Decembriada 1989 a însemnat pentru România o „victorie" a la Pirus, iar ceea ce a urmat a fost-este declinul şi prăbuşirea unei ţări suverane, cu o economie peste media planetară, fără datorii externe (o stare de excepţie), cu imense creanţe externe de recuperat şi cu o forţă militară ce impunea - dacă nu respect -, cel puţin prudenţă din partea unor adversari zonali. De atunci şi până astăzi, ofensiva Occidentului „eliberator" şi a aliaţilor săi nu a contenit. În 1989 ni s-a dat brânci să „vrem" „democraţie"! Care democraţie? În concepţia „bilderbergilor" planetari, „democraţia" este valabilă...