Pretenţii avem toţi. Doar, zice-se, suntem „liberi”. Prea liberi, aş spune eu. Atât de liberi, încât n-am ştiut ce să facem cu libertatea, şi-am încredinţat-o unor ticăloşi nătângi. E greu şi cu libertatea asta! Vorba lui Noica: „libertatea devine violentă, dacă e pusă în slujba răului sau a interesului personal”. Iacă, de ce tovarăşul Iohannis şi-a ales întotdeauna, în guvernele sale, „oameni de nădejde”. După „chipul şi asemănarea” sa!… Unul ca Orban, mai nou, Florin V. Cîţu, bâlbâitul, desemnat de Pig Brother în „rolul” de prim-ministru în „Guvernul meu 4 - Cîţu 1”, care bate câmpii, mai ceva decât Uraganul Katrina, în 2005: „Ar trebui trebui să terminăm cu această propagandă, adică sănătatea şi învăţământul - prioritatea zero în România. E momentul ca România să-şi pună prioritate zero sectorul privat [...]”. Şi tot el dă cu măciuca-n oale: „Raportul Comisiei Europene arată foarte clar că România este condusă într-o direcţie greşită!”. Din declaraţia nătângului înţeleg că în cazul în care vom fi din nou bătuţi de Dumnezeu cu un guvern cîţuit, cînd va năvăli COVID-19 ne va găsi deja în chestia privată. Mai întâi Sănătatea, apoi Învăţământul, de la Costache la Madam Anisie, colegă de fermă cu „desemnatul”, care s-a dus pe nepusă masă la şcoala din Axintele, unde s-a dat în petic, răstindu-se la o profesoară în faţa şcolarilor, iar Adrian Oros a denunţat „vremea gostaturilor”, defiinţând lanţul de magazine ale producătorilor agricoli autohtoni. Despre „vicefermiera turcană”, ce să mai spunem? Stă cu mansarda aşa de bine, încît nu poate termina o frază începută şi încurcă numărul anilor scurşi de la propria naştere. „Ilustrul” Bogdan Aurescu de la Externe vrea cu tot dinadinsul să surclaseze „performanţele yes-manului Adrian Cioroianu, campion al gafelor, din vremea când Tăriceanu era prim-ministru şi yes-manul se trăgea de şireturi cu regele Spaniei. În sala de şedinţe a „privaţilor”  ministeriali de la Palatul Victoria, o cârpă albastră acoperă harta Ţării, iar la difuzoare se mai aud încă zgomotele dezacordate ale unei mandoline, stropită generos cu suc de struguri fermentaţi. Uite-aşa, cu bipezii ăştia piromani, Pig Brother şi penele lui au cam dat foc la valiza Ţării!

Recent, după citirea „ştirilor” suspecte  din spațiul public, în care se vorbea despre o anunţată interzicere de către Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - a se citi - „Guvernului meu” 2-3, a creșterii suinelor în gospodăriile cetăţenilor, primul meu impuls a fost: „Porcii de la guvernare nu admit concurenţă!”. Da, a fost primul impuls, pentru că, în minutele următoare, amintindu-mi de anii copilăriei, m-a mustrat conştiinţa şi mi-am corectat intenţia. În urma reacţiei mele pripite am jignit nevinovatul producător de şorici, cârnaţi şi slănină, punându-l lângă actualele personaje care populează „Ferma animalelor” a lui Orwell. O explicaţie se impune. În copilărie - e vorba de anii ’49-’50 ai veacului trecut -, la fabrica unde mama mea era funcţionară a statului român, intreprindere posesoare a unei gospodării proprii pentru cantina salariaţilor, murise o scroafă, iar purceii de câteva zile fuseseră dăruiţi angajaţilor. Mama a venit cu unul acasă şi, deşi tatăl meu nu prea era de acord, fiind pus în faţa faptului împlinit, a acceptat. Eu m-am bucurat, l-am crescut cu biberonul şi, în ceea ce mă priveşte, îl socoteam prietenul meu de joacă. În recunoştinţa lui instinctivă, purceluşul mă credea protectorul său, un fel de Pig Brother. Când mă întorceam de la şcoală, îl strigam din poarta curţii şi, chiar după ce el ajunsese la „maturitate”, venea în galop, gâfâind, să mă întâmpine şi să-şi manifeste bucuria revederii. Când s-a apropiat Ignatul, părinţii m-au trimis de-acasă..., iar tristeţea m-a copleşit multă vreme după aceea. Îi simţem lipsa. L-aş fi insultat pe Ghiţă asemuindu-l cu membrii „Guvernului meu” 1-2-3... sau 4.

Prin 1997, „Gripa aviară”, plecată în turneu din Hong-Kong, a ajuns şi pe meleagurile mioritice. Sute de mii de păsări din România au fost ucise la ordin, iar aprovizionarea populaţiei ţării cu carne de pasăre au asigurat-o firmele străine. Convenabil, nu? Vă amintiţi de elucubraţiile mass-media care  relatau anul trecut că Pesta Porcină Africană ar fi fost adusă de un porc iradiat, plecat de la Cernobîl şi care ar fi străbătut „per pedes” drumul până în România? Conform unei situații din data de 7 septembrie 2019, numărul porcilor omorâți ajunsese la 183.613, dintre care 53.661, din gospodăriile populației, restul din ferme comerciale. Qui prodest? Cu certitudine, nu românilor! Doar câteva ferme autohtone au avut curajul să se opună, nepermiţând  accesul asasinilor pe teritoriul lor privat. Au salvat astfel alte mii de animale sănătoase.

Cum a ajuns Gripa Aviară şi Pesta Porcină Africană pe meleaguri mioritice, doar Cel de Sus, echerul şi compasul o ştiu. Cum de Gripa Aviară şi Pesta Porcină Africană n-au făcut ravagii şi în ţările vecine Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Polonia, Slovacia..., doar Cel de Sus şi concurenţa ştiu.

În 2003, la Hong Kong, a explodat Sindromul Acut Respirator Sever (S.A.R.S.), dar în condiţii oarecum mai puţin periculoase decât cele actuale.  La finele lui 2019, tot din Asia, a „scăpat” şi COVID-19, însă nu se cunoaşte precis cum a ajuns acolo... există afirmaţii care susţin că ar fi fost „plantat” şi iarăşi..., numai Cel de Sus şi plantatorii „Pietrelor Indicatoare” din Noua Georgie cunosc adevărul. Cert este că isteria a cuprins mapamondul, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii (binefăcătoarea organizaţie care a iniţiat introducerea experimentală - pentru prima dată în istorie, la 31 decembrie 2009 - în România, a otrăvitorului „Codex Alimentarius”) acompaniază orchestra isteriei cu acordurile mandolinate ale Guvernului meu 3 interimar, fără însă a lua vreo măsură concretă de protecţie a cetăţenilor în lupta cu COVID-19.

La chemarea Pig Brother, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării s-a întrunit „miercuri” şi... dus a fost. E posibil ca acolo să se fi discutat probleme atât de „clasificate”, încât „prostimea” nu trebuie să le afle. C.S.A.T.-iştii Animal Farm-2020 or fi apreciat că migranţii vietnamezi - mâncătorii de câini comunitari - sau importaţii sry lankezi de la Bitrău ar putea fi un obstacol eficient în calea unei eventuale epidemii? Asta, doar Cel de Sus, Mutti Merkel şi cei din „Ferma animalelor” o ştiu. Ceea ce ştie tot românul este că statul român a ajuns neputincios, fapt ce-a permis străvechiului obicei carpato-danubiano-pontic să facă haz de necaz în spaţiul virtual: „ceea ce n-au reuşit conducătorii postdecembrişti în decursul ultimelor decenii a reuşit COVID-19 în două luni de zile: să aducă românii acasă”. Ce-i aşteaptă acasă e altă poveste tristă: „Bun venit la izolare şi carantină!”, asta în vreme ce chinezii se pregătesc să reintre în normalitate.

Pe fondul isteriei generale, imprevizibilul Donald Trump atacă globaliştii şi susţine - măcar verbal - ideea de stat naţional, iar în mult hulita Federaţie Rusă se produc fapte care ar trebui să dea de gândit românilor, dar, mai ales, sabotorului Referendumului pentru Familia Tradiţională, din 2018, firavei „opoziţii” pesediste, penelor vetuste şi susţinătorilor userişti al L.G.B.T.: „Preşedintele Vladimir Putin a înaintat Parlamentului Federaţiei Ruse noi amendamente constituţionale, care prevăd menţionarea lui Dumnezeu în Constituţie şi fixarea principiului că o căsătorie nu poate fi posibilă decât între un bărbat şi o femeie” (A.F.P. şi D.P.A., preluate de Agerpress).

În acest timp, urmând poruncile Înaltelor Porţi de peste tot şi de nicăieri, Pig Brother cu geacă roşie şi corul său de robi din „Animal Farm-2020” - Orban 1-2 şi, poate, Cîţu-1 - se fac că plouă şi ignoră faptul că Erdogan a dat acces liber migranţilor să invadeze Spaţiul Schengen. Ei au acces, noi, românii, nu! Cu sau fără coronavirus, pe post de paşaport diplomatic. Grecii se apără cum pot, ungurii extind gardul electric, bulgarii masează trupe la graniţă, românii... care români? Klaus, Ludovic, Eduard, Asztalos, Renate şi câţi or mai fi?  Toţi, în cor: „Mucles!”... fiindcă tăcerea e de aur, iar marele navetist de Hermannstadt a primit Premiul European „Coudenhove-Kalergi” (fără vreo legătură cu fizica, cu pesedeul sau interesul naţional) pentru anul 2020, acordat de către Președintele Societății Europene „Coudenhove-Kalergi”. Expiratul Donald Tusk, preşedintele Partidului Popular European şi fost preşedinte al Consiliului European i-a cântat un laudatio. Pentru ce? Numai Cel de Sus, echerul, compasul, Mutti Merkel, cîinii digeraţi de vietnamezi şi Kalergi ştiu că ideile criminale ale lui „Richard Coudenhove-Kalergi indeamnă nu doar la distrugerea națiunilor europene, ci și la un genocid deliberat al rasei albe de pe continentul european. El propune ca acest lucru să se realizeze prin intermediul migrației de masă forțate, prin care să se creeze o rasă omogenă nediferențiată, dominată de o elită plutocratică care se autopropulsează”. Faceţi crucea mare că dracu-i bătrân!

Deloc iubitoare a învăţăturilor lui Dumnezeu fiind kalergiada prezentată, e de neînţeles participarea părintele patriarh la evenimentul menţionat.  Prea Fericirea Sa a reuşit să se compromită stând cot la cot cu Ludovic Orban, Raluca Turcan și alţi troglodiţi ai „Animal Farm-2020” cu  penele ciufulite, care tac şi fac ce porunceşte Big Pig Brothers din vârful piramidei trădătoare de ţară. Toate cele prezentate şi multe altele au prilejuit un nou coşmar în odihna meritată a marelui poet patriot ardelean. Supărat pe dragonii prăduitori ai ipocritului Occident şi pe slugile lor lor prea-plecate din Wallachia, George Coşbuc strigă de dincolo de mormânt: „O coajă de mălai de ieri/ De-o vezi la noi tu ne-o apuci./ Băieţii tu-n război ni-i duci,/ Pe fete ni le ceri./ Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt./ Nici milă n-ai, nici crezământ! […] De-avem un cimitir în sat/ Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug./ Şi-n urma lacomului plug/ Ies oase şi-i păcat/ […] Pământul nostru-i scump şi sfânt,/ Că el ni-i leagăn şi mormânt/ […]  Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,/ Să vrem noi sânge, nu pământ!/ Când nu vom mai putea răbda,/ Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/ Nici în mormânt”!