Orice diplomat profesionist vă va spune că între ţări nu există prietenii, doar interese, fapt ce impune mai mult decât oricând, mai întâi lupta pentru România şi abia apoi pentru Europa! Ce a făcut Europa pentru români, de-a lungul Istoriei? Ne-a vândut otomanilor, habsburgilor, ruşilor, după interese ei. De departe exemplul cel mai semnificativ rămâne deja legendarul gest al lui Churchill şi notiţa dată lui Stalin în octombrie 1944, la Moscova. Atunci, Occidentul şi-a dat arama pe faţă: nu ne-a vândut doar pe noi U.R.S.S.-ului, ci şi Ţările Baltice, Polonia, Cehoslovacia, Albania și estul Germaniei. 

În aceste vremuri de necruţătoare bejanie nu de marionete ţintuite în fotolii cu firmane bruxeleze are nevoie Ţara, ci de conducători patrioţi. Din nefericire, în ultimii 73 de ani - cu bunele şi relele lor - ultimii doi au fost asasinaţi la comandă rusească, prin bună înţelegere cu ipocritul Occident, promovat cu sârg de jefuitorii bogăţiilor şi al pământului României. Mass-media din România (precizez: din România, nu românească, pentru că, neluând în seamă cazurile rarisime, nu mai avem aşa ceva!) a îndobitocit atât de tare minţile cetăţenilor României încât i-a transformat (cu excepţii aproape insignifiante) într-o „turmă de oi condusă spre prăpastie de nişte ciobani tâmpiţi!” - citat din „clasici în viaţă” - General Gh. Văduva (eu aş spune ciobani nemernici, nu tâmpiţi). Privind sub acest aspect, intenţiile declarate de aşa-zişii lideri europeni şi lustragii băştinaşi seamănă aproape identic cu cele cu care este pavat drumul spre Iad. Pentru a stopa dezastrul în care s-a ajuns după 30 de ani de calamitate postdecembristă, unica soluţie de salvare a României este RO-Exit!... Cât mai este posibil pentru a mai supravieţui ca Neam, altfel vom pieri!

După cum bine se ştie, întâlnirea de la Sibiu a fost organizată de U.E., România fiind doar un loc de desfăşurare (probabil şi pentru că deţine preşedinţia temporară a U.E.), deci calitatea de primitor de oaspeţi, aparţinea Primarului Sibiului, dar autoeraijarea „Căzătorului pe gânduri de la Cotroceni” în gazdă i-a reliefat lipsa de limită a egoismului disperat… dar te poţi pune cu fudulia aruncătorului de paltoane?! La întâlnirea informală de la Sibiu, Werner Kim Jong Klaus şi-a luat în serios rolul de slugă în faţa Kaiseriţei pe cale de expirare, Mutti Merkel, lustruindu-I cu sârg pantofii şi periindu-I fusta de scame, dar şi gudurându-se pe lângă popândăul de la Notre Dame, sciaticul etilic de la Bruxelles şi cei asemenea lor. Şi dacă tot s-a dat în stambă asumându-şi rolul de Kim Jong de România, nici nu se pune problema să-i fi trecut prin ce nu are idea de a-l contra pe Olandezului zburător Mark Rute care i-a insultat - încă o dată - pe români la ei acasă : „România va fi admisă (în Spaţiul Schengen - n.n.) când vă veți conforma tuturor regulilor statului de drept și ale democrației. Deocamdată, nu mergeți în direcția corectă”[1] (pe româneşte spus: nu daţi Olandei Portul Constanţa, nu intraţi în Schengen!). Nici despre drepturile românilor de a circula liberi într-o Europă (ne)unită, asemenea celorlalte ţări ale federaţiei înstelate n-a putut rosti un sunet… I se încleştaseră maxilarele. Atunci, ce-a căutat acolo, afişându-se peste tot ca păduchele în fruntea „băilor de mulţime” (cu grijă aleasă)?

A trebuit ca altcineva (oficialitate neinvitată la întâlnire) să riposteze indirect: „[…] Schengen-ul nu este legat de niciun M.C.V. și nici de alte considerente. Noi îndeplinim criteriile tehnice pentru aderarea la spațiul Schengen încă din 2011, lucru de altfel confirmat de către Comisia Europeană. […] Știm că sunt câteva țări care nu sunt de acord cu acest lucru. […] Dacă tot vorbim de viitorul Europei, atunci când sunt toate criteriile îndeplinite trebuie ca toate țările, dacă au aceleași obligații, să aibă și aceleași oportunități. Deci locul României este în spațiul Schengen”[2].

Când a sosit momentul propice Werner Kim Jong Klaus nu s-a sfiit să pună din nou  România cu spatele la zid, amintind întregii lumi regretul după „Guvernul meu”. Maxilarele „Căzătorului pe gânduri de la Cotroceni” i s-au descleştat instantaneu, pentru a scrâşni sacadat prin cavitatea bucală: „România a parcurs un drum lung, a muncit foarte mult pentru a ajunge aici (Aici, unde? La Sibiu? - n.n.). România care a devenit stat membru pe 1 ianuarie 2007. Este păcat, foarte mare păcat că avem parte de o guvernare P.S.D.-istă eșuată, care în acest moment festiv, arată o față destul de urâtă a României, atacuri asupra independenței sistemului de justiție, măsuri neperformante, promisiuni neonorate și de aceea spun încă o dată că votul este important și pentru viitorul României și pentru viitorul Europei, iar aici la summit, vom defini viitorul Uniunii Europene, împreună cu toți liderii Europei”. Ba mai mult, a doua zi s-a lăudat că el ar reprezenta şi apăra interesele României. Ca să vedeţi unde era liderul Europei! şi apărătorul românilor !? Ăsta da, tupeu!

Domnule Werner Kim Jong Klaus, pentru că jinduiţi după un nou contract de închiriere la Cotroceni via Vila Lac 3, vă spun răspicat: de această data aţi dat cu bâta-n balta Sibiului, „taman şi la fel” ca-n  cazul celor două „popoare-naţiuni” de pe malurile Prutului. Vă rog, luaţi notiţe de la cei ce apără Ţara, n-o mai defăimaţi, fiindcă după clasamentul jurnalistului Ion Cristoiu[3], vă situaţi deja pe locul I… la gafe. Pe un loc superior acestuia, doar o catapultă vă mai poate arunca, dar atenţie: nu confundaţi catapulta cu trambulina, aşa că nu vă aventuraţi - din obişnuinţă - pe vreo pârtie de ski cu trambulină. Ar fi periculoasă, chiar letală… politic. Folosiţi bicicleta.

De ceva vreme, o întrebare se tot roteşte deasupra României asemenea păsărilor de pradă în aer şi a „drujbelor” de la Holzindustrie Schweighofer prin pădurile României: să dorească Werner Kim Jong Klaus vreo ediţie remerkelizată a „Nacht und Nebel” pe acordurile wagneriene ale Olandezului zburător pentru România?  Despre toate acestea, despre speranţele morganatice pentru un nou mandat de şef al statului şi multe altele zic doat atât: vise, taică,… vise! 
Trec peste nesiguranţa socială a junglei mafiote postdecembriste şi constat că singura certitudine - declarată deja  public - care mi-a rămas este aceea că Werner Kim Jong Klaus nu e preşedintele meu! Doamne, opreşte blestemul urgiei aruncat peste români, că tare i-ai pedepsit vreme de trei decenii!