De nu ştiu câte ori am zis: gata, ajunge, nu mai reacţionez la „emanaţii" ipocrite. Uite că nu se poate! Cum să rămâi indiferent? Pentru aşa ceva trebuie să ai „stofă" şi un strat apreciabil de toval pe obraz. Circumspect din fire, am convingerea că pentru întreţinerea imaginii, „ieşirile în decor" ale administratorilor ţării reprezintă argumente neconvingătoare de accentuare a gradului de îndobitocire la care este supusă populaţia ţării. Condusă de diletanţi, escroci şi politicianişti interesaţi doar de propriul buzunar, indiferenţi la consecinţele faptelor comise în paguba a ceea ce a mai rămas din Statul Român şi a cetăţenilor ei, de mai bine de două decenii România se află în postura de DRUMEŢ ÎN CALEA LUPILOR. Este mult mai săracă decât în anul de graţie 1989, când, după spusele unora exista o „industrie energofagă"- jenant concurenţială, o „agricultură ineficientă"- cu exporturi masive de alimente pe pieţele lumii, un sistem de sănătate precar dotat, dar cu specialişti de primă mână, un sistem educaţional politizat, din care s-au remarcat valori de elită ale ştiinţei, culturii şi artei internaţionale... Ce avem astăzi? Ei bine, astăzi ne putem „mândri" cu abrupta creştere negativă a ponderii economice, diametral opusă celei predecembriste: avem o industrie inexistentă, o agricultură „aeriană", practicată ca în secolul XIX, un sistem de sănătate dezastruos ajutat de un „Codex alimentarius" favorabil depopulării, un sistem educativ în paragină, bazat pe lipsa de principii morale şi „predat" prin emisiuni imbecilizante de televiziune. De mai bine de două decenii, „distinsa" elită culturală a României s-a învârtit în jurul puterii, a lăudat-o, a curtat-o şi s-a prostituat fără reticenţe pentru obţinerea câtorva ciosvârte aruncate de la masa stăpânilor: un post de ministru al culturii, altul de ministru de externe, de consilier prezidenţial, de ambasador la o înaltă instituţie internaţională, de conducător pe durată nelimitată al unui institut cultural sau „om cu greutate" la o instituţie statală de şantaj politic, social şi moral...

Cum a ajuns şi cine a adus la sapă de lemn România o ştim cu toţii. Nu este nici cinstit nici corect să „ajustezi" salariile profesorilor sau ale medicilor şi să buzunăreşti pensionarii ca să stopezi catastrofa economică a României. Starea de fapt este rezultatul zelului jefuitorilor postdecembrişti şi a neprietenilor din afara ţării. Cei vinovaţi de actuala situaţie plâng pe umărul poporului sărăcit, se amuză emiţând formulări de fals bon-ton şi îndreaptă degetul acuzator spre „ceilalţi": „vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei înşişi i-au adus în sapă de lemn, prin subminarea continuă a statului de drept". Ajunsă astăzi la coada ţărilor îndrumate de iluminaţii planetei şi de vătraiele lor băştinaşe, România este jefuită de ultimele resurse naturale şi condamnată la faliment inevitabil. Cu aportul nedisimulat al mass-media, românii sunt dezinformaţi şi intoxicaţi până la genul pieselor de teatru ale lui Eugen Ionesco, sunt privaţi de oricare alte drepturi în afara „opţiunii vinovate" de a răbda şi de a se supune trădării de stat şi de neam. Viaţa cetăţenilor români a fost pecetluită şi stigmatizată prin cardul de sănătate cu microcip, organele fiindu-i „arvunite" înainte de plecarea în marea călătorie. NIMIC nu le mai aparţie! „Drepturile omului" este o expresie expirată, valabilă doar pentru vocabularul fantomaticei „societăţi civile". Până la „ultima staţie" suntem obligaţi să trecem prin purgatoriul intereselor aservite marilor concerne farmaceutice internaţionale, al spitalelor autohtone decimate de sărăcie, afectate major de emigrarea medicilor şi de „argumentele" globaliste ale unui vremelnic ministru demolator. Până şi morţii i s-a pus semnul întrebării: are românul loc şi bani pentru îngropăciune?

Consecinţele cronicizate ale lipsurilor din educaţie şi civilizaţie sunt pe cale să-i transforme pe români, în ochii întregii omeniri, într-un popor de barbari. Unii "OAMENI" din România, decăzuţi la statutul de bestii cu chip de om comit ilegalităţi, hăituiesc animalele nobile cu motocicletele, le capturează, le înfometează, le schingiuiesc cu cruzime şi le supun unor tratamente îngrozitoare, iar oficialităţile statului dau (a câta oară?) dovada nepăsării, a incompetenţei şi a lipsei de autoritate. Există corupţie, dar corupţii se bucură de privilegii, nu de drepturi. Există hoţie şi jaf la nivel naţional, dar jefuitorii nu stau la puşcărie ci în vile sau palate luxoase. De ce? Pentru că în România „Hoţii strigă «prindeţi hoţii!»"