Totul este neobișnuit, original și instructiv în noua ediție a lucrării recent lansate a lui Robert Rudi Denndorf[1] la Muzeul de Arheologie și Antropologie din Butuceni (Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi): calea parcursă de autor până și-a identificat obiectul predilect al investigațiilor  sale, caracterul inedit al surselor care au stat la baza demersului autorului, structura originală a lucrării și, nu în ultimul rând, stilul elevat, academic și, în egală măsură, captivant și accesibil atât specialiștilor în domeniu cât și publicului pasionat de trecutul istoric.

Lansarea festivă a primei ediții, organizată în 23 mai 2019 de Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, a avut loc în Sala Albastră a Muzeului Național de Istorie a Moldovei, în prezența unui numeros public, a corpului diplomatic și a reprezentanților mass-media. Interesul de care s-a bucurat lucrarea se explică prin tematica inedită tratată de autor, precum și datorită faptului că cea mai mare parte a evenimentelor descrise s-a petrecut pe meleaguri românești. Apariția lucrării s-a bucurat de un mare succes și în România, fiind prezentată la „Târgul Internațional de Carte Gaudeamus”, iar „Revista de Istorie”, „Revista de Istorie Militară” și „Magazinul Istoric” au publicat editoriale pe tema refugiului regelui suedez Carol al XII-lea.

Înscriindu-se în seria de comemorări europene legate de împlinirea a 300 de ani de la moartea regelui suedez Carol al XII-lea, cartea lui Robert R. Denndorf a fost primită cu multă căldură și în cadrul festivităților prilejuite de împlinirea a 50 de ani de la înființarea Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară la Palatul Cercului Militar Național, la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, precum și la Banca Națională a României.

Născut în Bucureștiul postbelic, în anul 1947, unde, după cursurile liceale, le-a urmat pe cele ale Școlii Tehnice Financiare și apoi pe cele ale Academiei de Studii Economice, Robert R. Denndorf a lucrat în România timp de 10 ani, ca economist specializat în industria de medicamente, după care a emigrat în Germania. La Hamburg, i s-au recunoscut studiile făcute în România, primind titlul de Diplom-Ökonom și a lucrat, peste 30 de ani, la Chief financial officer în filiala germană a unui concern suedez.

Așa cum se confesează autorul, atașamentul față de patria străbună l-a făcut să colecționeze cu pasiune stampe vechi românești, din care o parte au fost donate Muzeului de Istorie a Moldovei din Chișinău și Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” din București. Din studiul stampelor, autorul a aflat despre uimitoarea poveste a refugiului regelui suedez Carol al XII-lea și a numeroasei sale suite în teritoriile moldovenești aflate la Est de Prut. Așa cum se știe, regele Carol al XII-lea a fost primul care a întreprins încercarea eroică de a îngenunchea Rusia, înainte de a fi prea târziu. Combaterea pericolului rus a fost crezul constant al întregii sale domnii. Pentru a-l realiza, regele a căutat să îndrepte contra Rusiei pe rând, Polonia, Ucraina și Imperiul Otoman. Sosit la Bender, Carol nu a venit să se odihnească, ci a țesut legături cu toate marile puteri europene ale timpului. Iar faptul că a eșuat, așa cum pe bună dreptate consideră Robert R. Denndorf, a fost nu numai tragedia vieții sale, ci și a epocii în care a trăit, astfel încât, după Marele Război Nordic din 1700-1721 în așa-numitul Dominium Maris Baltici, Rusia a înlocuit Suedia ca mare putere [2].

Povestea cărții, așa cum relatează autorul ei, datează cu mulți ani în urmă, atunci când, pasionat fiind de istoria neamului nostru românesc, a început să colecționeze imagini ale locurilor copilăriei și tinereții sale. Fascinat îndeosebi de stampele secolelor trecute, Robert Denndorf a constatat că reprezentările topografice ale meleagurilor situate între râurile Tisa, Dunăre, Prut și Nistru, - spațiul vital al urmașilor Regatului Dacic, - sunt, în general, extrem de rare și greu de găsit pe piața de antichități. Îndelungatele și perseverentele căutări ale autorului s-au soldat cu numeroase descoperiri încărcate de emoție, așa cum a fost perioada suedeză a cetății moldovenești Tighina, numită de turci Bender. Astfel, dacă până în anul 1709 nu sunt cunoscute stampe, între anii 1709-1714 apar mai multe, pentru ca de la sfârșitul secolului al XVIII-lea să piardă interesul atelierelor de creație.

Evoluția respectivă, așa cum explică autorul lucrării, a fost în primul rând o urmare a marii bătălii de la Poltava din Ucraina, între armata regelui suedez Carol al XII-lea și țarul rus Petru I, numit și cel Mare. După nouă ani plini de victorii, armata suedeză de uscat a fost acolo nimicită și nevoită să capituleze la Perevolocina (ucr. Переволочна). Pentru a-și salva viața, dar și pe cea a oamenilor care i-au mai rămas, regele s-a refugiat în Imperiul Otoman, unde a rămas, după calculele unui istoric turc, cinci ani, trei luni și nouă zile. Cea mai mare parte a refugiului regele l-a petrecut lângă zidurile cetății Tighina, unde Sublima Poartă i-a permis să-și ridice un orășel pe care Carol al XII-lea l-a numit Stockholmul Meu. Sosirea regelui a făcut ca locul să devină pentru mai mulți ani de facto noua capitală a Suediei, de unde se luau toate deciziile importante pentru „stăpâna Nordului”. Această descoperire a stârnit curiozitatea autorului de a cunoaște mai multe amănunte despre acea insulă suedeză ivită într-un ocean turcesc și, astfel, a apărut ideea editării unei lucrări la tema respectivă.

Fiind pasionat de istorie, Robert R. Denndorf a publicat mai multe studii referitoare la evenimentele de la începutul secolului al XVIII-lea în Estul Europei. Printre acestea se numără lucrarea „Als König Karl XII von Schweden Gast der Rumänen war. Der Kalabalik von Bender”, BoD-Books on Demand (2017, 616p., ediție în limba germană) și „Refugiul regelui suedez Carol al XII-lea (1709-1714) în Imperiul Otoman. Calabalâcul de la Varnița” (Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2019, 516, ediție în limba română).

Completată și adăugită, între timp, cu noi izvoare originale și inedite - în principal, cu numeroase stampe ale acelor vremuri, cu cronicile românești și suedeze, precum și cu jurnalele persoanelor din anturajul regelui -, tema tratată de Robert R. Denndorf umple un evident gol în istoriografia română, oferind un bogat material ilustrativ, factologic și certe repere gnoseologice pentru un larg public cititor.

Așa cum precizează autorul în prefața la edițiile în limba română, lucrarea sa nu a urmărit să analizeze îndelungatul război și nici domnia regelui Carol al XII-lea, ci mai degrabă să povestească șederea acestuia și a numeroasei sale suite în Imperiului Otoman (1709-1714). Cele relatate provin din izvoare, din studiul stampelor, astfel încât, chiar și cel mai neînsemnat detaliu este susținut de documente. Întrucât Georg Andreas Nordberg – duhovnicul, biograful oficial și principalul izvor de date[3] - a fost luat prizonier la Poltava în anul 1709 și eliberat abia în 1715, în istoriografie s-a produs un anumit gol în descrierea anilor refugiului. Astfel, Nordberg nu a fost un martor al celor petrecute în acei ani, iar descrierile sale provin exclusiv din studiul arhivelor, din publicații, precum și din corespondența pe care a purtat-o cu persoane care l-au însoțit pe rege.

Atât Nordberg, cât și ceilalți biografi ai regelui au descris în amănunt situația geopolitică din nordul Europei, drumul parcurs și bătăliile purtate între anii 1700-1709 și mai târziu la fel, dar spun foarte puțin despre cele petrecute în colonia suedeză de pe malul drept al Nistrului între anii 1709-1714. Așa cum explică Robert R. Denndorf, o cauză a lipsei de știri a fost întreruperea, după Poltava, a legăturilor dintre rege și Suedia. La Stockholm circulau zvonuri, alimentate de inamicii Suediei, că regele ar fi murit și se analizau opțiuni pentru ocuparea tronului. Chiar și atunci când s-au încercat diverse canale de comunicație, multe scrisori au fost interceptate pe lungul drum spre Scandinavia. La toate acestea s-a adăugat și reținerea regelui față de orice scurgere neautorizată de știri privind planurile sale de viitor. Pentru a nu-i descuraja pe cei de acasă, Carol s-a străduit să le ascundă situația reală, astfel încât scrisorile sale rareori conțin ceva concret. Întrucât documentele din cancelaria de la Varnița au fost distruse la calabalâc[4], puținele istorisiri care au supraviețuit veacurile sunt cele ale persoanelor din suita regelui.

Investigațiile lui Robert Denndorf în arhivele unor cunoscute muzee, biblioteci și anticariate europene au scos la iveală numeroase stampe dar și informații mai puțin cunoscute sau inedite. Astfel, în timp ce prima ediție a lucrării conține circa 400 de imagini provenind, preponderent, din colecții private, noua ediție a fost completată de autor cu alte peste 200 de stampe noi, puse la dispoziție îndeosebi de instituții culturale din Austria, Germania, Marea Britanie, Olanda și Suedia. Ca urmare a acestui impresionant efort de documentare, originala lucrare a lui Robert Denndorf oferă, în premieră istoriografică absolută, ampla panoramă a refugiului, a șederii și a repatrierii regelui suedez Carol al XII-lea.

Așa cum s-a menționat în cadrul recentei lansări a volumului, compararea relatărilor din cronicile românești cu cele scandinave a permis autorului să demonstreze existența unor numeroase confirmări și completări reciproce, rezultând o expunere cvasi-exhaustivă a evenimentelor petrecute acum mai bine de 300 de ani în urmă. Chiar dacă se consideră, cu exagerată modestie, un „neprofesionist” în domeniu, excelenta lucrare realizată de Robert R. Denndorf, dincolo de caracterul original și inedit al numeroaselor informații integrate în circuitul științific, constituie un bun exemplu de urmat și un veritabil model inclusiv pentru cercetătorii profesioniști – prin rigoarea și caracterul echilibrat al analizei științifice, prin atenția egală acordată de autor atât ansamblului perioadei istorice investigate cât și nuanțelor acesteia și, nu în ultimul rând, prin stilul elevat și captivant al expunerii, ceea ce o face accesibilă atât specialiștilor în domeniu cât și marelui public.