Evaluare utilizator: 1 / 5
La 15 februarie 2017, se împlinesc opt decenii de la naşterea lui Ion Chilaru, cunoscut poet al ţinutului nostru, membru al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina, fostul redactor-şef al ziarului regional „Zorile Bucovinei", fost deputat în Consiliul Orăşenesc Cernăuţi, activist obştesc, „un mare îndrăgostit de lume", cavaler al ordinului „Prietenia Popoarelor", fost membru-fondator al Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu" din regiunea Cernăuţi. A venit pe lume în luna lui Făurar, într-un amurg de seară, când fulgii cădeau ca nişte stele, îmbrăcând frumoasa glie străbună...
„Ni-i baştina un cântec de iubire” - 1.0 out of
5
based on
1 vote
După cum este arhicunoscut, apa a reprezentat un factor fundamental al genezei. Din apă s-a născut și apoi a evoluat pe pământ însăși viața. După cum este la fel de cunoscut că atunci și acolo unde resursele de apă erau epuizate, dispăreau, în întregime, societățile umane, flora și fauna. Sunt acestea doar câteva dintre reflexiile asupra cărora trebuie să te apleci cu mare atenție după ce parcurgi cele mai bine de 300 pagini ale minuțiosului studiu realizat de domnul conf. univ. dr. Anatol Munteanu având drept obiect al cercetării fântânile și izvoarele Moldovei de peste Prut, adică acea apă...
Democrația ca produs al rememorării istorice
Toată învăţătura Sfinţilor Părinţi se întemeiază pe Geneza biblică. Aceasta este luată drept reper în toate interpretările lor morale, filosofice, religioase, dar mai ales astronomice, referitoare la naşterea universului, la creaţie, la natura umană. Şi culminează cu filosofia lui Augustin, care face în Confessiones o analiză a genezei în raport cu Dumnezeu. De fapt, el îl defineşte pe Dumnezeu în funcţie de felul cum a creat geneza lumii. Este poate cea mai originală analiză a genezei, temelie pentru teologia universală. Cu timpul, s-au impus şi viziunile ştiinţific asupra genezei...
Bibliotecar: ocupațiune științifică și literară, este definiția pe care o dădea acestei nobile profesii marele Eminescu, el însuși practicând-o în două rânduri și consacrându-i unele din cele mai importante realizări ale sale ca fondator a limbii literare moderne, pentru că a îmbogățit-o cu structuri lingvistice noi, culegând din „limba veche și înțeleaptă" adevărate perle stilistice, realizând astfel o adevărată haină a cugetării românești după cum aprecia Titu Maiorescu. Această ocupație științifică și literară avea să pasioneze până la devoțiune personalități ale culturii noastre, mai ales...
„Mă grăbesc" să scriu despre o carte cu totul ieşită din comun, la tocmai cinci ani de la apariţia ei. „Mă grăbesc", pentru că deşi nu a trecut - şi nu putea trece - neobservată, nici sacerdotalii exegeţi în viaţă, ai literaturii române, nici redutabilii analişti politici ai momentului nu s-au prea îmbulzit, de un cincinal încoace, să scrie despre ea aşa cum se cuvine, adică răspicat şi „neted", cum ar spune Eminescu, chiar dacă acest eveniment editorial se constituie într-una dintre cele mai preţioase cărţi de memorialistică din literatură română. (Şi mă mai „grăbesc" să scriu despre ea şi...
Apărut în colecţia „Mişcarea naţională dintre Prut şi Nistru", cel de-al doilea volum al harnicilor şi talentaţilor istorici Dr. Elena Negru şi Dr. Gheorghe Negru
„Ţara asta nu-i de rouă,/ Ţara asta nu-i de dar,/ Cel ce ne-a lăsat-o nouă/ nu ne-a dat-o în zadar!". (Nicolae Nicoară-Horia)
Pe 10 decembrie a fost Ziua Nobel. Laureaţii anului îşi primesc premiile. Ceremonii festive, banchet regal. Românii sunt însă îndreptăţiţi să privească oarecum contrariaţi la „fenomenul Nobel": între cei peste 900 de laureaţi, câţi se prenumera de la 1901 încoace, niciun român născut şi care să fi trăit şi muncit, pregătit şi consacrat în România nu a avut parte de încununarea cu ceea ce numim azi, cu toţii, încă, distincţia cu blazonul cel mai onorant al vremurilor moderne. E de mirare, dar nu e de dramatizat. Iar despre această ciudăţenie s-ar putea scrie chiar o poveste pasionantă (cărţi...
Poveste despre sufletul vesnic calator
După mai bine de șaptezeci și unu de ani de la Al Doilea Război Mondial lumea simte din nou febra pregătirilor belicoase, care dau fiori reci pe șira spinării. Cine ne tulbură liniștea și de ce? La această întrebare spinoasă își propune să răspundă Noam Chomsky în cartea sa „Who Rules the World"
În plin război civil în Spania, prevestitor al celui de-Al Doilea Război Mondial, Ernest Hemingway se întreba, dramatic, în titlul unei cărţi, „Pentru cine bat clopotele?". Astăzi, omul politic francez Philippe de Villiers îşi pune, tot într-un titlu de carte, o întrebare nu mai puţin tulburătoare: „Mâine, vor mai bate clopotele?". Cartea, străbătută de o mare tensiune, avertizează că Franţa este asediată de terrorism şi, mai grav, în pericol de a-şi pierde identitatea. Dacă nu se trece la acţiune hotărâtă, avertizează autorul, vocea muezinului va acoperi dăngătul clopotelor bisericilor. Din...
O antologie literară onestă a Bucureştiului n-ar fi chiar întrutotul favorabilă urbei aleasă de Vlad Ţepeş drept Cetate de Scaun. Texte mai vechi, mai apropiate în timp sau de astăzi ale feluriţilor autori, fie ei români sau străini, nu prea vădesc îndeobşte admiraţie ci mai degrabă stupefacţie, dacă nu şi impresii mai dezagreabile. Iar dacă totuşi atrage - şi de altfel o face, poate la fel de neted (vorba lui Eminescu) - Bucureştiul izbuteşte a excela prin mai degrabă prin pitoresc, varietate, vitalitate, neastâmpăr, paradox. Creatoare a unei poezii deopotrivă diafană şi viguroasă, Elisabeta Isanos...
Vrem-nu vrem, mahalaua, în sensul din limba română al cuvântului, a ajuns să însemne, de vreo două secole, omarca identitară stânjenitoare pentru realitatea românească. Mai precis de pe la 1830, când Bucureştiul ce începuse a se moderniza a fost delimitat de zonele contigue, de amestec între sat şi oraş, locuite de sărmani trăind sub zodia suburbanului şi periferiei şi la propriu, şi la figurat. Prin mizerie şi sărăcie la limita umanului, pitoresc, grotesc, sordid, diversitate şi contraste, mahalaua atrage şi sperie, amuză sau dezgustă, revoltă şi e de compătimit. Aşa o văd şi...
Bestialul meu bonus a ajuns și la oameni care nu mă cunosc. Experiențe trăite de mine m-au convins că, atunci când un partener nu mă cunoaște, șansele să înțeleagă cu totul altceva decât am vrut eu a spune prin ceea ce scriu, sau să nu înțeleagă nimic, sunt foarte mari. Lasă, că la fel se întâmplă și cu cei care mă cunosc, întrucât, nu-i așa, dacă am vreun talent real, apăi tocmai ăsta este, să mă exprim în așa fel încât una zic eu și alta ajunge la ascultător/cititor. De data asta, bestialul meu bonus a ajuns la un necunoscut care, surprinzător, "m-a citit" până acolo unde mă laud eu că-mi...
Lucrarea generalului Aurel I. Rogojan, „Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor", editată de Compania, seria ClarObscur, coordonată de Petru Romoşan, Bucureşti, 2016, 556 p., împreună cu „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale", 2011, 572 p., sunt două analize inegalabile ale soartei românilor în calea imperiilor islamic, ortodox şi catolic, care luptă pentru moştenirea Imperiului Roman de Răsărit, Bizantin, Otoman. Stafia conspiraţiilor Chestiunii Orientale e mereu aici. Nici nu s-a volatilizat stafia comunistă care bântuia prin Europa, conspiraţia...
La peste un sfert de veac de la evenimentele din 1989, avem o ţară care se surpă pe încetul, o ţară dezbinată, un popor în cea mai mare parte sărăcit, disperat, amorţit şi lipsit de orice speranţă, căruia i s-a luat şi mândria identităţii naţionale.
„Trebile merg la vale şi lumea pătimeşte", constată, într-o fabulă, poetul Grigore Alexandrescu, la jumătatea secolului al XIX-lea. Generalul în rezervă Aurel I. Rogojan, profesionist de vârf în câmpul informaţiilor de securitate, convertit în temeinic analist politic, vede şi el mai degrabă sumbră lumea de azi şi mersul ei mai departe. „Nu sunt semne bune!", spune el de-a dreptul. Din motive personale sau profesionale, sau din ambele, identifica şi reţine pentru reflecţie parcă înadins ce-i mai rău pe lume, cea mai prăpăstioasă evoluţie, cea mai alarmistă varianta. Acestui tip de abordare...
Sociologul Anton Galopenţia despre problemele tineretului
Cine nu cunoaşte personalitatea şi scrierile profesorului Ion Coja are ocazia, citind acest volum de 430 de pagini, să-l cunoască, să-şi facă o impresie despre densitatea culturii sale social politică pe care, cu elocvenţa şi curaj, o prezintă documentat, logic şi corect cititorilor români de pretutindeni. Adevărul social istoric al unor segmente din trecutul şi prezentul nostru, acum învăluite în ceaţă densă a dezinformării lefegiilor din mass medie manipulată din exterior, este exprimat cu atât dârzenie şi cutezanţă încât impresionează, dă de gândit şi stârneşte indignare împotriva...
Editura Compania a publicat în 2016 un volum al generalului Aurel I. Rogojan cu titlul „Factorul intern şi subtitlul România în spirala conspiraţiilor". Trei sunt chestiunile importante:
Numeroase sunt semnele de anxietate în acest prim sfert de secol XXI. Revoluția tehnico-științifică ne-a adus într-un moment de impas și dezorientare. Încotro te uiți, oricât de optimist ai fi, ești obligat de realitate să înregistrezi cum milioane de oameni sunt prinși în malaxorul dezastrelor, fie ele catastrofe geoclimatice sau războaie nimicitoare scontate cu milioane de migranți abătuți asupra Europei, fie atacuri teroriste la baruri, cinematografe sau săli de spectacole, ca să nu mai vorbim de perpetua amenințare cu o nouă recesiune. Apariția unei cărți precum „The Code of Babylon"...
Tematica serviciilor secrete este una de o mare căutare, pentru că rolul şi acţiunile lor sunt destul de puţin cunoscute publicului, chiar şi în ţări democrate, unde serviciile secrete încearcă să se păstreze în fundal, să nu iasă prea mult în evidenţă, de regulă ajungând în gura opiniei publice atunci când eşuează într-un moment sau altul (exemplele cele mai la îndemână sunt recentele atentate de la Paris şi Bruxelles) şi nu când înregistrează succese (fie sunt ascunse, fie trecute în registru minor). Cu atât mai mult, istoria serviciilor secrete ale celei mai mari puteri totalitare din...
Retorica politică internaţională privilegiază, de la o vreme, întrebările despre Rusia. Încotro se îndreaptă Rusia? Ce are de gând Moscova? Şi, mai ales, ce va face Putin? Înainte însă de a(-şi) răspunde, unii, mult mai puţini, se mai întreabă, totuşi, şi dacă înţelegem corect Rusia (înţelegere neînsemnând, în mod automat, încuviinţare, acceptare, aprobare). Şi de aici, altă discuţie, în care ajungem iar să ne întrebăm: câţi dintre noi cunosc, într-adevăr, cât ceva mai mult despre Rusia şi ruşii de astăzi (cu bunele şi relele aferente)? Şi, mai ales, câţi asemenea specialişti mai avem? Iar cei ce...
„Butoiul şi cercurile. 22 iunie 1941 sau când a început Marele Război pentru Apărarea Patriei"
Comparaţiile şi - mai ales - ierarhizările sunt nu o dată operaţiuni riscante şi ireverenţioase, uneori chiar blasfemiatoare. Şi totuşi, nu putem renunţă la ele, căci ajută la aşezarea unor personalităţi şi fapte cât mai aproape de locul lor cuvenit în istorie. Cu această precizare, se poate susţine că lucrarea de anvergură europeană întreprinsă de diplomaţia română sub dirijoratul lui Valentin Lipatti în ceea ce se numeşte procesul de securitate şi cooperare în Europa de după război depăşeşte, prin complexitate şi rezultate, strădaniile tenace din interbelic ale lui Nicolae Titulescu, la...
Este un proverb „sângele apă nu se face!". În consecinţă, oriunde nu s-ar afla omul pe acest pământ, oricum rădăcinile îşi simt mereu originea. Aceasta este o realitate care există independent de orice lucru şi nu poate fi înlocuită sau remodelată cu nimic în astă lume. Provenienţa, prin naştere, îşi urmează existenţa în mod autonom, fiind liberă în decizii. Astfel, omul devine dependent de rădăcinile sale, purtându-le mereu cu sine până la ultima suflare. Deci, cât omul nu ar călători prin lume, cât de mult nu s-ar îndepărta de ţara natală, oricum sufletul acestuia se regăseşte necontenit prin...
Cartea profesorului universitar dr. Corvin Lupu, sub titlul „Trădarea Securității în decembrie 1989: secrete ale intervenției străine împotriva României", București, Editura Elion, 2015 a fost prilejul mai multor lansări de carte, care au avut ecou semnificativ în mediul analiștilor și funcționarilor în domeniul securității naționale, al profesorilor și studenților în științe politice și studii de securitate, al publicului care are memoria evenimentelor din decembrie 1989, dar și al tinerilor care încearcă abia acum să le înțeleagă. Suntem în fața unui conținut de 336 de pagini, extrem de dens în...
Scrie cum vorbeşte şi vorbeşte cum desenează: de-a dreptul. În arta plastică, în literatură, sau, oho, în publicistică. Dar în politică, în diplomaţie? Eugen Mihăescu, prezenţă impunătoare în lumea intelectuală şi publică românească, nu s-a dezis nici printre muze, nici în crăbimea politică şi de afaceri a zilei de sinceritate, spontaneitate şi limpezime în exprimare. A crescut şi a creat în România cu regim comunist dar n-a fost membru de partid. A fost oponent prestigios şi virulent, vizibil mondialmente, al cultului Ceauşescu, în „The New York Times", „The New Yorker" sau în mari ziare...
O nouă „Cronică de familie" despre „Oameni care au fost"
