei stă sub semnul stilului şi al...
Un poet înzestrat şi sensibil, structuri textuale în acord cu sensibilitatea contemporană, spirit poetic în cea mai liniştită ipostază: spectator contemplativ, confundat la perfectul simplu cu contemplarea însăşi: „vom descoperi cu uimire torenţiala dezlănţuire/ a liniştii şi noi/ în ignoranta smerenie/ silabisind alfabetul sufletului..." Un viu generos în clipele clocotitoare, acel viu în care se încrede şi prin care trece suflul pur al creaţiei. Punctul de conectare al centrului fiinţial al poetului extins în afară, conectează cititorul la tot ce se află în acest univers expansionat...
„Marea antologie a epigramei româneşti"
Nu s-a scris suficient despre opera şi acţiunea distinsului intelectual român, stabilit în Germania. Rogu-vă, acceptaţi-mi pledoaria de urgenţă şi întindere în favoarea unui mare învăţat, emerit protector şi cultivator al artelor, domnia sa, Lucian Hetco, cel care, fie prin cărţi scrise, fie prin fapte culturale, vorbeşte de la sine despre un spirit înzestrat cu nobile calităţi morale şi civice. Cel care, cu unsprezece ani în urmă, a creat ambianţa aristocratică a universului Agero, prestigios centru de intensă viaţă culturală, ştiinţifică şi artistică, insulă a emancipării şi contopirii...
Enciclopedia Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul
Lucrarea Ulmeni, Maramureş - Studiu monografic - autori: prof. Mircea Boţiş şi pr. Radu Boţiş (Galaţi, Editura OLIMPIAS, 2011) - reprezintă mult mai mult decât o simplă abordare descriptivistă a unei localităţi sau, eventual, o succintă incursiune în istoria ei. Ea îşi depăşeşte spectaculos caracterul monografic la care ne-am fi aşteptat, în mod firesc, de la o lectură de asemenea natură, exprimând - cu maximă forţă de sugestie - ataşamentul uriaş al autorilor faţă de ambientul socio-cultural, spiritual şi economic în care îşi derulează ciclul de zi cu zi al vieţii. Nu trebuie însă să credem...
Odinioară, pe vremea când în redacţia revistei „Luceafărul" lucrau Mihai Ungheanu (redactor şef-adjunct) – coleg de studii şi de cenaclu, din cadrul Facultăţii de Filologie bucureşteană, poeţii Grigore Hagiu şi Ion Gheorghe, dădeam şi eu târcoale să public versuri, înainte de a ajunge la profesorul George Ivaşcu, de la „România Literară". M-am trezit derutat, şi-ntr-un caz şi într-altul, când mi s-a ordonat să-mi selectez zece poeme (10!) pentru a fi supuse (ulterior) lecturii de specialitate. No comment! Nu sfaturi, nu-ndemnuri, cenzură, orientare tematică, forme stilistice preferate...
„României de atunci şi de azi îi trebuie un Bismark!" (Mihai Eminescu)
(Prefaţa la cartea „Din vinerea patimilor", autor Nicolae Ţurcanu, Chişinău, Editura Chişinău - 2010)
A reapărut de curând în traducere originală, semnată arh. Dan Oprescu, la editura Victor B. Victor din Bucureşti, Omul, acest necunoscut - cartea fundamentală a laureatului al premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină 1912, chirurgul francez Alexis Carrel. Traducătorul mai semnează un prolog, o notă biografică, notele asupra textului şi o inspirată integrare a conţinutului ideatic al cărţii în contextul lucrărilor unor gânditori şi oameni de ştiinţă ulteriori, prin scurte citate semnificative.
Putem ajuta destinul? Ce importanţă are prenumele ales de părinţi pentru noi? Cum ne va ajuta să răzbatem în viaţă? Este prenumele unei persoane doar o convenţie prin care poate fi recunoscută şi strigată? Acestor întrebări şi altor cîteva le răspunde în urma unor studii şi aprofundări scriitorul Ioan Nelu Vişan în cartea „Destinul numelui" (Editura Pământul, 2011). Fixat în atenţia publicului, Ioan Nelu Vişan se îndreaptă instinctiv spre teme mari, îndrăzneala lui generoasă merge, de altfel, firesc, spre tot ceea ce este schematism inteligent, viziune simplistă şi categorică. Autorul a...
„Omenirea în paragină savantă" - Editura Conphys