Circ mare, stimabililor, circ mare şi, în bună măsură, inedit în balamucul anilor postdecembrişti. Pentru România, Anno Domini 2019 aduce mai degrabă cu Anno Satanicus, o nouă fază a Apocalipsei pentru „săraca ţară bogată” a dacilor liberi, a lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu… mă opresc aici pentru că după ei, măscăricii au instaurat jaful, au distrus economia, au desfiinţat Armata şi practică trădarea de ţară.

Preocupaţi de propria existenţă şi de circul electoral, românilor nu li se mai lasă timp să privească şi peste garduri, la vecini, unde numai semne bune n-au de văzut. Citiţi cu mare atenţie, oameni buni :
- Rusia lui Putin s-a renăscut din propria-i cenuşă şi nu se uită deloc cu ochi buni spre România;
- Ungaria şi U.D.M.R. sunt inamici declaraţi ai României din al cărui trup vrea să muşte… şi o vor face curând, cu ajutorul Occidentului, având în spate Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României, alături de Gauleiterul Klemm şi… Federaţia Rusă;
- Bulgaria arată precum feţele lui Ianus: cu una priveşte spre spre Moscova, cu cealaltă, de ochii lumii, spre Bruxelles;
- Marea Neagră nu ne mai este nici ea prietenă. A fost transformată într-o scăldătoare unde ruşii, americanii şi turcii se bălăcesc şi se faultează reciproc;
- Republica Moldova (prin Dodon, a se citi Federaţia Rusă extinsă) sora abandonată a României de pe malul drept al Prutului a rămas în bătaia vânturilor;
- Ucraina, numai prietenă a românilor nu poate fi numită. Nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi Ţinutul Herţa au fost abandonate „pe veci” printr-un act criminal - tratatul trădător de ţară din 1997, nereactualizat până astăzi, deşi a fost/este posibil -  încheiat de Emil Constantinescu, Petre Roman şi Adrian Severin;
- Privind cu un ochi la făină şi cu altul la slănină, Serbia a făcut pactul cu Federaţia Rusă şi a semnat intrarea în Uniunea Economică Euroasiatică. Are şi de ce: valurile apelor Dunării murmură că aproximativ 2.000 „turiști” din spațiul ex-sovietic au dorit (sau au primit misiunea) să se stabilească în frumoasa zonă de pe malul sârbesc al fluviului, (mici afaceri, sedii de firme închiriate, locuințe achiziționate).

Având în vedere că Serbia nu stă deloc confortabil cu „lichidităţile” este de remarcat faptul că a primit un ajutor nesperat din partea „Marelui frate de la Răsărit” care a retehnologizat sistemului hidroenergetic Porţile de Fier 1 (partea sârbă, partea română aflându-se într-o stare deplorabilă)[1].  În schimbul serviciilor făcute, Большой Брат (un Big Brother în versiunea slavă) nu a cerut bani, primeşte în schimb legume, fructe, cereale  şi alte produse alimentare. Persoane specializate ale stindardului  alb-albastru-roşu efectuează verificări Decebal la Portile de Fierla culturile de legume, fructe şi cereale stabilind ce pleacă la „export” (adică, în Federaţia Rusă). Se spune că o mare cantitate de cereale ar pleca din România şi ar intra în Serbia prin vama Porţile de Fier 1... aşa o fi? Totul e posibil!

Rezultatul crasei lipse de profesionalism a „diplomaţilor” incompetenţi numiţi pe baza algoritmului politic, în Anno Domini 2019 România nu are niciun vecin prieten sau măcar ne-duşman. Nemernicii din fruntea statului, în loc să se ocupe de prezentul şi viitorul Ţării, se ceartă pe trupul Ei sângerând, declară război animalelor gonite din pădurile secerate de drujbe străine, iar din capitala coloniei corporatiste, vizirul de la B.N.R. îşi afişează grimasa după poruncile Council on Foreign Relations, ale Skull and Bones şi ale „Bilderbergilor”.

Bazele militare ale S.U.A. şi N.A.T.O. de la Deveselu, Kogălniceanu, Braşov, Iaşi, Arad… şi pe unde-or mai fi ne-au adus în colimatorul rachetelor nucleare ale Federaţiei Ruse. Aceasta, în situaţia în care americanii i s-au aşezat în coastă nu poate fi condamnată pentru măsurile de autoapărare pe care şi le ia. În caz de conflict armat, conform spuselor repetate ale „apostolului” George Friedman, militarii S.U.A., şi N.A.T.O. nu vor muri pentru a-i apăra pe români. Îşi vor lua armele şi bagajele şi… pe-aici ţi-e drumul. Ar trebui ne apărăm singuri, dar cum şi cu ce ? Nu va fi posibil ! România nu mai are decât o armată simbolică, iar punctul 5 al Tratatului N.A.T.O. e un fel de hocus-pocus pentru fraieri. În câteva ore, „Marele frate de la Răsărit” va re-aduce România în situaţia de la sfârşitul lui iunie 1940 tropăind „de voie” pe străzile Mioriţei sacrificate.  Desigur, poliţele pentru oalele sparte nu le vor plăti occidentalii, ci, ca întotdeauna, tot românii…

Trecând în zbor „deasupra cuibului de cuci” din jobenul electoral, aflăm că mass-media din România a evitat „cu discreţie cvasitotală” să înştiinţeze populaţia că sub pretextul agresiunii Turciei în Siria, ne-am pricopsit cu niscai „fugiţi din calea războiului”, dar nu oricum: „Cei ce-au văzut la televizor materiale lacrimogene cu imigranți ce-și riscă viața pe bărci nesigure pentru a fugi din calea războiului vor rămâne șocați să audă de existența acestui veritabil transfer de populație dinspre Africa spre Europa. Nici vorbă de riscat viața - în cadrul unui program de „relocare” condus de Organizația Internațională pentru Migrație refugiații au fost aduși în România comod, cu avionul. […] În două curse aeriene sosite la București în cursul lunii octombrie O.I.M. a adus « pe şest », la București, 42 de « refugiați » proveniți (zice-se, din Siria). […] Migranți au fost aduşi în România nu doar din în Iordania, țară unde nu este în curs niciun război, deci se aflau în siguranță”[2]. „Dacă ar fi numai sirieni ar fi de înţeles, având în vedere statutul lor real de refugiaţi. Problema este ca « sirieni » sunt şi africanii din Eritreea şi Nigeria, şi asiaticii din Pakistan, Vietnam şi Bangladesh. O nebunie interminabilă care ne va costa scump cât de curând!”[3].

Pe acest fond deloc liniştitor, jobenul prezidenţiabililor dâmboviţeni poate fi asemuit cu o grădină zoologică ciudată cu radicala deosebire că din grădină zoo animalele vor să iasă, să fie libere, pe când în jobenul politic, sălbăticiunile se îmbulzesc pentru a intra. Ştiu ei de ce, oricum, nu pentru a sluji Ţara şi Neamul, ci pentru a slugări „prostimea”, pentru a trage foloase personale şi pentru a-şi acoperi matarapazlâcurile. De treizeci de ani, istoria se repetă ca o placă stricată de patefon, în timp ce populaţia rămasă între graniţele nefireşti ascultă impasibilă, inconştientă şi neputincioasă „Deşteaptă-te, române!”.

După 30 de ani de spălare a creierelor, românilor li se fură ţara şi ei aplaudă

După cum s-a văzut, campania electorală prezidenţială a fost pusă în faptă prin infracţiune cu mult înainte de declararea ei oficială, chiar de către androidul-präsident - adică de către rebutul prezidenţial al anului 2014 -  care şi-a afişat imensele caricaturi pe tot cuprinsul României. Pe banii cui, nu ne spune nimeni. Pentru tronul re-dorit cu orice preţ, androidul-präsident emite sunete extrase cu forcepsul dintre măselele expuse vederii, precum extrag unii din Marea Neagră (pentru ei, nu pentru români), petrolul şi gazele româneşti. Şi pentru ce ? Pentru o şapcă. Nu ei, ci el.

Posesor absolut al unei imense cantităţi de ignoranță, impertinenţă, ticăloşie sistematică şi un substanţial sentiment de ură faţă de români, zilele trecute, androidul, poziţionat - ca de obicei - pe un soclu de mucava la confluenţa canalelor de scurgeri urât mirositoare cu denumiri simbolice: cretinism, laşitate, infracţiune, trădare de ţară şi dictatură s-a adresat ciracilor săi liber(al)i de Neamul Românesc: „La 25 octombrie a fost - Ziua Armatei... 75 de ani de când la Carei a fost eliberată ul-ti-ma pal-mă de pă-mânt ro-mâ-nesc! -  sărbătoare a tuturor românilor”[4]. Selectat cu mare grijă, auditoriul l-a ovaţionat slugarnic cu strigăte şi ropote în stilul „La belle epoque” (se va citi labele-poc !) şi, bis cu Wiederholung (cum ar zice Mutti Merkel), astfel încât putem spune că „după 30 de ani de spălare a creierelor, românilor li se fură ţara şi ei aplaudă[5].

„Die Dummköpfe wählen einen Dummkopf!”

Că interesele androidului n-au nimic comun cu Ziua Armatei României, îşi dă seama oricine. Din nefericire pentru români, sub imperiul tulburărilor de personalitate de tip borderline ale androidului instalat încă la Cotroceni, cea mai importantă parte a „sistemului său central” - ipotetic instalat în cutia craniană - este parţial gol, lipsit de cunoștințe şi sentimente umane substanțiale, aflându-se în imposibilitatea de a procesa altceva decât condamnabila şi totala lipsă de respect pentru Ţara căreia i-a jurat credinţă (nu prima, după cum vorbeşte lumea, „Europa liberă” sau „Deutsche Welle”).

Merită să-i dăm dreptate celui care, cu amărăciune panfletară spunea:  „[…] aștept cu nerăbdare ziua în care comandantul suprem al Forțelor Armate ale României, întâiul încălcător al Constituției la respectarea căreia ar fi trebuit să vegheze el, va fi trimis… portar la Casa Albă. Sigur, cu fireturi, cu chipiu asortat, făcut pe comandă. Să fie-al dracu’ dacă nu se va îmbogăți Casa Albă! Pentru că toate firmele care asigură portari la marile hoteluri ale lumii, își vor trimite angajații să ia… meditații de la portarul Casei Albe. Iar cu banii din meditații, Casa Albă va putea cumpăra (nu doar câteva case în Hermannstadt - n.a.), ci România in integrum”[6] .

Că unii l-au votat (sau nu) în 2014, e fapt consumat, dar să acorzi un nou mandat celui care n-a adus decât prejudicii poporului se numeşte prostie. După alţi cinci ani de dictatură tip Dummkopf , sub asaltul „batalioanelor aeropurtate de « refugiaţi »”, inevitabil, românii vor ajunge străini în propria ţară, aşa că numai „Die Dummköpfe wählen einen Dummkopf!”.

Aranjament grafic - I.M.

---------------------------------------