Istoria recentă a României, între marile cărţi, precum cea a lui Larry WattsRapoarte pline de interpretări şi confuzii sau S.U.A. vs Rusia
Larry L. Watts face parte din clasa marilor istorici anglo-saxoni (Robert William Seton-Watson, Hugh Nicholas Seton-Watson, Barbara Jelavich sau Keith Hitchins) care au consacrat lucrări fundamentale trecutului românilor şi evoluţiei lor în context sud-est european. Fără îndoială, cititorului român îi este de-acum binecunoscut numele lui Larry L. Watts ca autor al unor studii şi cărţi temeinice, dintre care reţinem îndeosebi volumele: „În serviciul...
Născută la Nehoiu în1962, poeta Carmen Tania Grigore s-a stabilit din 2007 în Anglia unde lucrează ca asistentă medicală. Chemarea poeziei a simțit-o de la foarte frageda vârstă de 12 ani. A obținut numeroase premii literare prestigioase, dar debutul editorial s-a întâmplat abia în 2009 cu placheta, Pulsul țărânii. I-a urmat o carte de convorbiri cu Alexandra Noica Wilson, fiica Gânditorului de la Păltiniș, Pași spre comoara din suflet (2010). În anul 2011 a scos de sub tipar cea de a doua carte de versuri, Minutul de sinceritate, pentru ca în anul următor să-și lanseze cel de al treilea volum de...
Având ca temă demascarea sistemului electoral, a minciunii şi farsei alegerilor, era firesc ca piesa O scrisoare pierdută să aibă nucleul unuia din acte axat pe discursurile oratorice. După cum se ştie, fiecare partid şi-a desemnat în teritoriu câte un candidat: conservatorii - aflaţi la putere - îl au pe Farfuridi, iar independenţii - din opoziţie - pe Caţavencu. Cele două discursuri relevă incultura pseudo-oratorilor. Ascultat în prelungirea celui al lui Farfuridi (sau pus alături de al acestuia), „discursul" lui Caţavencu pare a fi mai coerent. Dar şi unul şi celălalt sunt pline de...
„Şi-n clipa aceea m-am rugat în gând,/ ca cel din urmă superstiţios, de Dumnezeu-/ stăpânul Providenţei sau de Mefisto, veşnicul rival,/ părtaş la viaţa fetei să mă facă,/ chiar de-ar fi să-ntoarc-al vieţii val;/ cu frumuseţe să mă-mpodobească,/ să pot în preajma zeilor să stau/ şi rob de-a pururea le-aş fi ca Faust,/ curatul suflet dându-le zălog./ Iar dacă nu, ca pulbere măruntă,/ mai bine să mă zvârle-n vânt şi apă,/ să fiu prezent în unda cea căruntă,/ ce-i joacă vara-n mare sub pleoapă!/ Aş fi în aerul ce-o înconjoară şi-n vântul care-i mângâie obrazul,/ i-aş fi răcoare-n arşiţa de vară şi...
Cu cea de-a doua carte de poezie „În amurg", Iaşi, Editura Timpul, 2004, Emilia Ţuţuianu urcă pe treptele consacrării..." unui stil care-i rememorează pe Dimitrie Anghel, alături de Şt. O. Iosif, iar mai aproape de noi, pe George Mărgărit şi Dan Laurenţiu. Este stilul unei adoraţii a Erosului, sub toate faţetele lui. Iluziile plinătăţii iubirii se împletesc cu genele arse ale plânsului unei decepţii stelare: Rugăciune şi Aşteptare, Blamare şi Resurecţie a ceea ce nu mai poate fi înviat. Revelatoare pentru trezirea din somnul floral este poezia-centru a dezvăluirii pudice „Iluzii":...
George Petrone scrie epigrame, potrivit declaraţiei din prolog, de cînd purta pantaloni scurţi şi trăgea cu praştia după vrăbii. Născut pe 14 aprilie 1936 la Paşcani, Iaşi, a fost preşedintele Grupării umoristice „Academia Liberă Păstorel" şi a predat ştafeta în 2007. „Gata, nu se mai poate, odată cu intrarea în Europa, mă retrag. Treizeci de ani îmi sunt de ajuns". Dar se întîlneşte periodic cu epigramiştii ieşeni la Anticariatul lui Dumitru Grumăzescu, pe Lăpuşneanu.
Cu un titlu sugestiv, cartea „Amintiri din război-amintiri din viaţă", scrisă de Gheorghe Stancu şi publicată la Editura Conphys din Râmnicu Vâlcea, te cucereşte de la primele pagini şi te transpune în lumea amintirilor unui onest cetăţean al urbei noastre, nonagenarul Petre Georgescu. Războiul, cu toate ororile lui, nu putea să nu rămână în amintirea foştilor combatanţi, indiferent de arma din care au făcut parte. Este şi cazul lui Petre Georgescu, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial în campania din Est, contra U.R.S.S. şi pe frontul de Vest, împotriva Germaniei hitleriste şi a Ungariei...
După „Cântece din Prepeleac" (cronică pictată-n rime) scrise fără intenţia de le publica vreodată (după propria-i mărturisire) şi apărute anul trecut, iată-l, azi, pe poetul Marian Ilie coborât din prepeleac spre a ne invita la o întâlnire cu poezia sa, luminându-ne spiritul să-i vedem haina metaforică, cu o lampă în care s-a mutat, comod, pentru o clipă. „Lampa mea cu gânduri mov" (Ed. Rafet, 2012), este cartea unui lirism subiectiv în filigranul căruia întrezărim chipul poetului. Vorbesc aici de un lirism nemediat - o voce la persoana întâi străbate întreg volumul, cu o exprimare explozivă...
Sunt evenimente în viaţă care îţi oferă prilejul unor bucurii lăuntrice, mai ales atunci când se adaugă momentului elementul nostalgic, legat de trecutul tău şi profesia care te-a consacrat. Realizezi atunci că în viaţă sunt bucurii întâmplătoare care le savurezi spontan, dar sunt şi bucurii îndelung pregătite, care se oferă mai greu şi care sunt cu atât mai valoroase cu cât adună în ele mai multe etape, trăiri, momente de revelaţie şi autentică satisfacţie, mai ales când îţi dai seama că şi tu ai participat la crearea acestor momente. Este ceea ce ne-a oferit în fapt colegul şi prietenul nostru...
CĂLĂTORIA
Pe 23 mai 2012, s-au împlinit 110 ani de la naşterea marelui critic interbelic Vladimir Streinu, care a fost profesor la Liceul „Dr. C. Angelescu" din Găeşti, de la 1 septembrie 1927 pană 1 decembrie 1933. Aici a scos, alături de colegul şi prietenul său Şerban Cioculescu, în 1928, revista „Kalende" (cinci numere), cu redacţia formală în Bucureşti, în apartamentul de la Hotel Continental al prietenului lor Tudor Şoimaru, tipărită la Piteşti, în tipografia unui anume P. Mitu. În ziua de 25 mai, a avut loc, la Colegiul Naţional „Vadimir Streinu" din Găeşti, graţie angajamentului sufletesc al...
Pentru prefaţă fiind „repartizate" doar două pagini, sunt nevoit să intru direct în subiect, predicat, complement, cât, mai ales, în sfera complimentelor... Căci, dacă DEX-ul defineşte un ALBUM drept „caiet în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştele, versuri, citate etc.", în cazul de faţă contemplăm o alcătuire aparte, inter, intra şi transdisciplinară, cu imagini (şi nu numai) de referinţă, care nu pot lăsa insensibilă percepţia retinei & creierului... Nemargini de sugestivitate „afişează" autorul încă de la coperta principală, unde, desparte în silabe şi scrie titlul pe două...
Aşa cum progresele şi aplicările practice ale medicinii experimentale, statornicite de Claude Bernard şi şcoala sa, au recuperat stagnarea sfîrşitului de secol XIX din determinismul darwinist şi vitalismul lamarckian, medicul-scriitor Claudiu Popescu, Doctor în Ştiinţe Medicale, încearcă răscumpărarea stagnării manifestată în planul pieţei de idei contemporane. Sau cum, la începutul sec. al XVII-lea, viaţa intelectuală a Europei înregistrase o afirmare prin Bacon, Hobes, Descartes şi numeroasa pleiadă de gînditori, care au dărîmat limitele osificate impuse gîndirii şi creaţiei de scolastica...
Seminarul de istorie
Un nou tip de metaforă matematică
„Cu un ochi mai clar", pătrunzând în creaţia unor genii ca Shakespeare, Goethe sau Hugo, Eminescu răspunde unei potenţiale acuzaţii de neînţelegere a acestor clasici ai literaturii universale: trebuie ridicat gradul de cultură al publicului, dramaturgii români să înţeleagă, să se subordoneze «naţiunii lor», iar „modelele în astă privinţă sunt dramaturgii spanioli, Shakespeare, şi un autor norvegian, românilor poate prea puţin cunoscut, dramaturgul B. Bjőrnson"
Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca pune în circuitul literar volumul aniversar „Epigrame 80", semnat de Ion Bindea, epigramistul care, într-o lume supusă fragmentării, transformîndu-se într-un generator de morală şi corecţie, află răgaz şi luptă împotriva clişeelor sociale, politice şi comportamentale. Parte dintr-o generaţie de excepţie, la frumoasa vîrstă de optzeci de ani, Ion Bindea nu numai că are inspiraţia şi curajul de a pune degetul pe rană, dar se amuză scriind cu autoritatea celui ce nu datorează nimănui nimic. Prin intermediul pieselor de colecţie care-l auto-recomandă mai bine...
Shakespeare şi Eminescu sunt două genii tutelare, cărora posteritatea le-a consolidat autoritatea creatoare. Interesant este însă de observat opinia scriitorului naţional român, Mihai Eminescu, despre cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, britanicul William Shakespeare, a cărui operă autorul „Luceafărului" a cunoscut-o nu numai prin traducerile germane, ci din însăşi creaţia acestuia în limba originală, engleza. Un exeget şi editor al poeziilor eminesciene, Perpessicius, a sesizat, cu argumente, aprecierile elogioase, dar meritate la adresa lui Shakespeare, aşezându-l pe poetul...
MAMA VITREGĂ, RUSIA - Florentin Smarandache