Yuval Noah Harari, considerat a fi „guru secolului XXI” este de fapt profesor de istorie medievală şi militară în cadrul departamentului de istorie al Universităţii ebraice din Ierusalim. S-a născut la 15.02.1976 în Kiriat Ata, Israel. Harari a devenit celebru după publicarea cărţilor de succes „Sapiens: Scurtă istorie a omenirii” şi „Homo deus: Scurtă istorie a viitorului” cărţi ce au fost traduse în 50 de limbi, inclusiv în limba română. „21 de Lecţii pentru Secolul 21” este ultima sa carte, de asemenea publicată şi în România în acest an.

„21 de Lecţii pentru Secolul XXI” poată fi considerată o colecţie de eseuri ce tratează problemele ce preocupă omenirea în prezent, totuşi, la o analiză mai atentă se poate constata că totul se leagă, că nimic nu este pus la întâmplare, că istoricul iese la iveală şi încearcă să ordoneze problemele umanităţii, sau ca să-l cităm pe autor, ale lui Homo sapiens, astfel încât să înţeleagă direcţia spre care se îndreaptă. Lectura acestei cărţi este una complexă, deoarece acoperă aproape tot ce este de la război până la meditaţie.

În ultimă instanţă aceasta este o carte care îşi propune să ne ofere, înainte de toate, claritate asupra chestiunilor concrete din prezentul omenirii şi asupra viitorului imediat. Această clarificare este absolut necesară deoarece trăim vremuri în care schimbările sunt mai numeroase şi mai rapide decât în oricare altă perioadă din istoria omenirii. Iar cantitatea de ştiri false, de manipulare a minţii umane, de dezinformare e proporţională cu schimbările. Toată această situaţie, care probabil este una de tranziţie către o altă societate dominată de inteligenţa artificială şi biotehnologie, produce în mintea omului contemporan dezechilibre, nesiguranţă, teamă şi stres. Într-o lume invadată de informaţii irelevante, claritatea înseamnă putere. Cenzura nu înseamnă blocarea fluxului de informaţii, ci mai curând asaltarea oamenilor cu dezinformări şi lucruri care să le distragă atenţia.

„21 de Lecţii pentru Secolul XXI”  face lumină în privinţa unora dintre cele mai presante chestiuni de pe agenda globală actuală. Cum facem faţă epidemiei de ştiri false? Mai sunt relevante naţiunile şi religiile? Ce ar trebui să ne învăţăm copiii? De ce trece democraţia liberală printr-o criză? Este iminent un nou război mondial? Ce înseamnă ascensiunea lui Donald Trump? Ce civilizaţie domină lumea – Occidentul, China, Islamul? Europa ar trebui să-şi deschidă porţile imigranţilor? Poate naţionalismul să rezolve problemele legate de inegalitate şi de schimbare climatică? Ce ar trebui să facem în privinţa terorismului?

Harari pleacă de la premisa că, în general, nu suntem capabili să înţelegem lumea în care trăim şi încearcă să identifice problemele cheie cu care se confruntă azi omenirea, să investigheze cauzele, să ofere interpretări inedite, să propună soluţii, să lase loc pentru întrebări şi interpretări personale. Consideră că acum claritatea este esenţială şi echivalează cu puterea noastră ca Homo sapiens să ne adaptăm provocărilor viitoare care, probabil vor duce omenirea către o nouă treaptă de evoluţie, către Homo deus. Neadaptarea la noua civilizaţie poate să-l condamne de Homo sapiens la irelevanţă. De aceea esenţială devine identificarea forţelor majore care modelează societăţile din întreaga lume, fără a neglija nivelul personal şi găsirea unei baze etice solide într-o lume care scapă tot mai mult de sub controlul omului.

Cartea este structurată în cinci părţi: „Provocarea tehnologică”, „Provocarea politică”, „Disperarea şi speranţa”, „Adevărul” şi „Flexibilitatea”. În aceste capitole sunt abordate teme dintre cele mai diverse: inteligenţa artificială, locurile de muncă, irelevanţa crescândă a omului, naţionalismul, dispariţia libertăţii de a alege, de a lua decizii, dictaturile digitale, inegalitatea, comunitatea, Facebook-ul, Brexit-ul, viziunea lui Trump, ameninţarea nucleară, provocarea ecologică, provocarea tehnologică, modificările genetice, colapsul biosferei, tonusul mental insuficient, algoritmii interconectaţi, religia, probleme de identitate, imigraţia, rasismul, discriminarea culturală, terorismul, armele de distrugere în masă, războiul şi prostia omenească, povestea liberală aflată la capăt de drum, marşul nebuniei, smerenia, etica, Dumnezeu, secularismul, adevărul şi post-adevărul, ignoranţa, dreptatea, ştiinţifico-fantasticul, educaţia, sensul, industria credinţei, meditaţia etc.

O soluţie oferită de autor de a ne pregăti pentru surprizele secolului XXI ar fi aceea de a ne mobiliza energiile şi a le oferi un sens. Să ne potolim puţin cu profeţiile apocaliptice şi să înlocuim panica cu nedumerirea. Panica este generată de sentimentul arogant că ştiu încotro se îndreaptă lumea - spre distrugere. Nedumerirea este mai umilă şi, drept urmare, oferă o viziune mai clară asupra lucrurilor.

O altă soluţie este aceea de a fi mai conştienţi de ceea ce se întâmplă nu numai în proximitatea noastră, dar şi în lumea din afară. De mare profunzime sunt capitolele în care autorul analizează cazul în care curentele experimentate de omenire până în prezent (politice, economice, religioase, sociale etc.) vor putea să ofere soluţii pentru viitor. Dacă vor înţelege cele două revoluţii ce deja se întâmplă – cea din tehnologia informaţiei şi cea din biotehnologie - şi mai ales dacă vor fi capabile să le încorporeze într-o poveste cu sens. Încorporarea inteligenţei artificiale, a algoritmilor Big Data şi bioingineria în existenţa umană poate fi atât benefică cât şi periculoasă existenţei omului dacă nu este suficient de bine înţeleasă.

Fiecare pagină a subcapitolelor tematice deschide întrebări esenţiale legate de punctul în care a ajuns omenirea, de direcţiile care se întrevăd până în anul 2050. Scenariile imaginate de Yuval Noah Harari îi oferă cititorului perspective realiste, dar şi unele greu de imaginat, dar nu imposibile. Cele mai multe dintre răspunsurile sale sunt nuanţate şi convingătoare, dar există şi afirmaţii cu care am putea să nu fim de acord. Nici nu este nevoie, căci odată provocările lansate şi problema articulată, pe baza evidenţelor, contează cel mai mult ca noi să ne găsim răspunsurile la nivel personal sau de comunitate, fie ea virtuală sau (mai ales) fizică. Capitolul în care autorul descrie nevoia omului de comunitate, dar nu de apartenenţa la o comunitate virtuală de tipul celui oferit de reţelele de socializare în care ai mii de prieteni virtuali dar pe care nu i-ai întâlnit şi nici nu o să-i întâlneşti niciodată, ci de o comunitate umană, personală. Tocmai degradarea lentă a apartenenţei omului la comunitate este ceea ce ne poate vulnerabiliza în viitor. Atunci când senzorii biometrici şi realizarea interfeţelor dintre creierul uman şi calculator vor fi realizate, atunci graniţa dintre maşinăriile electronice şi corpurile organice va fi distrusă. Odată ce giganţii tehnologici (Apple, Facebook, Amazon etc.) vor ajunge să înţeleagă corpul uman, ne vor putea manipula întreg corpul aşa cum ne manipulează în clipa de faţă ochii şi cardurile de credit.

Într-un alt subcapitol al cărţii, Harari se ocupă de răspândirea ştirilor false de către liderii lumii şi dă exemple din afirmaţiile false făcute de preşedintele SUA, Donald Trump şi al Rusiei, Vladimir Putin. Nu dezvolt aici acest subiect, dar fac precizarea că pentru publicarea cărţii în limba rusă autorul a trebuit să fie de acord cu scoaterea exemplelor privind minciunile lui Putin din timpul ocupării Crimeei şi invaziei din estul Ucrainei.

Fără să fiu neapărat maliţios, cred că şi americanii au anumite sensibilităţi în privinţa participării preşedintelui Tramp la campania mondială de ştiri false. Trag această concluzie din faptul că, neştiind că această carte a fost tradusă şi în limba română, am vrut să o cumpăr de la „Amazon”. Am fost surprins de faptul că, deşi cartea era în variantă electronică, atunci când am comandat-o mi-a apărut un mesaj că nu este disponibilă. Acum înţeleg de ce Harari spune în această carte că în prezent cenzura este imposibilă.

Ba nu…