
Dacă, în urmă cu 22 de ani, opinia publică din România se afla sub influenţa unei manipulări grosolane, efectuată de serviciile secrete din ţările „vecine şi prietene" (şi nu numai), acest articol reuşeşte să scoată la lumină, într-o bună măsură, adevărul cu privire la acele evenimente, demitizând unele personaje care atunci erau „pe val" şi evidenţiind rolul altor persoane care, prin prestaţia şi comportamentul lor, au reuşit evitarea unui război civil şi diminuarea considerabilă a numărului victimelor din rândul populaţiei civile. Revista cuprinde şi mărturiile extrem de interesante ale unor lucrători de securitate (de regulă şefi ai unor structuri teritoriale) cu privire la derularea evenimentelor din decembrie 1989 în unele oraşe ale ţării, ca Brăila, Reşiţa, Iaşi, Focşani, Mangalia, Râmnicu Vâlcea. Despre ce s-a întâmplat în oraşul şi judeţul Vâlcea, relatează col.(r) Grigore Predişor, într-un material care scoate la iveală cât poate fi de „murdar" sufletul unor semeni de-ai noştri, precum şi machiavelismul şi cameleonismul unor personaje de tristă amintire care, spre binele comunităţii, au fost aruncate la lada de gunoi a istoriei. Din conţinutul tuturor materialelor incluse în economia revistei rezultă profesionalismul lucrătorilor din securitate, dar şi faptul că scopul acestei instituţii, după 1965, nu consta neapărat în judecarea şi condamnarea la închisoare a unor oameni, pe bună dreptate nemulţumiţi de regimul aflat atunci la putere, ci în prevenirea printr-o multitudine de mijloace legale posibile a comiterii unor fapte care să pună în pericol siguranţa naţională, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării, articolele semnate de col® Hairabetian Hagop şi G-ral.bg.(rtg) Vasile Coifescu demonstrând cu prisosinţă acest lucru.
Mi-a mai atras atenţia şi m-a impresionat, deopotrivă, readucerea în actualitate de către Paul Carpen a eroinei Maria Puia, o tânără de 30 de ani care, în anii ocupaţiei maghiare a Ardealului, a preferat să se sinucidă decât să-i trădeze pe cei care luptau pentru eliberarea acelui străbun pământ românesc, precum şi poezia „Vrem Ardealul" scrisă în acele vremuri de Radu Cosmin, poezie al cărei conţinut, de la primul la ultimul vers, trezeşte în conştiinţa oricărui cititor sentimentul patriotic demult intrat în letargie din motive de „globalizare" şi nu numai. Frumos ilustrată de pictorul Nicolae Sîrbu, revista te cucereşte de la prima până la ultima pagină, fapt pentru care îi felicit din inimă pe realizatori şi le urez mult succes în editarea numerelor viitoare.