Din perspectiva omului iubitor de Dumnezeu, noaptea Învierii reprezintă momentul de graţie al Creştinismului, cînd viaţa, lumina şi iubirea biruie moartea. Este evenimentul nepereche în istoria lumii! Clopotele Învierii devin clopotele vieţii, ale primăverii ca anotimp al renaşterii, reîntineririi, refacerii, reprimenirii creaţiei divine, inducînd sentimentul încrederii şi normalităţii vieţii. Învierea stă mărturie puterii imense şi tainice a lui Dumnezeu. A crede în Înviere înseamnă a crede în Dumnezeul care a creat Universul, Cel care deţine puterea absolută asupra creaţiei Sale, incluziv puterea de a învia din morţi. Prin învierea fiului său Iisus, Dumnezeu ne aduce aminte an de an de suveranitatea Sa absolută asupra vieţii şi morţii. Învierea lui Iisus este considerată de biserică cel mai mare miracol biblic şi dovada supremă că sufletele credincioşilor vor fi chemate la viaţă în Împărăţia Lui Dumnezeu. Luînd trup pămîntean, Mîntuitorul Iisus a învins moartea în trup, prin Înviere, astfel că învierea noastră a devenit posibilă graţie Învierii Sale, după cum Iisus Însuşi a zis: „Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” (Ioan 11, 25-26). Acestea sînt cuvintele lui Iisus Hristos, care a propovăduit, de-a lungul vieţii sale pămîntene, învierea sufletului în Împărăţia Domnului.

Aşadar, Învierea lui Iisus, care a trăit ca om printre oameni, devine mărturie şi dovadă privind învierea oamenilor după moarte, acesta fiind adevărul fundamental al credinţei creştine. Doar creştinismul are întemeietor pe Iisus, care transcende moartea şi promite învierea celor care Îl urmează. Faptul că Dumnezeul creştinilor s-a născut om, a murit pentru păcatele noastre, a fost înviat a treia zi şi trăieşte de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl este  cu adevărat o încredinţare pentru viaţa de după moarte. Sf. Apostol Pavel explică în detaliu în cap. 1 Corinteni, 15,  importanţa învierii lui Hristos, iar în versetul 20 afirmă că Hristos a înviat cu adevărat din morţi şi a devenit „pârga celor adormiţi”, oferind siguranţa că noi Îl vom urma în înviere. Tot apostolul Pavel spune în versetul 58: „căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică”.

Învierea este o victorie pentru fiecare creştin. Iisus Hristos a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi va veni iarăşi, precum scrie cap. 1 Tesaloniceni 4:13-18: „Cei morţi în Hristos vor fi răpiţi, iar cei care rămân în viaţă pînă la venirea Lui vor fi schimbaţi într-o clipă şi vor primi trupuri noi şi glorioase”. Iată cum, Învierea garantează că cei care cred în Iisus vor fi înviaţi pentru viaţa veşnică.

Cei care cred în izvoarele sfinte au, cu prisosinţă, partea lor de jertfă. Au un Iisus! Să recunoaştem în repetabila Înviere a Domnului pe unul şi acelaşi, veşnic, imuabil, Creator.  Oricîte rătăciri de drum am fi avut prin jocul de-a lumea, credinţa în Înviere ne aşează pe drum de lumină. Iată de ce, la fiecare Înviere, mă simt ca un copil care ascultă fascinat cîntecul clopotelor sfinte, purtînd din pricini de ştiinţă divină o perpetuă consideraţiune lui Dumenezeu. Cu fiecare Înviere pamîntul devine mai luminos, raiul mai seducător, Sfîntul Paşti mai sfînt. Fără Învierea lui Iisus ne-am fi frînt ca nişte nuieluşe în hăurile vieţii. Să ne bucurăm de Învierea Mîntuitorului Iisus Hristos în bisericile lumii! Dar să nu uităm scrierile anului 33 e.n., cînd, intrînd în Ierusalim, Iisus a fost întîmpinat de mulţime cu crenguţe verzi, pentru ca mai apoi, aceeaşi mulţime să strige furioasă „Răstigniţi-L!”. Şi L-au răstignit! Corpul I-a fost pecetluit într-un mormînt, din care El a înviat a treia zi, cum de altfel le promisese discipolilor, ei înşişi neîncrezători.

Învierea a rămas atestată nu cu acte notariale sau de scribii oficiali ai sinagogilor, ci de chiar acei discipoli neîncrezători, de alte mii de oameni cu care Iisus s-a întîlnit pe meleaguri iudaice, încă vreo cîteva săptămâni după Învierea atestată de ucenicii ucenicilor, de martiriul a sute de mii de credincioşi. Învierea nu este un mister cercetabil de raţiunea ştiinţifică, ci e o Taină. Ciudată, este însă mintea omului modern, stupid de trufaşă în toate ale ei! Omul acesta crede cu îndărătnicie că este produsul a milioane de ani de evoluţie de la nonom la om, născocind tot felul de dovezi! Crede cu îndărătnicie că există în el subparticula darwinismului, fără altă dovadă decît aceea a calculelor matematice. Crede că există extratereştri, inventînd tot felul de halucinaţii ca realităţi indubitabile. Crede că a existat Socrate, cu singura dovadă a scrierilor filosofico-poetice ale lui Platon. Pentru aceştia sînt mai degrabă adevărate povestirile platoniene despre Atlantida, decît Evangheliile! Crede în realitatea universurilor multidimensionale, sprijinindu-se pe tot felul de ecuaţii savante. Crede în homo a fi sapiens, prin natura sa, fără nici cea mai vagă probă a sapienţităţii universale. Crede în necunoscutele energii psi, dar nu crede în Învierea Domnului. Necredinţa  în Învierea Domnului e ca o plagă care otrăveşte spiritul, întunecă sufletul precum negurile, e cancerul care îmbolnăveşte iremediabil cultura şi civilizaţia umană. Necredinţei în Învierea Domnului îi este ruşine de familia tradiţională, de neam şi de înţelegerea între neamuri. Necredinţa în Învierea Domnului îşi zideşte orgolioasă proprii Idoli. Pentru adevăraţii creştini Învierea Mîntuitorului Iisus Hristos e zi de slăvire a Sfintei Treimi, de reculegere, rugăciune, cînd inimile se înalţă şi capetele se pleacă buneivoinţe şi milei cea mare a Domnului.

Fraţi creştini de pretutindeni, cu nădejdea că de Sfintele Paşti ne vom bucura de lumina lui Hristos care luminează tuturor, să ne răstignim împreună cu Iisus, să murim faţă de păcatele lumeşti, ca apoi să înviem împreună cu El, ca să rămînă în noi dragostea şi Lumina Lui. Cînd în miez de noapte slujitorii Domnului cu făcliile aprinse ne strigă să luăm lumină, să rugăm pe Hristos Mîntuitorul să ne binecuvînteze cu darul sfînt al iubirii Sale de oameni. Învierea Domnului să vă însufleţească de dragoste frăţească, de spiritul păcii, al dreptăţii şi iubirii aproapelui! Să vă sporească sănătatea şi fericirea, să va împlinească speranţele şi gîndurile bune, să vă inunde sufletul de bucurie şi credinţă, casa de lumină şi bucurie şi să vă aducă mai aproape de Dumnezeu şi de cei dragi! Cu adevărat Hristos a înviat!