În fine - am exclamat cu sufletul „nins aspru", întorcînd ultima filă însemnată cu cifrele 243-244 a cărții semnate de Ion Iachim - a apărut și un roman la înălțimea valoroasei, impetuoasei, vastei, teribilei memorialistici-mărturisitoare a pătimirii românilor („literatura arestată" - am numit-o eu inspirat de subtitlul revistei „Memoria")! Ce de pelicule cinematografice zguduitoare ar fi inundat trezitor lumea contemporană dacă ar fi existat o duzină de cineaști români patrioți precum Nicolae Mărgineanu! Cîte obrazuri groase, de mult dezobișnuite a roși, n-ar fi crăpat de rușine dinaintea...