
Cu eleganţă şi graţie, delicatul rege, şi-a încărcat trenul pus la dispoziţie de ruşi, şi dus a fost la odihnă, mai întîi în Marea Britanie, apoi în Elveţia. Junelui rege îi soseau din ţară şi din URSS sume grase de bani, aşa, ca să aibă de îngheţată pînă la sfîrşitul vieţii. Pentru că trebuia să se deplaseze, i s-a permis lui Cantacuzino să-i aducă şi avionul din ţară. Finuţ băiat, nu-i aşa? Şi-a luat jucăriile şi a părăsit poporul român, în loc să-l graţieze pe Antonescu. Din păcate sînt destui în România care trăiesc în mocirla istoriei prefabricate de slujitorii curţii, destui care mai rod şi azi din ciolanul regal. De ajuns cu minciuna! Monarhia nu se mai potriveşte! Pare salvator ca în basmele cu prinţi şi prinţese. În realitate e gogoaşa umflată de alţi profitori. Şi, ferească Dumnezeu de dudele regale. Ne-am alege cu alte lipitori din ţară şi din afară, o armată de trîntori lacomi, cu cheltuieli grase, cu mofturi, slugi la curte, caleşti şi diamante la pălării, cu porunci aspre şi cu pretenţia de a ne încovoia pînă la pămînt, în semn de respect pentru că ei pocesc limba naţională. În actualele condiţii interne şi internaţionale, în era dronelor, nu mai are nimeni nevoie de trăsuri, de rochii foşnitoare şi de încă un experiment regesc, sortit eşecului. Le ajunge Peleşul, Săvîrşinul şi altele, ştim noi. Dacă au fost demni, locul regilor e în cărţi, în istorie şi la muzeu, dacă nu, la coşul de gunoi al istoriei! Pe vremea monarhiei era o sărăcie lucie. Mi-au povestit bunicii; mulţi români trăiau în bordeie acoperite cu paie, umblau cu straiele cîrpite şi n-aveau sare pentru turta din vatră. Monarhia e o instituţie anacronică, feudală, perimată, incompatibilă cu democraţia aceasta, şi aşa destul de compromisă.
Pe fondul de destabilizării interne generată de haosul democratic, pe fondul confuziei valorilor istoriei naţionale, pe domnul Mihai l-a pocnit dragostea de România. Să fie sănătos în palatele poporului român, să trăiască în tăcere demnă, departe de tron, mulţi ani de-aici încolo, că oricum nu se înţelege nimic din ce cuvîntă! Să-şi trimită familia la şcoală să înveţe limba română! E ruşinos să ne chinuiască graiul în intervenţiile publice. Nu vă lăsaţi înşelaţi, alegeţi cu capul, nu cu ochii şi cu vorba! România are destui specialişti gata să-i dea la o parte pe impostori. Este nevoie de un diplomat cu cap, cu spirit de sacrificiu şi de echipă, cu orizont şi cultură, cu frică de Dumnezeu, gata să servească interesul naţional, nu pe cel al regatului sau al camarilei. Interlopii aceştia inculţi, fără caracter, şcoliţi „la distanţă", prin corespondenţa la plic, cu doctorate şi masterate, stafiile care au bîntuit istoria poporului, au neobrăzarea să ne umilească brut şi grav de peste douăzeci de ani. România n-are nevoie de extincţii regale, avem îndeajuns degeneraţi la tron.