„Holocaustul este unic pentru că este inexplicabil şi este inexplicabil pentru că este unic”.
Înalta (ne)înțelepciune a „marelui schior” de după Balș, i-a ordonat corpului-gazdă să ia poziția de drepți în fața elucubrațiilor „mareui guru” cu numele pus pe firma I.N.S.H.R., care, înainte de a pleca la judecata cea de pe urmă striga în gura mare: „Holocaustul nu poate fi perceput raţional [...] Holocaustul este unic pentru că este inexplicabil, şi este inexplicabil pentru că este unic. [...] Holocaustul este în afară, dacă nu dincolo de istorie [...] sfidează cunoaşterea şi descrierea [...] nu poate fi nici explicat, nici vizualizat, nu poate fi nici înţeles, nici transmis"[4]… Același personaj mai susținea că a compara Holocaustul cu suferința altor nefericiți reprezintă „cea mai înaltă trădare a istoriei evreilor”[5]
Despre „Holocaustului roșu” se vorbeşte doar în şoaptă
Cu certitudine, uciderea evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost una dintre marile crime din Istorie, însă ignorarea cu bună știință a actelor de genocid menționate mai sus, cărora li se alătură „Holocaustului roșu” comis în România de alogenii „veniți pe tancurile sovietice” în 1944, - precum Ana Pauker & Co. - împotriva românilor nu poate fi exclus și constituie o nedreptate la fel de condamnabilă. Despre „Holocaustului roșu” se vorbeşte doar în şoaptă, tocmai pentru ca „unicitatea” Holocaustului să rămână capul de afiş al tuturor tragediilor umanităţii, de la începuturile ei, până azi și pentru totdeauna.
„Industria Holocaustului, a adus statura morală a martiriului victimelor la nivelul unui cazinou de la Monte Carlo”
Nimeni nu poate contesta - nici Președintele României, nici Ambasadorul Israelului la București - că evreu Norman Finkelstein (ai căror părinți au fost deținuți cu adevărat la Auschwitz, nu ca alții fără număr tatuat pe antebraț…), a scris: „Campania care se desfăşoară sub ochii noştri, având ca scop extorcarea de bani [...] pentru « victime ale Holocaustului lipsite de posibilităţi», instrumentată de Industria Holocaustului, a adus statura morală a martiriului lor la nivelul unui cazinou de la Monte Carlo"[6].
„Simpatizanții mareșalului Ion Antonescu și ai Mișcării Legionare nu trebuie tolerați de societate!”.
Condamnarea colonelului (r) Vasile Zărnescu are directă legătură cu declarația speculativă a șefului statului român: „Holocaustul a lăsat cel mai negru bilanț din istorie și a deschis o rană care nu se va vindeca niciodată, iar România are partea sa de responsabilitate pentru vina teribilă de a-și fi asasinat proprii cetățeni evrei și romi”, dar și cu deloc întâmplătoarea declarație a ambasadorului statului Israel la București, David Saranga: „Criminalii Holocaustului, dar și cei care sunt simpatizanți ai mareșalului Ion Antonescu, ai Mișcării Legionare, ori cei care instigă la ură nu trebuie tolerați de societate!”.
„Preşedintele Klaus Iohannis a cerut public (fără a-i pronunța numele) condamnarea domnului colonel Vasile Zărnescu”
Comentariu scriitorului Cornel-Dan Niculae întregește ansamblul informațional și subscrie încă o dată : „Printr-un abuz uriaş de imixtiune asupra Justiţiei, însuşi preşedintele Klaus Iohannis a cerut public condamnarea domnului colonel Vasile Zărnescu (fără a-i pronunţa şi numele) cu câteva zile înainte de pronunţarea instanţei în procesul domniei sale (prin atenționarea: « Statul de drept se fragilizează cu fiecare întârziere a condamnării discursului negaţionist, cu fiecare teorie a conspiraţiei permisă a se rostogoli în spaţiul public, cu fiecare abdicare în faţa avalanşei de curente extremiste »”[7]. De altfel, nu mai este un secret că marele schior și sluga sa de la „externe” trudesc din greu la elaborarea regulamentului de vânătoare și aruncarea în temnițe a naționaliștilor români[8], la fel ca în timpul regimului anilor '50 ai veacului trecut.
Urmare a binecunoscutei sale atitudini neconforme cu obligațiile de moderator ale celei mai mari funcții în stat prevăzute în actul fundamental al Țării, marele schior subscrie ad-literam emanațiilor patronului INSHR-„E.W.” pe care îl etichetează drept „călăuză”: „Întotdeauna trebuie să luăm partea cuiva! […]”
Călăuză poate fi pentru el, ca alogen anti-român cu bluză roșie, dar nu a cetățenilor români, prizonieri ai dictaturii. Uite-așa, „pas cu pas” schiorul naționa a mai spart o căruță cu străchini… pentru care tot „Turcu' plătește!”.
Aranjament grafic - I.M.
------------------------------------------------------