„Este pandemia o repetiție pentru subjugarea oamenilor?” (Bernard-Henri Lévy, unul dintre cei mai mari filosofi francezi contemporani).
De-ale lu’ Tătaru
Ianus îşi arată pe rând cele două feţe groteşti la pupitrul difuzării isteriei Covid-Ro: Tătaru şi Arafat. În prag de începere a anului şcolar 2020-2021, Tătaru a descoperit medicamerntul salvator pentru copiii români. Printr-un ordin „intelligent” (ca şi precedentele sale capodopere), la începutul anului școlar „Milioane de români vor completa o nouă declarație pe proprie răspundere în care trebuie specificat dacă elevul a prezentat simptome de coronavirus în ultimele două săptămâni sau dacă a intrat în contact cu persoane bolnave”[1]. Frecţie la picior de lemn!
În altă ordine de idei, afirmaţiile unor specialişti scot la iveală adevăruri ascunse, cum este cazul afirmaţiilor medicului Ioan Sârbu cu referire la posibilităţile de manipulare ale rezultatelor testărilor Covid: „Dacă un test din şase este pozitiv, toate şase sunt declarate pozitive. RENAR a refuzat să omologheze aparatele de testare care dădeau erori de 40%. În ceea ce priveşte testele, sunt unele chestiuni care pe mine mă revoltă. În primul rând această comunicare haotică, ca să nu mai înţeleagă nimeni nimic. Acest GCS este o strutocămilă care să ne comunice nişte lucruri de neînţeles. Este greu şi pentru unii medici să traducă aceste comunicate ale GCS. Comunicarea ar trebui făcută de structura care şi culege datele, adică Direcţia de Sănătate Publică. Dacă noi, mâine vrem să verificăm aceste date, nu avem de unde, nu sunt asumate de nimeni. Daca sunt greşite, cine răspunde? Nu semneaza nimeni”[2]. În aceeaşi situaţie se găsesc şi cifrele prezentate în statisticile oficiale ale infectărilor cu SARS Cov-2. Cât de autentice sunt? Cine răspunde pentru ele?
De-ale lu’ Arafat
Arafat - ce de-a doua faţă covidizată până la refuz a aceluiaşi Ianus negativ - vrea impunerea prin lege-fără-de-lege a vaccinării obligatori a întregii populaţii a României, după ce Institutul „Cantacuzino” a fost scos din circuitul competiţional de înalt prestigiu. Dar nu doar actul vaccinării în sine ridică semne de întrebare ci mai cu seamă cele privind drepturile pacientului-om. Se pune problema calităţii şi siguranţei vaccinului, despre care popilaţia României şi-a pierdut încrederea. Ca şi în cazul „pandemiei”, profitul economic aparţine aceloraşi corporaţii farmaceutice care au profitat din plin de isteria generalizată a unei pandemii pe care medicii patologi din Elveția, Franța, Germania, Italia, Spania susţin că „Nimeni nu a murit de coronavirus! Nu există semne patomorfologice specifice ale leziunilor coronavirusului pe țesuturile umane. Asta înseamnă că nu există nicio diferență în autopsie între o persoană care a murit de coronavirus și una care a murit în urma unei infecții virale sezoniere. Organizația Mondială a Sănătății a făcut greșeală când a declarat o pandemie, întrucât nu a existat ! La indicațiile O.M.S., nu se fac autopsii: „Când avem o imagine nouă cauzată de un virus nou, logica este să facem autopsii tuturor pentru a aduna informații maxime despre noua boală. Acest comportament al O.M.S. poate fi definit drept criminal”[3].