Născută în Bucureşti, pe 31 martie, 1958, Tatiana Doina Jilavu a absolvit Liceul de Arte „Marin Sorescu” din Craiova, loc în care şi-a petrecut şi copilăria. A lucrat apoi ca pictor decorator până în anul 1992, când a trebuit să plece din ţară, în spaţiul european, devenind unul dintre martorii schimbărilor constante ale omenirii.
Datorită harului său şi dragostei nemărginite făţă de frumos, de sensibil, a reuşit în toţi aceşti ani să se impună cu numeroase volume şi lucrări pe care le-a publicat şi lansat. Debutează cu volumul „Am@r”, Arves, 2016), apoi continuă cu : „Călător cu dor”, Aius, , 2017, „Mozaic” 2n@, Aius, 2018, EV@, „Cumințenia pământului”, Scrisul Românesc, Fundaţia Editura, 2018), „Dictatura fericirii”, Aius, 2019, Coron@mar, Eseuri, Scrisul Românesc, Fundația Editura 2020, Coron@grafie, Carte album, (Ed. Aius, , 2021) şi „Amintiri din prezent”, Carte album, Aius, 2022.
Nu şi-a uitat însă obârşiile şi în fiecare an, Tatiana Jilavu se întoarce pe meleagurile natale, la Craiova, expunându-şi, de fiecare dată, lucrări de pictură şi grafică, şi lansând cărţi, pe care le scrie cu sufletul. Pe 31 octombrie, 2022, la Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, a avut loc lansarea volumului de eseuri „Călător cu dar” şi a Cărţii album, intitulat „Amintiri din prezent”, eveniment la care au participat critici de artă ce au apreciat creaţiile Domniei sale.
Pentru Tatiana Jilavu scrisul rămâne o incursiune în propriul eu, loc în care îşi găseşte pe deplin liniştea şi unde se îmbină, divin, cuvântul, căruia îi pune aripi, cu pensula şi culorile. Vocaţia sa artistică este una cu totul specială atâta timp cât tot sufletul se înaripează şi se îmbăgăţeşte cu fiecare clipă. Sentimentele şi le împrăştie frumos, fie pe pânzele ce aşteaptă să fie umplute cu imagini înălţătoare, fie pe paginile cărţilor sale.
Cartea de grafică, album, „Coron@grafie”, cuprinde o poveste, o poveste de viaţă la scară largă, din timpul celor doi ani de pandemie, perioadă care ne-a marcat cu adevărat pe toţi cei care am trăit-o. Cu ajutorul creionului, al tuşului, Tatiana Jilavu se retrage într-o lume a sa, a creaţiei, întruchipând figuri umane, care redau stări din cele mai diverse: nelinişte, angoasă, întrebări, teamă, incertitudine, plictiseală etc, stări pe care fiecare dintre noi le-am trăit cu mai mare sau mai mică intensitate în toată acea perioada a pandemiei. Mi s-a părut extrem de interesant să evadezi într-o singurătate absolută, doar tu cu gândurile tale, încercând să ieşi din această obsesie cu ajutorul cuvântului şi al culorii, şi să ieşi frumos, parcă, cumva, purificat, şi, fireşte , mai bogat din punct de vedere spiritual. Domnia sa a pătruns într-o lume plină de lumină, de frumos, cea a artei, fiindcă arta „este, fără îndoială, unul dintre cele mai pure şi mai înalte elemente ale fericirii umane”. Pablo Picasso spunea că „Arta spală din suflet praful vieţii de zi cu zi”.
Este prezent în acest album, Omul, în singurătatea sa, în care a fost aruncat, ,,omul aruncat în lume”, dacă e să ne gândim la Heideger, cu gândurile, cu temerile sale, încercând să facă faţă vicisitudinilor vieţii, conectându-se mereu la mesajul artei. În această singurătate , omul se află într-o permanentă comuniune cu Divinitatea: „Caută Divinitatea din tine, păstrând gândurile şi dorinţele cele mai intime, când simţi un gol intens” - spune autoarea, convinsă fiind că întotdeauna, prin credinţă, omul se poate salva. O altă posibilitate de salvare este natura, măreţia ei fiind un salvator al sufletelor sensibile, cum este şi cel al Tatianei Jilavu, trilurile păsărilor, vântul, briza mării, lumina zilei domnesc în sufletul autoarei, făcând din acel „timp greu”, cel al pandemiei, unul plin de bucurie.
Ceea ce este impresionant este faptul că Domnia sa ştie să picure lângă fiecare imagine, căreia îi dă viaţă, cuvinte poetice, ce trezesc, la rându-le, emoţie profundă. „O lucrare artistică ce nu a început printr-o emoţie nu este artă”. (Paul Cezanne) E un fel de pictură împletită cu poezie, care, împreună, formează un tot: „cine împarte două singurătăţi într-un moment al vieţii, are undeva, în Cer, un loc al său”, spune autoarea.
Artista îndeamnă să ,, priveşti dincolo de propriile limite”, fiindcă în felul acesta, ,, vei descoperi o lume de posibilităţi care nici nu credeai că există”
Impresionant este şi volumul „Călător cu d@r”, care scoate în evidenţă sentimentul de înstrăinare al fiinţei ce trăieşte departe de ţară, sentimentul de dor care stă mereu cuibărit în gândurile sale, dorul la rădăcini, la Craiova copilăriei, la tot ce a însemnat anii de şcoală, la romanticele plimbări din Parcul Romanescu şi la alte locuri şi chipuri ce îi invadează mereu fiinţa. Lectura acestei cărţi este una captivantă şi instructivă totodată, fiindcă exilul asumat de elita intelectuală rămâne o problemă de suflet.
Aşadar, Tatiana Jilavu, o artistă în adevăratul sens al cuvântului, un om plin de sensibilitate , dăruire, de generozitate , fapt dovedit prin gestul de a oferi participanţilor la acest eveniment, toate lucrările expuse, şi nu erau deloc puţine. Înţelegem astfel că doamna Tatiana Jilavu face totul din pasiune, din dragoste faţă de artă şi că iubeşte cu adevărat oamenii. Nu mai vorbim de modestia de care dă dăvadă de fiecare dată. Oamenii de artă nu sunt scăldaţi în lapte, ci în sublim” (Vasile Ghica)