După cum este arhicunoscut, apa a reprezentat un factor fundamental al genezei. Din apă s-a născut și apoi a evoluat pe pământ însăși viața. După cum este la fel de cunoscut că atunci și acolo unde resursele de apă erau epuizate, dispăreau, în întregime, societățile umane, flora și fauna. Sunt acestea doar câteva dintre reflexiile asupra cărora trebuie să te apleci cu mare atenție după ce parcurgi cele mai bine de 300 pagini ale minuțiosului studiu realizat de domnul conf. univ. dr. Anatol Munteanu având drept obiect al cercetării fântânile și izvoarele Moldovei de peste Prut, adică acea apă propovăduitoare și întreținătoare a vieții în mirificul ținut al Moldovei noastre multiseculare de dincolo de Prut. Îl știam pe colonelul inginer doctor Anatol Munteanu, din cărțile publicate referitoare la războiul patriotic al românilor basarabeni împotriva invadatorilor bolșevici din 1991-1992, cunoscut în istorie drept războiul transnistrean. L-am admirat pentru tenacitatea cu care s-a documentat, reușind într-un timp foarte scurt să publice câteva adevărate briliante de istorie militară, precum: „Război pe Nistru", „Sacrificiu și trădare. Războiul de secesiune din Republica Moldova", „Epopeea libertății", „Eroii de la Nistru". Recent, un sfert de veac în urmă, pentru libertate și independență, pământurile Moldovei au fost stropite cu sângele celor mai devotați patrioți, eroi căzuți la Nistru, precum oștenii și răzeșii lui Ștefan cel Mare și Sfânt în urmă cu mai bine de 500 ani. Cărțile de război ale lui Anatol Munteanu purtau cu ele spre recunoașterea generațiilor care vin după noi, atât vitejia și dăruirea acestora în lupta cu Armata a 14-a rusă, cât și participarea sa nemijlocită în lupte și rănile trupești, dar mai ales sufletești ale celui care slujise până în 1990 în armata sovietică.

Așa că mare mi-a fost surprinderea să constat că iată un adevărat luptător, un istoric-patriot poate fi și sensibil și să abordeze o temă atât de impresionantă precum cea a apei că forță vitală a tot ce ne înconjoară de la geneză și până în zilele noastre. O temă absolut inedită și încă neabordată suficient în alte zone, mai dezvoltate ale civilizației umanității și nici de specialiștii noștri etnografi sau chiar hidrografi. Și după cum rezultă dintr-o succintă lecturare a cărții, alegerea unei asemenea problematici nu a fost de loc întâmplătoare sau de moment. Pasiunea autorului pentru studierea izvorului vieții a pornit în urmă cu mulți ani și a avut la origini acea sfințenie cu care poporul român din Basarabia a cinstit întotdeauna atât vatra strămoșească, cât și anexele ei, între care la loc central s-a situat fântâna și izvorul. Treizeci de ani de căutări, studii, peregrinări în toate satele basarabene, frământări și nopți nedormite i-au adus spre final satisfacția acumulării unui patrimoniu de 10.000 fotografii, a unor fântâni, izvoare, cerdacuri de case și prispe ornamentate într-un de neegalat stil național, întâlnit în tot spațiul românesc al Moldovei de o parte și de alta a Prutului.

Din cele mai vechi timpuri opera unor adevarați meșteri populari - fântânari, dulgheri, fierari ș.a., uneori cunoscuți, alteori anonimi - fântâna sau izvorul amenajat, au reprezentat în conștiința românilor basarabeni, acel loc de izbăvire dar și de odihnă la vreme de restriște. Așezate la încrucișarea drumurilor sau la porțile gospodăriilor din satele românești, împodobite cu ornamente dintre cele mai diversificate din lemn, fier forjat, traforaj, tencuială decorativă sau mozaic și asigurate în permanență cu anexele neaoșe: scripete, lanț, găleată și cană, reprezintă întotdeauna o stare de perfectă ambianță. Fântânile basarabene mai îndeplinesc și un rol sacru fiind menite atât pentru a potoli oboseala, setea și năduful călătorului, cât și pentru adăparea vitelor aflate la păscut pe izlaz, dar mai ales pentru ca în clipocitul apei din adâncul fântânilor sau în susurul izvoarelor spiritul omului să tresalte, iar noi oamenii să devenim mai buni și mai înțelegători, înfrățindu-ne și unindu-ne pentru o viață mai demnă și mai bună. Din lucrarea domnului Anatol Munteanu se poate deduce, că salba fântânilor ornamentate și a izvoarelor, care cuprinde spațiul românesc dintre Prut și Nistru, făcute fiecare după specificul meșterului sau stăpânului locului, reprezintă asemenea cetăților răzășești de la Nistru, o adevărată centură de rezistență împotriva invadatorilor de tot felul.

Caracterul sacru al apei și apoi sfințenia cu care românii basarabeni sapă și curăță fântâna, amenajează izvorul sau își împodobesc pridvoarele caselor lor așezate ca niște mărgele viu colorate, dealungul apelor sau a codrului este o altă înălțătoare cutumă moldovenească care, așa cum autorul lucrării evidențiază. Atât vecinii ucraineni sau polonezi, cât mai ales rușii din vremea "comunismului biruitor" au rămas profund impresionați de opera unicat a românilor moldoveni, drept consecință au început să cumpere și să monteze pe terenurile lor de agrement din jurul Moscovei, aceste capodopere de artă populară, pe unele modelându-le în stil rusesc sau ucrainesc. De altfel, încă o dovadă a alorii spirituale a fântânilor basarabene o constituie răspândirea acestora în mai toate republicile unionale ale spatiului sovietic, ajungând să fie săpate și amenajate în îndepărtata și friguroasa Siberie. Răspândirea acestor elemente de cultură românească în întreaga Rusie sovietică și chiar dincolo de granițele ei a fost facilitată de bogăția și frumusețea motivelor ornamentale. Așa spre exemplu, floarea soarelui, este cel mai frecvent întâlnită ca element decorativ, aproape în toate varietățile de pictură populară, sculptură, mozaic sau basorelief. Prezența acestei plante uneori „în registrele cele mai înalte ale construcțiilor, în mod special la frontoane, dă construcțiilor (frontoanele caselor, fântâni și amenajări de izvoare) caracterul de simbol solar. La fel, icoanele foarte des uzitate, fiind răspândite mai ales după 1991, aproape până în cel mai mic cătun românesc basarabean. Ele reprezintă imagini pictografice cu imagini de cele mai multe ori ale secvențelor biblice ale sfinților, îngerilor, Maicii Domnului și indubitabil a Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Ele însele, adevărate monumente de arhitectură și tradiție populară icoanele au intrat de acum în patrimoniul cultural național al republicii Moldova, aflându-se la mare căutare pentru turiști. E adevărat, nu prea mulți se încumetă ca pe lista peregrinărilor estivale mai ales să înscrie și acele trasee precum: Cetățile de la Nistru, Orheiul, Soroca, Cetatea Albă sau chiar Tiraspol și Tighina, ca să enumerăm doar câteva repere.

Nu în ultimul rând, parcurgând filele acestui studiu, rămâi impresionat de volumul de cunoștințe științifice acumulat de col. Anatol Munteanu pentru a putea prezenta cât mai aproape de adevăr resursele de apă ale planetei și evoluția acestora, precum și de semnalul de alarmă pe care acesta îl lansează în privința epuizării galopante a resurselor de apă dulce („deja o persoană din cinci de pe planetă nu are acces la apa potabilă"). Și în acest context ca un corolar al întregului efort de cercetare, col. Munteanu lansează un profund apel la solidaritate, pace și înțelegere între oameni, iar apa, ca izvor al vieții și existenței nu poate fi decât liantul, care să dea în continuare viață și să aducă liniștea, prosperitatea și stabilitatea întregii planete. Ceea ce mai impresionează, de asemenea, la această lucrare este bogăția și arietatea ilustrației, menită a întări cele scrise de autor după o documentare atât de îndelungată. Și în sfârșit, dar nu în ultimul rând, trebuie să menționez pe lângă valoarea teoretică, informativă valoarea practic-aplicativă ansamblului de cunoștințe cuprinse. Cei iubitori de artă populară, creatori sau simpli realizatori ai frumoseților inegalabile ale meșteșugului românesc, vor descoperi în această lucrare toponimii inedite, arhitecții vor descoperi detalii uitate, care, modernizate, pot reveni în arhitectura contemporană, meșterii populari vor descoperi obiecte de ornament provenite din arta tradițională, după cum se exprimă scriitorul Iurie Colesnic în prezentarea acestei valoroase opere.

În finalul studiului nostru sugerăm cu toată căldura și fără a știrbi cu nimic valoarea acestei lucrări, ca în eventualitatea unei reeditări să reorhanizeze capitolele lucrării, ținând cont și de principiile istorice, sporind astfel valoarea științifică a studiului întreprins. Oricum, ceea ce a întreprins domnul col. (r) dr. ing. Anatol Munteanu, proaspăt membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, prin realizarea lucrării prezentate, este un act temerar, nemaiîntâlnit la alți autori nici pe alte meleaguri. Cu atât mai mult crește valoarea demersului domniei sale, mulți dintre cercetătorii artei populare de oriunde putându-se inspira din opera neobișnuitului autor al cărții de față.