Anii în care a apărut şi s-a schimbat Constituţia României: 1866, 1923, 1948, 1952, 1965, 1991. În aproape trei decenii de la elaborarea şi punerea în drepturi a ultimei versiuni a actului fundamental al Ţării - Constituţia României - a fost, rând pe rând sau simultan, ignorată, ocolită agresată şi batjocorită, fie prin nerespectarea prevederilor înscrise, fie prin alte procedee sfidătoare şi  distructive. De câştigat au avut doar neprietenii Ţării, mult prea mulţi cocoţaţi pe scena Turnului Babel de la Bruxelles, sub adăpostul celor 12 stele... ale cui, că nu peste multă vreme vor fi 28-1? De’! Nu doar noi avem Klauşi, Orbani, Kelemeni, Barne, Dragne, Tăriceni, Liicheni, Pleşi, Patapievici, Cărtăreşti, Boi-ani... Au şi ueiştii ’telectualii lor...

Românii au avut numai de pierdut, inclusiv niscai viteze şi spaţiul Schengen. Ăstea da, „drepturi depline”! La adăpostul scrâşnetelor provocate de „constipaţiile intelectuale” ale chiriaşului de la Cotroceni, ale măscăricilor antiromâni Frans Timmermanns şi Mark Rutte, acompaniaţi de zâmbetele tâmpe, pupăturile pe toate părţile şi dezechilibrele (inclusiv mintale) ale sciaticului etilic Jean-Claude Juncker, oficialii noştri - cu rarisime şi nesemnificative replici - şi-au plecat capul în faţa acestor nemernici - categorie din care nu putem omite nenumăratele ingerinţele nepermise pentru un diplomat ale Gauleiterului Hans Klemm şi a altor smeni occidentali ai acestuia.

Înainte însă de a parcurge înşiruirea unor anomalii deloc paranormale - a se citi încălcări strigătoare la cer ale actului fundamental al Ţării -, atragem atenţia asupra unui sindrom-fantomă care bântuie deasupra Palatului Cotroceni şi deasupra a ceea ce a mai rămas din centenara Românie Mare:  România postdecembristă.

„Români, măcar acum vă daţi seama ce-aţi votat pe 26 mai?”

„[…] Nu cumva, sub iluzia libertăţii în care credem că trăim, cineva ne dirijează paşii, ne influenţează gîndurile şi ne face să alegem cu voioşie chiar împotriva dorinţelor noastre? Nu cumva serviciile secrete exagerează cu protecţia noastră şi, profitînd de nevoia oamenilor de a avea un tătuc, decid în numele nostru, profitînd de naivitatea şi incultura multora dintre noi?”[1]

„STS are capacitatea să fraudeze alegerile!”

Cineva, pe bună dreptate, afirma că nu prea mulţi români ştiu la ce-i bun Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (S.T.S.). „Scăparea” (să fi fost doar o scăpare? - n.a.) aruncată public în urmă câţiva ani a fostului premier şi fost şef al Serviciului de Informaţii Externe (S.I.E.), Mihaiu Răzvan Ungureanu revine pe post de fantomă deasupra Palatului Cotroceni: „STS are capacitatea să fraudeze alegerile!”[2]. S.T.S. serveşte chiriaşului de la Cotroceni linii telefonice speciale, acesta fiind principalul beneficiar şi câștigător „la mustață” al #circului electoral din 26 mai 2019. Cu sau fără voia noastră, a celor mulţi, fantoma ce bântuie deasupra Palatului Cotroceni aşterne pe malurile Dâmboviţei o duhoare tare asemănătoare cu cea a „Afacerii  Watergate” din ’70, în urma căruia preşedintele american Richard Nixon şi-a luat rămas bun de la Casa Albă.

O foarte sumară trecere în revistă a câtorva prevederi ale Constituţiei României, comentată de un cetăţean al ţării, nu cred că aduce prejudicii, dar poate trezi la realitate, acum, în ceas de cumpănă, pe cei care au căderea de a împiedica dezastrul dispariţiei noastre ca Neam şi Ţară.

Titlul I - Principii generale[3]

ART. 1 Statul român

(1) România este stat naţional, suveran  şi independent, unitar şi indivizibil (atât cât mai permite calitatea de membru cu „drepturi depline” a României în U.E., refuzul încrâncenat de admiterea în Spaţiul Schengen şi „calitatea” de membru N.A.T.O. - n. a.)
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica (România e republică „dotată” cu o falsă casă regală, consumatoare de fonduri financiare din banii contribuabilului român şi pricopsită cu alte case regale la fel de „constituţionale”, dar mai puţin agreate de Preşedinţia şi Guvernele României - n.a.).
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale (şi se dezorganizează sistematic şi obligatoriu prin acţiunile de şantaj ale corporaţiilor multinaţionale - n.a.).
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie (prevedere pe post de hârtie igienică, cu care actualul Preşedintel al României se şterge la fund ori de câte ori merge în acel loc discret „Wo der Kaiser zu fuß hingeht”- n. a.).
ART. 2 Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român precum şi prin referendum care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte (cu precizarea de la Art. 1.1, iar în ceea ce priveşte corectitudinea… Vivat S.T.S. - Co! - n.a).
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu (excepţie fac: trimişii Grupului „Bilderberg”, corporaţiile multinaţionale, trimişii U.E., F.M.I…,. şi alţi paraziţi globaşişti care se erijează în dumnezeii planetei şi slugile lor autohtone - n.a.).

ART. 3 Teritoriul

(1) Teritoriul României este inalienabil (cu o armată proprie decimată cu efectiv simbolic, fără dotări corespunzătoare, trimisă, la ordinele altora în misiuni de mercenariat în afara graniţelor, pentru apărarea unor interese străine poporului roman, în timp ce teritoriul României se află la discreţia oricărui potenţial inamic şi sub ocupaţie militară străină - n.a.).
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional (efectele prelungite ale încă actualului Pact Molotov-Ribbentrop şi a anexa sa secretă din 23 august 1939 sunt încă actuale, consfinţite de mai marii planetei. Pactul nu a fost reclamat oficial de partea română niciodată, până acum. Tot aici se înscrie şi Tratatul cu Ucraina din 1997 – act de trădare de ţară -, prin care România a renunţat „pe vecie” la teritoriile româneşti şi la românii aflaţi în afara actualelor incorectei şi nedrepte graniţe - n.a.).
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine (impunerea cotelor obligatorii de migranţi cu obiceiuri, culturi şi stadii de civilizaţie total diferite de cele ale poporului nostru este dăunătoare românilor, dar Preşedintele României, Parlamentul României şi Guvernele României s-au plecat cu docilitate în faţa acestei hotărâri antinaţionale, deşi state ca: Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria au afirmat susţinerea financiară a migranţilor, dar au refuzat categoric primirea pe teritoriile lor naţionale a migranţilor - n.a.)

ART. 4  - Unitatea poporului Şi egalitatea între cetăţeni

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi (actualul şef al statului a încălcat sistematic şi brutal această prevedere a Constituţiei României, în mod premeditat şi, la ordine externe a rupt populaţia ţării în două tabere, asmuţind-o pe una împotriva celeilalte, îndemnând la agresiune împotriva conducerii administrative legale a Ţării şi a apărătorii Ordinii Publice, pe care-i acuză cu perversitate de abuzuri şi le ignoră dreptul de auto-apărare - n.a.).
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială (cu permisiunea şi încurajarea directă a politrucilor de la toate partidele din România, a Preşedintelui României şi a ambasadorilor unor state europene, inclusiv cel al Partenerului Strategic al României - S.U.A. -, U.D.M.R. a devenit un fel de stat în stat, o târfă cu statut anti-constituţional, care tropăie lejer peste legile statului român cu acordul partidelor interesate de putere - n.a.).

ART. 12 Simboluri naţionale

(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu (deasupra unor instituţii ale statului român în unele zone ale ţării flutură drapelul Ungariei şi/sau al aşa numitului şi neacceptatului de către conducerea U.E., „Ţinut secuiesc” - n.a.)
(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie (în mod ostil, a fostdeclarată - cu aprobarea tacită a autorităţilor oficiale ale statului român -  ostentativ şi sfidător de U.D.M.R., ca zi de doliu - n.r.).
(3) Imnul naţional al României este „Deşteaptă-te, române !” peste care U.D.M.R. cere să se intoneze Imnului Ungariei ca… „rugăciune” - n.a.).
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice (în unele localităţi unde conducătorii locali sunt membri U.D.M.R., însemnele naţionale ale României sunt fie eliminate, fie acoperite „discret”, de văzul tuturor cu simboluri ale altui stat - n.a.).

ART. 13 Limba oficială în România este limba română (la îndemnul U.D.M.R., prevederea este nerespectată, ignorată şi agresată în zonele cu procent important etnic maghiar - n.a).

TITLUL II Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAP. 1 Dispozitii comune

ART. 16 Egalitatea in drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări (cu precizarea că unii pot fi mai egali decât alţii, prin privilegii, nu drepturi acordate unor minorităţi etnice şi, mai nou, unor dezaxaţi sexuali; exemplul recent, propunerera cretină a unui reprezentant U.S.R.-L.G.B.T. - coincidenţă sau caracteristică generală? - referitoare la căsătoriile dintre indivizi de acelaşi sex. În contiuarea propunerii sale se pot adăuga lejer şi propuneri de căsătorie între specii diferite: între bipezi şi patrupezi sau târâtoare, şi de ce nu, chiar între fiinţe vii şi decedaţi? - n.a.)
(2) Nimeni nu este mai presus de lege (cu unele excepţii: Corporaţiile multinaţionale, Preşedintele excursionist al României, trimişii lagărului de concentrare numit Uniunea Europeană, şefii hoardelor cu denumiri de partide politice, paraziţii europarlamentari, aleşii neamului de la Casa Poporului şi mulţi, mulţi alţii - n.a.).

CAP. 2 Drepturile si libertăţile fundamentale

ART. 26 Viata intimă, familială si privată

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată (dar, mai cu seamă, la porunca firmanelor bruxelleze, privilegiile acordate L.G.B.T. - n.a)[2].
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri (de „bune moravuri” nu pot fi „acuzate” protestele neautorizate de tip #rezist, posesorii de autovehicule cu numere de înmatriculare şi placarde, pe care este înscrisă denumirea în argou suburban a unei „operaţii speciale” de perversiune sexuală, marşurile L.G.B.T.-iştilor, care, pe durata curcubelizării circurilor stradale numai de „bune moravuri” nu pot fi „acuzaţi”, agresori ai privirii şi auzului trecătorilor şi mai cu seamă influenţa negativă supra tinerei generaţii - n.a.).

ART. 30 Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile (cu excepţia celor prevăzute în nota autorului de la Art. 26, al.2 - n.a.).
(2) Cenzura de orice fel este interzisă (Excepţie fac: OUG 31/2002, Legea 217/2015, Legea 157/2018 - Legea Vexler - care, printre altele, precizează : „Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”. „S-avem pardon, stimabililor”, dar prin legile anticonstituţionale menţionate, în România cenzura este permisă - n.a.).
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri (excepţii: comentariile separatiste sabinghermaniste, ale unor inconştienţi telecomandaţi şi desigur, cele ale U.D.M.R.-ului, pentru autonomie teritorială pe criterii etnice, cu nerespectarea Tratatului de la Trianon din 1920 - în fapt, desprinderea din pământul Ţării a unor teritorii româneşti şi alipirea lor la Ungaria - n.a.)

ART. 29 Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrîns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale (atenţie la sőrős#rezist la îndemnul personajului cu geacă roşie: dau din gură, dau cu pietre, dau cu sticle, dau cu ură în guvern, dau în forţele de ordine publică şi în toţi cei cu altă opinie decât cea căreia îi sunt sclavi robotizaţi - n.a.)
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc (excepţie, acţiunile provocatoare udemerist-neohorthyste de la Cimitirul Militar Internaţional din Valea Uzului, unde U.D.M.R. a interzis „accesul” militarilor români căzuţi de-a lungul deceniilor în timpul luptelor într-un loc de veci de pe teritoriul României. Neohortyştii U.D.M.R.-ului se luptă şi cu morţii români, nu doar cu cei vii ! Asta-i „toleranţa” udemeristă practicată conform devizei „Nincs Kegyelem !” a Dûcső Csaba, după „reţeta” criminalului de război Wass Albert împotriva românilor şi a altor nemernici, cărora U.D.M.R. le-a ridicat statui, încălcând prevederile legilor organice în vigoare în România - cu aceeaşi „aprobare tacită” şi condamnabilă a autorităţilor române - pe teritoriul României. Pentru criminalii maghiari se poate, pentru patrioţii români precum Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu... INTERZIS! - n.a.)

ART. 32 Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(2) Invăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba romană. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională (o fi limba maghiară limbă de circulaţie internaţională şi noi nu ştim ? - n.a.).
(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege (prevedere încălcată prin aducerea de manuale editate în „ţara vecină şi prietenă” după care învaţă elevii din România în unele zone ale Ţării - n.a.).
(4) Invătământul de stat este gratuit, potrivit legii (gratuitate pe hârtie, în fapt, învăţământul preuniversitar a ajuns extrem de costisitor prin reforme dăunătoare şi nepotrivite impuse de  miniştri incompetenţi. Rezultatul? Creşterea periculoasă şi în continuă a abandonului şcolar. Prin programe şcolare dăunătoare, numeroşi absolvenţi de balacaureatului au obţinut statutul recunoscut de analfabeţi cu diplomă. Învăţământul universitar, mai ales cel privat s-au transformat în fabrici de diplome. Întregul sistem de învăţământ nu se ridică nici la nivelul sandalei învăţământului „ceauşist”. Dureros şi dezastruos! - n.a.).

ART. 34 Dreptul la ocrotirea sănătăţii

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat (nu se specifică cine l-ar „garantata”; să ne reamintim că  pe vremea fostului ministru al sănătăţii Cseke Atilla au fost desfiinţate sute de spitale din România, iar până mai ieri #rezist urla din toţi bojogii: „Vrem spitale, nu catedrale!”. Noroc cu vizita Papei care le-a tăiat maul, altfel ar mai striga şi acum - n.a.).
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice (din multiple cauze, dintre care premeditarea şi incompetenţa nu pot fi excluse, prevederea nu este respectată, dar nimeni nu ia măsuri de remediere a situaţiei - n.a.).
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii (sistemul medical-sanitar românesc nu se situează, nici el - profesional, şi uneori chiar tehnologic, cu rarisime excepţii - nici măcar la nivelul anilor de dinainte de 1989; practic, este în colaps şi numai o resuscitare radicală poate opri falimentul şi readucerea specialiştilor români, înapoi, acasă, dar cu intenţiile actualei „opoziţii” aceste speranţe nu sunt altceva decât o „fata morgana” - n.a.)

ART. 48 Familia

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor (cel abilitat cu dreptul de a menţine echilibrul între instituţiile statului român şi celelalte forţe interne, în loc să susţină familia tradiţională a urmat ordinele străine,  îndemnând populaţia să nu se prezinte la referendumul pentru familie, motiv pentru care dă de bănuit că ar fi fost plămădit artificial, din părinţi de acelaşi sex. Aşa ar putea fi explicate pauzele îndelungi de rostire a cuvintelor citite, că de gândit… - n.a.).

ART. 54 Fidelitatea faţă de ţară

(1) Fidelitatea faţă de tară este sacră (actualul şef al statului român s-a preocupat numai de excursii internaţionale sau la schi, de concedii pentru recuperarea eforturilor din timpul excursiilor, lustruirea pantofilor lui Junker, Timmermanns, Mark Rutte şi a altor anti-români, fără a „comite” nici măcar o dată un gest în apărarea şi interesul Ţării pe care - oficial - o conduce spre noi culmi de… sărituri de la trambulină. Guvernele postdecembriste şi majoritatea aleşilor neamului au practicat conduita, iar neo-horthyştii U.D.M.R. au tras şi trag foloasele „pas cu pas” - n.a.)
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege (nu este cazul „damelor” de centură, neohorthyste, care primesc ordinele de la Budapesta - în slujba căreia se află -, sabotează cu râvnă instituţiile publice, ale căror administratori sunt şi nici ale politrucilor care jură prin sperjur - n.a.).

ART. 58 Avocatul Poporului

(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate (dacă relicva care a ocupat până acum scaunul de Avocat al Poporului nu a făcut nimic în slujba României şi a românilor - de fapt, pentru o astfel de „prestaţie” a şi fost numit acolo - nişte ticăloşi vor să aşeze pe scaunul eliberat un antiromân, un separatist declarat, aflat în totală contradicţie cu prevederile Cap. 2, Art. 2.7 al Constituţiei României, un divorţat de U.D.M.R. de ochii lumii, acuzat pentru că ar fi prea antiromân şi nu dă bine pentru imaginea hoardei neohorthyste. Chiar a ajuns România ţara nimănui ? Preşedintele României, neromân, şeful unuia dintre principalele servicii speciale - nu se precizează dacă serveşte acelaşi stăpân ca şi predecesorul său - neromân, un fost ministru de externe, apoi fost şef al altui serviciu, foarte special - neromân, actualul şef al C.N.C.D. - neromân… oare au emigrat toţi românii? - n.a.)

---------------------------------------
[3] MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 31 octombrie 2003
[4] Vezi observaţia de la TITLUL II, Cap. I, Art.16 (1)