Asemenea cazuisticii dintre 23 august şi 12 septembrie 1944, în 2011 România este atacată frontal de foştii „Aliaţi" din vremea celui de-al doilea război mondial, iar mărul discordiei se află între inabilitatea Preşedintelui României şi fantoma Casei Regale.

„Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu! A fost un act de trădare a interesului naţional al României din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere. [...] Trebuie să recunoaştem că noi încă nu ne aşezăm corect valorile; de exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce... Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci, ăsta era doar prim-ministru... şeful de stat şi primul ministru. Unora le dăm averile, iar pe alţii îi considerăm criminali de război! Pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertam de toate păcatele?"

Potrivit opiniei mele, citatul reprodus după emisiunea „Evenimentul Zilei", difuzată de B1 TV, miercuri, 22 iunie 2011, este una dintre rarisimele exteriorizări verbale ale şefului statului român, care corespunde adevărului istoric. Declaraţia a incendiat spiritele, în special pe simpatizanţii auto-intitulatei „Case Regale" a REPUBLICII România (una din ciudăţeniile democraţiei originale postdecembriste). Privind neutru cele două personaje menţionate în citat - radical diferenţiate ca demnitate, dimensiune şi patriotism - să facem apel la vechiul adagiu roman „Quae sunt Caesaris, Caesari!" (Să dăm Cezarului, ce-i al Cezarului!): Mareşalul Ion Antonescu (a spus-o deseori şi ex-suveranul) a fost un mare patriot. Punctând retrospectiv, fie că place cuiva sau nu, regele Mihai I a trădat România, poporul român şi pe şeful de facto al Armatei Române. Găsiţi un al doilea exemplu în istoria modernă unde un alt suveran european a trădat capul propriei oştiri şi l-a predat în plin conflict militar, inamicului. Regele s-a bucurat de privilegii, de avantaje împreună cu Mareşalul, dar greutăţile şi osânda a lăsat-o doar pe umerii acestuia. Frustrarea, incompetenţa, invidia şi ura i-au otrăvit sufletul de tânăr şi i-au întunecat raţiunea. Urmare a Proclamaţiei de la 23 august 1944 (a se citi capitularea necondiţionată), regele a deschis larg porţile trupelor sovietice pentru ocuparea ţării, a dat cale liberă instaurării bolşevismului în România şi a girat exterminarea qvasitotalităţii intelectualilor şi a patrioţilor români. Lipsiţi prin ordinul regelui de dreptul de a se apăra, 170.000 de militari români au fost luaţi prizonieri. Ştiţi câţi s-au mai întors acasă? Cei mai mulţi au presărat tundra siberiană, pământurile sterpe ale Kazahstanulu şi minele din Dombas cu oasele lor. Pentru trădarea sa, Regele a beneficiat de recompensa lui Stalin materializată prin Ordinul „Victoria" (ПОБЕДА) cu diamante şi două avioane cadou.

Gestul regelui Mihai I de la 1 martie 1946, de a predat destinele ţării în mâinile unui guvern bolşevizat şi subordonat intereselor Uniunii Sovietice, a constituit al doilea act de trădare a poporului român. Actul slugarnic şi liber consimţit al regelui faţă de ocupantul sovietic nu i-a fost util prea multă vreme. Nemaiprezentând interes, în 1947 a fost aruncat ca o măsea stricată. Deşi abuzivă, abdicarea a fost un act constituţional - regele recunoscând valabilitatea Parlamentului şi a Guvernului sovieto-evreizat, prin însăşi prezenţa lui fizică în instituţiile menţionate şi girul dat acestora. Motivaţia pe care o invocă fostul rege, privind ameninţarea cu împuşcarea studenţilor demonstanţi este fără acoperire şi nesustenabilă nici cu documente, nici cu martori. El nu a avut demnitatea să înfrunte soarta, preferând să-şi salveze pielea şi trădând pentru a treia oară neamul românesc, căruia nu i-a aparţinut niciodată! Semnătura pusă pe „Declaraţia de la Budapesta" de la 16 iunie 1989 a constituit un atac simultan al G.R.U., N.A.T.O. & Co împotriva României, la care fostul suveran a fost folosit ca decor. Semnătura pusă deliberat pe acel act de către „Măria Sa, Vodă" poate fi considerat al patrulea act de trădare comis împotriva României, făcând „coroana" să se rostogolească de la înălţimea tronului la ghena de gunoi a istoriei. Când, în 2005, veteranii aliaţilor din vremea celui de-al doilea război mondial s-au întâlnit pe coasta Atlanticului pentru a marca 60 de ani de la sfârşitul marii conflagraţii, fostul rege a preferat să dea curs invitaţiei Moscovei, unde preşedintele Putin l-a decorat din nou. Atunci „Majestatea Sa" a trădat pentru a cincia oară poporul român, confirmând încă o dată actul samavolnic de la 23 august 1944 şi repetarea actului  trădării.

Cei mai mulţi dintre scandalizaţi nu au nici competenţa, nici experienţa analizei şi nici dreptul să dea verdicte. Ar fi cazul să studieze, să cerceteze arhivele şi documentele înainte ca resentimentele preconcepute să le orbească „uzul raţiunii" şi să repete lozinci. În anii războiului fiul regelui-aventurier era prea necopt să conducă ţara. Acum, la vârsta senectuţii, păstrează „discreţia" asupra ADEVĂRULUI de la 23 august 1944, TACE! Mareşalul a plătit cu viaţa atât meritele cât şi erorile sale, şi a făcut-o cu demnitate! Trebuie să ne unim pentru salvarea României, în loc să ne scindăm forţele în faţa răului invadator. „Revoltaţii" apără o fantomă expirată care şi în 1947, şi după '89 a primit mult mai mult decât i se cuvenea. Departe de a fi un „fan" al actualului Preşedinte al României cu ale cărui declaraţii-şoc şi direcţii interşanjabile, mai mult sau mai puţin etiliste ale vectorilor suntem deja obişnuiţi, privesc evenimentele prin prisma cercetării, a adevărului istoric, dar şi a demnităţii noastre ca neam. Afirmaţia preşedintelui este o modalitate de a dirija atenţiei asupra propriei persoane, o nouă stratagemă de a-i atrage de partea sa, de a-i stârni pe români împotriva românilor, dar consider că afirmaţiile la adresa fostului suveran şi la trecerea Prutului sunt juste. Referitor la reacţia Federaţiei Ruse, este bine să ne reamintim că atât Parlamentul României cât şi Duma de Stat a Federaţiei Ruse au condamnat pactul Ribbetrop-Molotov. Diferenţa între cele două este că Duma a făcut-o numai de „amorul artei" şi pentru a astupa „gura târgului". Uniunea Sovietică nu mai există, dar Rusia, nostalgică după trecutul ei sovietic, s-a simţit lezată de declaraţiile preşedintelui României cu privire la faptul ca în 1941, şi el (actualul Preşedintele al României n.a.) ar fi dat ordinul „Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul!". Reprezentantul oficial al Ministerului Afacerilor Externe din Rusia, A. Lucashevich, reînviind metodele şi expresiile brutale ale „Tătucului Stalin", a calificat declaraţia drept „Bravadă neruşinată care justifică agresiunea Germaniei hitleriste împotriva URSS". Cert este că Armata Română, trecând Prutul, a călcat pe pământ românesc, nu pe teritoriul U.R.S.S., iar „Marele Război pentru Apărarea Patriei" s-a transformat în război de cotropire bolşevică şi a anexat o parte a Europei, Gulag-ului Roşu. Preşedintele Truman l-a decorat tardiv pe fostul rege, de ochii lumii, mult după ce l-a medaliat Stalin. Churchil s-a abţinut. Atât reacţia recentă a Rusiei, cât şi „replica" Ambasadei S.U.A. nu constituie altceva decât eschive false şi abile ale celor două imperii adresate mass-media, care, avidă şi specializată pe subiecte de scandal, a beneficiat de un nou prilej de mărire a audienţei.

„Fii bun, fi drept şi nu uita că deasupra intrigilor şi urilor este PATRIA, este veşnicia neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă un ne înţelegem de fiecare dată!" Asta trebuie să-i învăţăm pe români - mai ales acum, în vremuri de restrişte - nu să-i lăsăm să cadă în capcanele neprietenilor neamului românesc, scuzând sau preamărind trădarea şi incompetenţa unui fost şi actual personaj de decor. Măcar astăzi, când ni se vrea capul, aveţi înţelepciunea, puterea şi curajul să treceţi peste animozităţile de acum şapte decenii dacă nu vreţi să piară Ţara, cum vor neprietenii alogeni şi slugile lor autohtone. Ce a făcut bun Mihai pentru România în toată existenţa sa? Istoria nu se învaţă emoţional, nostalgic, ci din fapte şi documente, transpunându-vă în atmosfera momentului. Daţi frâu liber raţiunii şi aruncaţi veninul care vă amărăşte sufletele. Purtaţi-vă cu înţelepciune şi nu vă lăsaţi prinşi în capcana vechiului adagiu „Divide et impera". Învăţaţi din cele trecute, dar priviţi înainte. Nu daţi cu piatra, e inutil; construiţi, dacă aveţi cugetul curat. Trecutul nu mai poate fi schimbat, viitorul, DA!

Dacă unii dintre cititori vor să accepte şi să reţină ceva din conţinutul mesajului, nu cred că vor avea de pierdut, celorlalţi le rămâne libertatea de a-şi purta la nesfârşit, propriile angoase.

Atac militar GRU SOVIETIC si NATO si mercenarii REGELUI MIHAI impotriva Romaniei: semnatarii DECLARATIEI DIN 16 IUNIE 1989 DE LA BUDAPESTA, UNGARIA din comisiile prezidentiale BASESCU-GDS-TISMANEANU