Dumitru Chican, „Jihad, între islamul politic şi Califatul Universal”[1]- Prefaţă -
Colecția de carte „Biblioteca arabă”[2], deschisă în România de Editură „Proema” din Baia Mare, se completează cu o nouă lucrare de stringentă actualitate, „Jihad între islamul politic și Califatul Universal”, pe care ambasadorul Dumitru Chican o oferă tuturor celor interesați de cunoașterea și înțelegerea evoluțiilor tot mai dinamice și periculoase pentru pacea mondială, generate de erorile politice capitale ale Occidentului în gestionarea relațiilor cu lumea musulmană postcoloniala. Turnura evenimentelor din Orientul Mijlociu și Africa musulmană, cumulate cu reașezările geopolitice spectaculoase din lumea confuciano-islamică și tendințele tot mai evidente de reconfigure a Uniunii Europene că un nou Imperiu German[3] reclamau un supliment de informație „de context”, fără de care apariția, numai aparent surprinzătoare, a mișcării „Statul Islamic” și a scopului acesteia nu ar putea corect și cuprinzător înțelese. Această necesitate de cunoaștere este împlinită cu competență de neegalat, în mod sigur în România, de ambasadorul și arabistul Dumitru Chican, un prestigios și apreciat profesor de limbă arabă și civilizația islamică.
Cunoașterea intimă a lumii arabe și islamice i-a fost facilitată de o îndelungată activitate în Serviciul Diplomatic, din 1973 și că reprezentat al României la Damasc-Siria), Beirut-Liban), Tripoli-Libia), Abu Dhabbi-Emiratele Arabe și Sanna-Yemen), începând cu anii `90 ai veacului trecut. Clarificările conceptuale propuse de autor, în evoluția lor social-istorică și în corelație cu dinamică geopoliticii spațiului musulman - „orientalism”, „islam”, „islamism”, „integrism”, „Islamya”, „islamul politic” și „homo islamicus”, „islamul islamizat”, „salafism”, „wahhabism”, „Jihad” și „jihadism”, „Statul Islamic” și „Califatul Mondial” s.a., dincolo de importanţa lor pentru politicienii, diplomații și militarii implicați în gestionarea crizelor lumii islamice, relevă cât de complex este fundamentul spiritualității și civilizației acestei lumi și care pot fi riscurile unei coliziuni brutale cu valorile celorlate culturi și cu civilizația mondială. În acest sens, iordanianul Zeid Ra'ad al-Hussein, primul musulman numit Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, a declarat, la 08 sepetembrie 2014, în deschiderea celei de-a 27-a sesiuni a Consiliului O.N.U. pentru Drepturile Omului de la Geneva, că: „Jihadistii care seamănă teroare în Irak și Siria vor săcreeze o „lume sţngeroasă”. În lumea takfiri, cu excepția cazului în care le împărtşiţi opinia - și a lor este îngustă și inflexibilă - văveți pierde dreptul la viaţă. Ar fi o lume sângeroasă, ostilă și brutală, fără protecție pentru cei non-takfiri”.[4]
În urmă cu un deceniu, o mare coaliție mondială formată de Statele Unite ale Americii, la apelul președintelui George W. Bush „Cine nu este cu noi, este imporiva noastra”, se alfla în plin „război global împotrivă terorismului”, iar Afganistanul și Irakul invadate și ocupate. Nici în Afganistan și nici în Irak nu s-ar putea spune că s-a eradicat pericolul terorist. Dimpotrivă, în prezent, lumea constată dezvoltarea și instituționalizarea unui nou terorism, ca mișcare armată, în numele unui viitor stat islamic și a Califatului Mondial. Cât de gravă este această amenințare? Doar câteva spicuiri din presă internațională a unei zile, cea de 7 septembrie 2014, de exemplu, sunt îndeajuns pentru a înțelege că lumea se află sub spectrul unei teribile amenințări, venite din partea unei mișcări care își asumă împlinirea unui așa zis destin istoric al musulmanilor din întreagă lume.[5] „Washintonul nu ar trebui să fie surprins de evenimentele strategice generate de acțiunile armate ale Statului Islamic”. Agenția Centrală de Informații i-a prezentat, în anul 2004, președintelui George W. Bush, ca „evoluţii probabile pe scenă Orientului Mijlociu, după dezangajarea operațiunilor militare ale Alianței în Irak”, evenimentele în desfășurare azi, după un deceniu de la estimarea informativă. Capacitate de predicție sau evenimente pregătite?! Potrivit estimărilor informative, suspect de repede difuzate prin canalele din media internațională apropiate comunității serviciilor secrete, ofensivă islamistă ar avea un orizont strategic de 20 de ani și ca scop final, mijlocit de obiective intermediare, instaurarea „Califatului Islamic Global”.
- „Washingtonul a sugerat înfiinţarea unei coaliții în vederea distrugerii organizației Statul Islamic”. (Hurriyet -Turcia).
- „SUA încearcăsăcontracareze propagandă Statului Islamic”. (The Washington Post”)
- „Aviaţia americană a bombardat pentru prima dată pozițiile Statului Islamic din interiorul orașului Mosul”. (Agerpres).
- „Organizaţia Statul Islamic folosește copii în atentate sinucigaşe”. (Agerpres)
- „Secretarul general al Ligii Arabe (L.A.), Nabil Al-Arabi, a făcut apel la ţările arabe, cerându-le săi combată« militar și politic » pe jihadiştii Statului Islamic care actionează în Irak și Siria”. (Agenția France Prese).
- „Gruparea Stat Islamic luptăcu arme americane”. (Agenția France Prese).
„Israelul îndeamnăla o cooperare a serviciilor de informații împotriva grupării Statul Islamic”. (Agenția France Prese).
- „Femei britanice aflate la conducerea forțelor de poliție ale extremiştilor”. (The Times).
- „Statul Islamic caută recruți în Afganistan”. (The Times).
„Italia, în vizorul I.S. - Amenințarea I.S. este globală, iar principalul său obiectiv este Occidentul”. (Corriere della seră).
„Israelul a furnizat informații coaliției formate în vederea combaterii grupării Statul Islamic”. (The Jerusalem Post).
După un deceniu de la data evaluării, teritorii din Irak şi Siria se afla sub controlul Statului Islamic, armata Iordaniei se straduieşte să ţină piept invaziei, Egiptul este amenințat de nuclelele Statului Islamic din Sinai, în toate statele musulmane din Africa există conexiuni ale mișcării, musulmani din întreagă emisferă vestică se înrolează în mișcare, iar chinezi musulmani din regiunea Xinjiang au reușit a fugă din China pentru a fi instruiți de luptători ai grupării Statul Islamic”.
Există, oare, și o oră „H”, când adepții mișcării din întreagă lume să acționeze concertat pentru o acțiune decisivă? În urmă cu un deceniu se estima că a început o ofensivă a Jihadului în șapte etape.
Prima etapă, „Redeşteptarea”, a debutat la 11 septembrie 2011 și s-a încheiat cu ocuparea Irakului de către America, în numele unei coaliții internaționale. Consecințele primilor ani de „război antiterorist” au fost cu totul altele, decât cele prefigurate la Washington:
- creșterea alarmantă a numărului atentatelor teroriste și a jihadistilor;
- extinderea actelor de violentă împotrivă populației civile din multe alte țări;
- amenințările, nesiguranța și teamă au determinat guvernele să limiteze sever libertățile individuale și să adopte amasuri antiteroriste” cu caracter antidemocratic;
- o populație speriată, buimăcită și traumatizata de teroare, dar și de războiul mediatic, a acceptat represiunea, intoleranță și autoritarismul;
- Statele Unite și Europa au adoptat legi draconice, de la inteceptări ale comunicațiilor în regim excepțional, până la utilizarea torturii.
Persecuțiile împotrivă musulmanilor vor genera un puternic și periculos antiamericanism islamic, care va marca trecerea în cea de-a două etapă a Jihadului, „Conştientizarea”, în care musulmanii realizează că America disprețuiește religia lor, le umilește și ucide frații, menține trupe de ocupație în țările lor (Afganistan, Irak). Pe cale de consecință, urmează a treia etapă, „Ridicarea la luptă” (2007-2010) în care urmă că forțele islamiste să declanșeze ofensivă în Iordania, Turcia, Siria, Kuweit și Arabia Saudita, iar în etapă a patra, până în 2013, se vor realiză trei obiective: continuarea ofensivei asupra regimurilor țărilor din Orientul Mijlociu, ce vor fi slăbite până la prăbușire; infrastructura energetică globală va fi atacată și sabotată cu o intensitate din ce în ce mai mare; economia SUA va fi blocată și, încet dar sigur, destructurata printr-o combinație de ciber-terorism și lovituri concentrate în centrele economice majore. Etapa a cincea, între 2013 și 2017, va aduce prăbușirea definitivă a regimurilor din zonă Orientului Mijlociu - de la Turcia la Arabia Saudita - și înlocuirea lor cu un mare a Califat Islamic”.
Ultimele două etape: „Confruntarea totală” și „Instaurarea Califatului Global” (2020-2030). Occidentul, bulversat economic de criză economiei americane, dezorientat valoric, paralizat de o ideologie a non-combatului răspândită de propriile elite și, astfel, nepregătit să facă față apariției, în exterior, a Califatului ca supraputere mondială și, în interior, penetrării propriilor societăți de către rețelele islamice, se va prăbuși în haos. Califatul Global se va ridica pe ruinele vechii ordini mondiale. Scenariul ar putea fi „Apocalipsa” reeditată în variantă islamică. Predicțiile futurologilor creștini indică și ele un moment critic decisiv pentru omenire, undeva în jurul anului 2030, urmat de trei decenii de război nimicitor și, în final, reclădirea ordinii mondiale că „fraternitate a supravietuitorilor”.
În toată această evaluare, rezultat al colectării de informații din medii închise, greu accesibile, deci cu o marjă considerabilă de eroare, nu sunt luate în calcul legăturile private, „de afaceri”, dintre familiile unor președinți ai S.U.A., sau lideri politici europeni, și conducători autoritari ai unora din statele musulmane din așa numita axă a răului. Ar fi suficiențe informații publice, cât să nu poată fi omise din analizele serioase, dar nici din speculatiile de senzație. Așadar, nu s-ar putea spune că doar ignoranța ar fi cauza unora dintre marile erori americane în gestionarea relațiilor cu o lume musulmană profund divizată și cu sentimentele antimaericane în expansiune, în care până și aliați puternici au trădat S.U.A., ieșind din starea de vasalitate, pentru a-și caută propria cale și impune propriile politicile regionale.[6]
Cu prilejul încheierii ultimului mandat de președinte, Hamid Karzai a spus „S.U.A. nu au reușit săaducă pacea în Afganistan pe care l-au invadat în 2001[...]. Afganii sunt victime ale unui război străin pe propriul lor teritoriu [...]. S.U.A. nu au fost interesate săaducăpacea și stabilitatea în Afganistan, ci mai degrabăși-au urmărit propriile interese și obiective”. In lumea musulmana pacea şi stabilitatea sunt continuu ameninţate şi tulburate după prabuşirea Imperiului Otoman, care a semnificat intrarea Orientului Mijlociu în stadiul „nabka”, al destinului catastrofic. Un secol de tulburări, violenţe şi război în „Casa Păcii” a condus la pragul critic al evenimentelor la care suntem martori. Radicalismul religios islamic nu este doar problema musulmanilor, peste 20% din populaţia lumii, ci şi problema celor peste 30% de creştini şi a iudaicilor, fiindcă toate aceste trei religii monoteiste au influenţat şi condiţionează organizarea şi gestionarea statal-politică a popoarelor. Imperiul Arab (Califatul) care s-a întins din Peninsula Arabică până în Peninsula Iberică, Cruciadele creştine, Reconquista, cucerirea teritoriilor arabe de către creştini sunt şi expresii ale politizării religiei, ca şi fenomenul extremist generat de starea prezentă a lumii islamice.
Directorul FBI, James Comey, a declarat (17.09.2014), în cadrul Comisiei pentru securitate internăa Camerei Reprezentanților, că este îngrijorat de „diaspora terorist” din Irak și Siria, în contextul în care luptătorii părăsesc grupările extremiste din aceste state și revin în țara natală. „Sunt foarte îngrijorat de ceea ce se întâmplă. Sunt și mai îngrijorat de ceea ce va urma”, a afirmat Comey.[7] Directorul FBI, șeful Departamentului de Securitate Internă, Jeh Johnson, și directorul Centrului Național pentru Combaterea Terorismului, Matthew Olsen, au prezentat (17.09.2014) în detaliu o serie de ameninţări la adresă S.U.A. în fața membrilor Comisiei Camerei Reprezentanților. Aceștia și-au exprimat îngrijorarea în legăturăcu amenințarea reprezentată de Statul Islamic, dar au avertizat că S.U.A. trebuie să înfrunte mai multe vulnerabilităţi, inclusiv americanii radicalizați online, care comit atentate teroriste pe cont propriu.
Potrivit Oficiului Federal german pentru Apărarea Constituției (BfV), pânăîn prezent circa 3.000 de europeni s-au alăturat organizației teroriste aStatul Islamic. Militanții islamiști, care au ocupat aproape o treime din teritoriul Irakului și Siriei, reprezintă următoarea amenințare cibernetică de amploare, în contextul în care organizațiile teroriste îsi fac provizii de arme cibernetice de pe piață neagră.[8] Într-un document făcut public la 23.09.2014 de către Departamentul de Stat al S.U.A., se arată că 62 de state (inclusiv din cadrul Uniunii Europene și Ligii Arabe) s-au înscris pe lista celor care vor oferi sprijin coaliției împotriva Statului Islamic.[9] În prima luna de începerea campaniei de atacuri aeriene ale S.U.A. împotriva Statului Islamic în Siria, peste 6.000 de noi recruți s-au înrolat în forțele sale armate. Aceste cifre, stabilite de Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, cu sediul în Marea Britanie, includ 1.300 de jihadisti străini.[10] Potrivit oficialilor americani, pe lânngăpregătirile Armatei S.U.A. pentru lansarea unor atacuri aeriene în Irak și Siria împotriva grupării teroriste Statul Islamic, Agenția Centralăde Informații se pregăteşte pentru derularea de noi atacuri cu drone și pentru intensificarea operațiunilor de culegere de informații.[11]
Secretarul Trezoreriei S.U.A., Jack Lew a declarat (18.09.2014) căWashingtonul lucrează cu comunitatea internatională pentru a tăia finanţările care ajung la gruparea Statul Islamic, un obiectiv pe care, însă, îl considerăcomplicat.[12]
Lucrarea ambasadorului Dumitru Chican îndeamnă la reflecții diferite de cele din anul 2010, al „revolutiilor” arabe, în legătură cu „ce a fost ?”, „ce s-a întâmplat?”, „unde s-a ajuns” și „ce mai urmează?”. Diagnoza noilor realități este tulburătoare: „Războiaie civile și religioase, măceluri în masă, epurări programatice pe criterii de urăinter-etnică și inter-confesională, asasinate cărora le cad victime cetăţeni care nu au altă vină decât aceea de a nu fi împărtăşit opiniile și „doctrinele” unuia sau altuia dintre noii „emiri” aspiranți la a-și impune hegemonia absolutistă asupra ţării sau, cel puțin, asupra unei părţi a acesteia, războinici jihadişti pe „calea lui Dumnezeu” mânaţi de singura ideologie și singură cultură care le este la îndemână: aceea a înstăpânirii, cu orice preț, pe pământ a Legii lui Allah și a „adevăratei credinţe”.[13]
La un secol de la semnarea protocolului secret dintre Marea Britanie (Mark Sykes) și Franța (Georges Picot), prin care cele două puteri coloniale și-au împărțit lumea arabă a Orientului Mijlociu, în „Casa Pacii” (accepția Islamului că teritoriu, „Dar Aș-Islam”, în al cărui interior „Dar Aș-Salam”- „Casa Pacii” războiul este interzis, restul lumii fiind tărâmul războiului, „Dar Al-Harb”) nu a mai fost pace. Ce este astăzi Casa Păcii? „Societatea arabo-islamică tradiţionalăa devenit nefuncţionalăși, mai mult decât atîât, s-a fracturat într-un mozaic de comunităţi și confrerii secrete avându-și, fiecare, propriile unităţii de măsură, propriile miliții situate mai presus de lege și de autoritatea instituţională și moralăa statului [...]. Forțele și grupările islamizante care au acumulat puterea politică sau care influentează traiectoria acesteia au reușit să transforme corpusul social și moral arab într-o arenă în care se desfăşoară, astăzi, conflicte pe care acesta nu le-a cunoscut în epocă modernă sau le-a experimentat în epocă feudalismului timpuriu.[14] Cum se raportează acest tip de societate la sistemul axiologic al lumii non-musulmane? „Un asemenea islamism este, prin fundamentările sale doctrinare și ideologice, cu totul străin” și ostil unor concepte pe care istoria le-a consacrat de mult: democrația, statul-națiune, egalitatea pe deasupra deosebirilor biologice, culturale, lingvistice, religioase sau etnice. Și ne putem întreba ce fel de valori promoveazăislamismul radicalizat pentru care democrația și egalitatea inter-umană sunt „fructe bastarde și putrede” ale Occidentului, iar libertatea de gândire și opțiune sunt atribute care aparțin în exclusivitate lui Allah-Dumnezeu?[15]
Relația conflictuală dintre Orient și Occident este o realitate periculoasă, care, dacă se ezită a fi recunoscută, nu va putea fi abordată în afară barierelor care fac imposibilă comunicarea. Este calitatea acestei cărți și meritul autorului de a încerca să determine înțelegerea faliei dintre spiritualitatea orientală și materialitatea occidentală, sugerând în ce lume minunată am putea trăi dacă cele două dimensiuni s-ar complimplini în arcul de pace al armoniei planetare.
Grafica - Ion Măldărescu
----------------------------------------------
[1] „Jihad, între islamul politic şi Califatul Universal”, volum în curs de apariţie, Baia Mare Editura Proema
[2] In colectia „Biblioteca arabă” au mai apărut peste 10 titluri care abordează, cu preponderenţă, tezaurul de spiritualitate, istorie, civilizaţie şi cultură al lumii arabo-islamice, dar şi lucrări circumscrise evenimentelor care au marcat evoluţiile politice ale acestei lumi in ultimul deceniu.
[3]Emanuel Todd, in Interviu acordat lui Olivier Berruyer, postat pe histoireetsociete.wordpress.com
[4]In teologia jihadista, „tafkiri” sunt musulmanii devianţi de la dotrina islamică, excomunicaţi şi pasibili chiar de pedeapsa capitală, D. Chican, „Jihad, între islamul politic şi Califatul Universal”.
[5] Barack Obama: „Pregătesc ţara pentru a mă asigura că suntem capabili să contracarăm ameninţarea reprezentată de gruparea Statul Islamic (IS) ”. NBC News www.nbcnews.com
[6]Emanuel Todd in Interviu acordat lui Olivier Berruyer, postat pe histoireetsociete.wordpress.com, mentionează Arabia Saudită, a cărei trădare, S.U.A., din raţiuni subînţelese, nu o pot recunoaşte .
[7] „The Wall Street Journal” (Statele Unite ale Americii) din 18.09.2014
[8] „Financial Times” (Marea Britanie) din 18.09.2014 - Hannah Kuchler
[9]„ The Washington Post” (Statele Unite ale Americii) din 25.09.2014 - Sebastian Payne
[10] „The Times” (Marea Britanie) din 18.09.2014 - Tom Coghlan, Catherine Philip, Iona Craig
[11] „The Washington Times” (Statele Unite ale Americii) din 18.09.2014 - Bill Gertz
[12] „Este extrem de important să colaborăm cu partenerii noştri din întreaga lume pentru a identifica şi a încerca să tăiem, pe cât posibil, fluxul finanţărilor care ajung la Statul Islamic. [...] Este o afacere complicată, deoarece nu există transparenţă, nici în ceea ce priveşte originea acestor bani, nici în ceea ce priveşte modul în care aceştia ajung la ei. [...] Insă lucrăm la acest lucru şi facem tot posibilul pentru a limita fluxul finanţărilor”, a declarat Jack Lew pentru „France Presse”.
[13] Dumitru Chican, op. cit. p.115
[14]Idem, p.116
[15]Ibidem, p 117