Romanul de față trebuie citit în continuarea Spovedaniei unei nimfe (Eikon 2019), cu care formează un diptic. Temele sunt comune: societatea de azi a României, dragostea, păcatul, biserica, doar cu o altă distribuție a accentelor. Este mai liniar ca acțiune decât primul roman și mai aplicat pe dimensiunea socială. Părăsind biserica după moartea iubitei sale, Anastasia, răspopitul Iacob Constantin se angajează pe un post de farniente la Primăria din Pietreni. Este trucul narativ de a-l plasa „în ochiul ciclonului”, vede din acest loc tot ce înseamnă corupție, jaf, crimă chiar, în politica și...