Sunt evenimente în viaţă care îţi oferă prilejul unor bucurii lăuntrice, mai ales atunci când se adaugă momentului elementul nostalgic, legat de trecutul tău şi profesia care te-a consacrat. Realizezi atunci că în viaţă sunt bucurii întâmplătoare care le savurezi spontan, dar sunt şi bucurii îndelung pregătite, care se oferă mai greu şi care sunt cu atât mai valoroase cu cât adună în ele mai multe etape, trăiri, momente de revelaţie şi autentică satisfacţie, mai ales când îţi dai seama că şi tu ai participat la crearea acestor momente. Este ceea ce ne-a oferit în fapt colegul şi prietenul nostru Dr. Valeriu Lupu prin lansarea cărţii sale „Compendiu de preocupări ştiinţifice în Pediatrie" în localul Bibliotecii judeţene Vaslui.

Desfăşurarea unor momente de acest fel sunt evenimente obişnuite la nivelul Bibliotecii Judeţene, în care oameni de cultură şi de artă cu preocupări în diverse domenii ce fac urbea să trăiască, îşi prezintă realizările lor, patronaţi de o gazdă generoasă şi cu înclinaţii native pentru bine şi frumos cum este profesorul Gelu Bichineţ, directorul acestei prestigioase instituţii. De data aceasta momentul ne-a oferit prilejul evaluării muncii şi preocupărilor în domeniul medical, a unei generaţii de pediatri şi nu numai, care-şi încheie în mod fericit viaţa activă, lăsând în urmă fapte şi evenimente traduse în muncă pe tărâm ştiinţific, care să arate posterităţii că nu am fost nici săraci spiritual, nici superficiali, nici ineficienţi, nici indiferenţi faţă de realitate şi nici faţă de ceea ce la rându-ne am preluat de la înaintaşi. Este ceea ce a reieşit cu pregnanţă din cuvântul de deschidere rostit de directorul instituţiei prof Gelu Bichineţ care în încheiere a subliniat faptul că modestia creatorului nu trebuie să fie o piedică în a ne prezenta preocupările şi realizările, indiferent de domeniu, cu atât mai mult în medicină ca ştiinţă atât de apropiată sănătăţii noastre.

Participarea are loc într-o atmosferă de parfum intelectual şi cultural, în care aducerile aminte şi evocările se răsfrâng ca o undă de lumină asupra celor ce iau parte la acest adevărat festin spiritual. Pentru că prin destinul nostru ca medici trăim printre oameni şi pentru ei, de foarte multe ori chiar în miezul existenţei lor şi nu rareori la modul dramatic, ceea ce face ca problemele noastre personale să treacă pe planul doi. Şi din nou, pentru că în existenţa noastră, frământările noastre şi dramele existenţiale ale pacienţilor noştri se topesc deopotrivă în creuzetul profesiei şi al umanismului profesional fără de care medicina nu poate fi înţeleasă.

Aşa s-a născut ideea pregătirii primului volum întitulat „De la Spitalul lui Drăghici la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, 1852-2010" datorată doctorului Nicolae Bârlădeanu în colaborare cu prof. Mihai Ciobanu şi dr Valeriu Lupu, lansată la data de 5 mai 2010 şi prezentată de prof Teodor Praxiu una dintre personalităţile de referinţă ale culturii vasluiene. Acest volum a reuşit să readucă în memoria contemporanilor marile personalităţi care prin munca şi sacrificiul lor au creat premizele medicinei moderne pe care o practicăm astăzi, demonstrând că în fond practicienii de astăzi s-au format la umbra idealurilor şi cutezanţei generaţiilor anterioare, care au pus la temelia vieţii lor stropi din seva sufletelor lor, lăsând în urma lor un adevărat tezaur de realizări de care ne bucurăm noi astăzi. Dincolo de vicisitudinile vremurilor şi dificultăţile pe care practica medicală le întâmpina, generaţii întregi de medici considerau că puterea virtuţilor lor este mai glorioasă decât puterea banilor sau oricăror altor valori materiale, deoarece nemuritoare între nemuriri este urma pe care o laşi pe pământ. Aceasta se transformă în timp într-o făclie nestinsă pentru generaţiile care vin, a căror datorie este de ai menţine strălucirea ei ca o pavăză peste înălţimile trecutului.

În ton cu tematica primului volum se prezintă şi cartea care se lansează astăzi, o carte care cuprinde în cele 604 pagini ale sale un adevărat istoric al activităţii medicale pediatrice vasluiene, îndeosebi sub aspect ştiinţific dar şi ca experienţă profesională, ceea ce o face ca prin conţinut şi ţinută să se constituie într-un adevărat tratat de specialitate în domeniul pediatriei. Sub acest aspect poate fi considerată un adevărat ghid pentru cei ce se pregătesc în specialitate, dar şi pentru cei care ar dori să abordeze cercetarea ştiinţifică, sarcină extrem de dificilă pentru că presupune logică şi rigoare ştiinţifică, documentare la zi, obiective şi metodologii de lucru clare şi reproductibile şi desigur discuţia rezultatelor la nivelul cunoştinţelor actuale în domeniu, dar poate cel mai important utilitatea practică prin aplicarea lor în activitatea de zi cu zi la patul bolnavului.

Cele 13 capitole ale cărţii cuprind activitatea secţiei pediatrie pe tărâm ştiinţific de-a lungul unei perioade de peste şaizeci de ani, practic de când fiinţează ca secţie de specialitate în cadrul spitalului raional şi apoi judeţean Vaslui. Cele 77 de nume de medici, ce cuprind colectivele de autori, readuc în memorie istoria vie a unor preocupări care au animat lumea medicală de-a lungul timpului, marcând dificultăţile pe care specialitatea le întâmpina în practica ei. Tot ceea ce apare în carte a văzut lumina tiparului în diverse reviste şi publicaţii de specialitate, a fost prezentat la congrese, consfătuiri şi simpozioane, având prin urmare girul valorii şi notorietăţii. Asupra acestui aspect s-a referit pe larg profesorul Marin Burlea şeful catedrei de gastroenterologie pediatrică a Universităţii de Medicină din Iaşi, care prin prezentarea sa efectiv a fermecat audienţa. Remarcile sale extrem de pertinente aveau girul omului care practică excelenţa în domeniu, subliniind cu o voce caldă, prietenoasă dar riguros academică, calităţile materialului cuprins în carte, valoarea lui practică şi nu în ultimul rând a secţiei de pediatrie şi a oamenilor care au lucrat aici. În prezentarea sa un moment aparte a fost evocarea momentului când profesorul Răzvan Prişcu de la Universitatea de Medicină Bucureşti vorbea despre „şcoala de pediatrie de la Vaslui" ca o recunoaştere a preocupărilor şi realizărilor în domeniu a acestui colectiv.

De aceleaşi frumoase aprecieri s-a bucurat cartea şi din partea profesorului Teodor Praxiu, eminentă personalitate a vieţii culturale vasluiene şi nu numai, care în alocuţiunea sa extrem de elevată a scos în evidenţă mai ales calitatea de medic scriitor a doctorului Valeriu Lupu aflat la a şasea carte pe care o lansează. Remarcă deasemenea participările constante cu eseuri, recenzii, articole în Pagini Medicale Bârlădene, dar şi preocupările sale în domeniul eminescologiei, prin studii de profunzime cu respectul cuvenit pentru adevărul istoric, studii în care se intrevede rigoarea ştiinţifică a profesiei pe care o practică.

Cu această ocazie simt de datoria mea şi ca o obligaţia morală, coleg fiind cu dr Valeriu Lupu de peste 40 de ani, să-l prezint în câteva cuvinte ca om şi medic.

Aşadar cine este doctorul Valeriu Lupu?

Doctorul Lupu este un român provenit dintr-o familie de refugiaţi din ţinutul Herţei după ocuparea stalinistă a zonei, stabilită în ţinuturile Botoşanilor, mai precis în Livenii Dorohoiului (satul lui George Enescu), de unde prin muncă şi trudă avea să depăşească vicisitudinile vremurilor (ca mulţi alţii din generaţia sa pentru care originea socială era hotărâtoare pentru realizarea unui viitor), reuşind să absolve Facultatea de Medicină din Iaşi şi să rămână ca intern clinic în perspectiva unei cariere universitare. perspectivă care însă i se refuză din motivele arătate mai sus, deturnându-se astfel un destin, o evoluţie, o carieră. După un număr de ani aveam să-l întâlnesc pe sălile secţiei de Pediatrie Vaslui, el în calitate de medic secundar, eu în calitate de medic specialist, după ce aflasem de la un locuitor al comunei Todireşti Paşcani unde eu lucrasem cu 10 ani înaintea venirii dânsului la acelaşi dispensar (după ce i s-a anulat concursul de care pomeneam mai sus), om care păstra o amintire deosebit de frumoasă despre activitatea acestui tânăr care poposise fortuit pe aceleaşi meleaguri. Aceste amintiri au creat acea punte ce va conduce la o prietenie nedesminţită şi dezinteresată, calităţi care conferă acestui sentiment aerul de nobleţe şi trăinicie în sinceritatea ei.

Problematica zonei noastre în domeniul pediatriei nu era de loc simplă, judeţul Vaslui fiind unul dintre cele mai sărace judeţe din ţară (de aici şi problematica socială deosebit de grea), cu natalitate mare (cea mai mare din România), cu mortalitate infantilă deasemenea foarte mare şi cu patologie pe măsură. În calitatea mea de director de policlinică şi apoi de inspector la Direcţia Sanitară a judeţului Vaslui nu mi-a fost greu să-l introduc în problematica zonei şi să realizez imediat că se va angaja ferm în rezolvarea prin posibilităţile sale a ceea ce însemna patologie pediatrică, care la acea vreme se manifesta dramatic prin evoluţie, complexitate şi diversitate. Timpul a trecut. Meticulos şi perseverent avea să adune de-a lungul timpului peste 150 de lucrări, prezentate peste tot în ţară la diverse congrese, consfătuiri şi simpozioane, majoritatea publicate în peste 20 de reviste de specialitate, bună parte din ele (114) cuprinse în volumul ce se lansează astăzi.

Cine era omul din fiinţa doctorului?

Se prezenta la acea vreme ca un tânăr suplu dar bine clădit, cu privirea de o bunătate care venea de undeva din adânc, ce te învăluia ca într-o mantie de bunăvoinţă, de tandreţe prietenească, de sinceră omenie ce îşi avea originea într-un suflet generos. Fizionomia sa trăda un echilibru interior cum rar poţi întâlni în breasla medicală, ceea ce-i susţinea bunătatea şi nobleţea sufletească deopotrivă cu armonia trăsăturilor fizice. Eleganţa adresabilităţii completa fericit acest mănunchi de daruri native. Atent la vorbă şi ţinută, îmbinându-le cu chibzuinţă şi înţelepciune, detestând interesele meschine, situaţiile conflictuale, viclenia, poltroneria, doctorul Lupu cultiva gratuitul relaţiilor şi respectului reciproc, orientând constant dialogul către bolnav şi problematica acestuia, spre binele copilului.

Tot ce gândea şi spunea avea un farmec unic, dublat de un fel anume de înţelegere, de înţeleaptă toleranţă şi bunătate. De aici şi calitatea prieteniei cultivate. Oferea mult, nu cerea nimic, dar magnetizat de felul lui de a fi dădeai totul. Străin impulsului vanităţii, a parvenirii cu orice preţ, a egocentrismului, doctorul Lupu prin muncă şi-a întemeiat o reuşită carieră, muncind şi trudind cu perseverenţă în condiţii a căror vitregie nu l-au ocolit niciodată. Mereu în concurenţă cu împrejurările a pledat cu dinamism şi iniţiativă cauza copilului. Se simţea uneori parcă responsabil, vinovat pentru ei, numai el şi nu alţii (familie, medic, societate). Caracteristic în comportamentul social al doctorului Lupu a fost calmul, liniştea şi binele pe care-l făcea în linişte. Numai aşa poţi gândi bine şi creea binele – spunea dânsul. Pentru că numai binele nu face zgomot, zgomotul însă nu produce binele şi nu te face mai bun aş adăuga eu.

Adept al cercetării teoretice cu aplicabilitate practică, reunind inteligenţa creatoare ca vârf al raţiunii cu vârful condeiului dintr-o mână şi cu stetoscopul în alta, a reuşit în profesia sa performanţa succesului cu decenţa omului de substanţă. Dealtfel prin întreaga sa activitate medicală şi ştiinţifică avea să demonstreze o adevărată mobilitate intelectuală în domeniul pediatriei precum şi în abordarea unor probleme sociale din perspectivă biologică, filosofică, culturală şi organizatorică, în toată activitatea sa conducându-se după deviza pe care singur şi-a creat-o „a creşte un copil sănătos este în egală măsură o ştiinţă şi o artă, dar şi o datorie morală ce revine deopotrivă familiei, medicului şi societăţii". Dotat cu un caracter frumos, un fin cunoscător şi cu o pregătire multilaterală, cu înclinaţie spre meditaţia filosofică, modest, cinstit, doctorul Lupu a reuşit să devină un medic de înaltă ţinută profesională şi un cetăţean de înaltă omenie a oraşului Vaslui.

Ca medic scriitor doctorul Lupu arată şi de data aceasta că are nebănuite resurse creatoare, mai ales în domeniul eseisticii, pe care cu discreţie şi decenţă le publică în reviste, scrieri din care se desprinde faptul că este un sentimental în cel mai autentic sens al cuvântului, un adept consecvent al binelui, adevărului şi frumosului, în numele cărora refuză absurdul, grotescul, inexplicabilul, terifiantul. Este un partizan al luminii, un diurn fără mistere, un căutător al luminii adevărate din natură şi din oameni, este un pământean cu suflet de român subjugat de farmecul mioriţei, iubitor al lirismului eminescian, creaţionismului paulescian, fascinat de muzica lui Porumbescu şi Enescu, de arta lui Brâncuşi, de filosofia lui Petre Ţuţea şi Nae Ionescu.

Din suflet te felicit bunule coleg şi-ţi doresc sănătate şi putere să poţi sluji ca şi până acum acest licăr de lumină din fiinţa minune numită copil - adultul de mâine, şi-ţi mulţumesc în numele celor pe care i-ai scos din anonimat, făcându-ne pe toţi mai buni şi mai bogaţi sufleteşte.
La încheiere, dedic colegului nostru dr. Valeriu Lupu câteva diletantisme pseudoliterare cu prilejul acestui minunat eveniment:

Să ne oprim acum? era nevoie/ Ca să privim o clipă la ce-a fost,/ Să înţelegem că în noi e,/ Şi vis, şi faptă, şi un rost.// N-ai alergat după mărire şi renume/ N-ai aruncat în nimeni cu noroi,/ Ai reuşit prin muncă şi gândire/ Să ne ridici, prin tine, şi pe noi// Rămâi în amintire un model/ De flacără, ce-a ars incandescent/ Un bun coleg, din al cărui zel/ S-a construit un timp efervescent.