- Impresii de cititor -
Neieşită încă din pasul muntos aflat lângă fostul oraş roman Caudium din sudul Italiei, aflată sub tirul de arme al samniţilor - alias - dezinteresul şi graba cititorilor sau mutarea preferinţelor literare spre fum, foc, furt, poezia încearcă de zeci de ani să treacă prin furcile caudine şi să pătrundă-n lumina tiparului. Şi pătrunde o parte, cum nu, ori aceea cu harnaşamentul cel mai uşor, cu ideile cele mai puţine, cea cu impact rapid şi direct asupra cititorului, ori cea mai savantă. Dar mai pătrunde şi cea necitită de mine, poezia acelora necitiţi de mine...
„Cu un ochi mai clar", pătrunzând în creaţia unor genii ca Shakespeare, Goethe sau Hugo, Eminescu răspunde unei potenţiale acuzaţii de neînţelegere a acestor clasici ai literaturii universale: trebuie ridicat gradul de cultură al publicului, dramaturgii români să înţeleagă, să se subordoneze «naţiunii lor», iar „modelele în astă privinţă sunt dramaturgii spanioli, Shakespeare, şi un autor norvegian, românilor poate prea puţin cunoscut, dramaturgul B. Bjőrnson"
Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca pune în circuitul literar volumul aniversar „Epigrame 80", semnat de Ion Bindea, epigramistul care, într-o lume supusă fragmentării, transformîndu-se într-un generator de morală şi corecţie, află răgaz şi luptă împotriva clişeelor sociale, politice şi comportamentale. Parte dintr-o generaţie de excepţie, la frumoasa vîrstă de optzeci de ani, Ion Bindea nu numai că are inspiraţia şi curajul de a pune degetul pe rană, dar se amuză scriind cu autoritatea celui ce nu datorează nimănui nimic. Prin intermediul pieselor de colecţie care-l auto-recomandă mai bine...
Shakespeare şi Eminescu sunt două genii tutelare, cărora posteritatea le-a consolidat autoritatea creatoare. Interesant este însă de observat opinia scriitorului naţional român, Mihai Eminescu, despre cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, britanicul William Shakespeare, a cărui operă autorul „Luceafărului" a cunoscut-o nu numai prin traducerile germane, ci din însăşi creaţia acestuia în limba originală, engleza. Un exeget şi editor al poeziilor eminesciene, Perpessicius, a sesizat, cu argumente, aprecierile elogioase, dar meritate la adresa lui Shakespeare, aşezându-l pe poetul...
MAMA VITREGĂ, RUSIA - Florentin Smarandache
- Exerciţii de perfecţionare -
În peisajul publicistic actual se distinge revista Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din S.R.I., intitulată sugestiv „Vitralii-lumini şi umbre". Scrisă cu vervă şi aplomb sub semnul credinţei în perenitatea neamului românesc, de către un colectiv de foşti specialişti în domeniul culegerii de informaţii şi susţinută ştiinţific de către un grup de istorici de marcă (Gheorghe Buzatu, Dinu C. Giurescu, Corvin Lupu, Cristian Troncotă ş.a.), revista are menirea de a atrage cititorul, de a-i trezi interesul pentru descifrarea şi cunoaşterea unui domeniu, pe cât de controversat pe...
Se spune că samuraii din Japonia medievală îşi botezau vestitele lor săbii. Născute cu multă muncă şi trecute printr-o mulţime de transformări, prin foc, batere şi călire, apoi traversând o multitudine de evenimente dramatice, aceste săbii erau onorate cu nume corespunzătoare modei poetice a acelor vremuri crunte sau primeau un nume care amintea de gloria stăpânului. Rămâneau, peste timp, urmaşilor, la fel de strălucitoare şi impresionante ca în prima zi însă din ce în ce mai înnobilate de istorie. Cam aşa văd eu viaţa domnului Harry Ross, un om pe care, exact această viaţă, nu l-a scutit de...
Cu recentul volum de poezii, „Prigonit în noapte", străluminat de Editura Euro Press (2010), distinsul doctor Ovidiu Stancu îşi adaugă în chip meritat şi cu majusculă, pentru a doua oară, numele în suita medicilor-scriitori din România. Lăudabil şi de interes rămîne modul în care, şi în volumul de faţă, poetul Ovidiu Stancu ţine vie flacăra sufletească a tatălui domniei sale, procurorul Nicu Stancu şi mă refer la acea parte sufletească arsă pe rugul metaforelor. Ambii semnează pe copertă, iar creaţiei tatălui îi este afectată jumătate din spaţiul cărţii. În ermitajul volumului, ai cărui...
În timp ce am lecturat volumul „Paraidis, literatură de cuţit", autor Liviu Andrei, volum apărut la Ed. Aius, 2011, şi prefaţat de către Tiberiu Neacşu, mi-au trecut prin minte multe. Evident, mi-am pus, ca şi autorul prefeţei, unele întrebări, însă nu m-am lăsat sedus de un anume tip de autointerogaţie, cătă vreme din paginile cărţii, „o lume" creionată abil îţi sare în ochi şi nu îţi dă pace mai abitir ca oglinda fermecată care ţine morţiş să îţi arate realitatea, de aici, de oriunde, de acum sau din tot timpul. Tranşant, în cărţile sale, Liviu Andrei stă sub semnul stilului şi al...
Un poet înzestrat şi sensibil, structuri textuale în acord cu sensibilitatea contemporană, spirit poetic în cea mai liniştită ipostază: spectator contemplativ, confundat la perfectul simplu cu contemplarea însăşi: „vom descoperi cu uimire torenţiala dezlănţuire/ a liniştii şi noi/ în ignoranta smerenie/ silabisind alfabetul sufletului..." Un viu generos în clipele clocotitoare, acel viu în care se încrede şi prin care trece suflul pur al creaţiei. Punctul de conectare al centrului fiinţial al poetului extins în afară, conectează cititorul la tot ce se află în acest univers expansionat...
„Marea antologie a epigramei româneşti"
Nu s-a scris suficient despre opera şi acţiunea distinsului intelectual român, stabilit în Germania. Rogu-vă, acceptaţi-mi pledoaria de urgenţă şi întindere în favoarea unui mare învăţat, emerit protector şi cultivator al artelor, domnia sa, Lucian Hetco, cel care, fie prin cărţi scrise, fie prin fapte culturale, vorbeşte de la sine despre un spirit înzestrat cu nobile calităţi morale şi civice. Cel care, cu unsprezece ani în urmă, a creat ambianţa aristocratică a universului Agero, prestigios centru de intensă viaţă culturală, ştiinţifică şi artistică, insulă a emancipării şi contopirii...
Enciclopedia Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul
Lucrarea Ulmeni, Maramureş - Studiu monografic - autori: prof. Mircea Boţiş şi pr. Radu Boţiş (Galaţi, Editura OLIMPIAS, 2011) - reprezintă mult mai mult decât o simplă abordare descriptivistă a unei localităţi sau, eventual, o succintă incursiune în istoria ei. Ea îşi depăşeşte spectaculos caracterul monografic la care ne-am fi aşteptat, în mod firesc, de la o lectură de asemenea natură, exprimând - cu maximă forţă de sugestie - ataşamentul uriaş al autorilor faţă de ambientul socio-cultural, spiritual şi economic în care îşi derulează ciclul de zi cu zi al vieţii. Nu trebuie însă să credem...
Odinioară, pe vremea când în redacţia revistei „Luceafărul" lucrau Mihai Ungheanu (redactor şef-adjunct) – coleg de studii şi de cenaclu, din cadrul Facultăţii de Filologie bucureşteană, poeţii Grigore Hagiu şi Ion Gheorghe, dădeam şi eu târcoale să public versuri, înainte de a ajunge la profesorul George Ivaşcu, de la „România Literară". M-am trezit derutat, şi-ntr-un caz şi într-altul, când mi s-a ordonat să-mi selectez zece poeme (10!) pentru a fi supuse (ulterior) lecturii de specialitate. No comment! Nu sfaturi, nu-ndemnuri, cenzură, orientare tematică, forme stilistice preferate...
